La restaurant cu Peter Imre: Parastasul de la Becker Brau
La restaurant cu Peter Imre: Parastasul de la Becker Brau
Rar am mai avut asa o toamna blanda si frumoasa. Sau poate ma lasa pe mine memoria, pentru ca, din cate imi aduc aminte, singurul lucru bun din toamna trecuta a fost Casa Taraneasca Triumf. Zilele astea au fost o minunatie, cu lumina ca mierea si un aer placut. Vara, desi e putin mai obosita, parca nu se da plecata si tine soarele pe cer cu amandoua mainile, ca un halterofil, doar-doar de o mai sta putin. Si ce placut si cald e – ca o mangaiere de muiere indragostita. Acum e de stat pe terasa si e timpul sa te bucuri de roade; fiecare culege ce-a semanat in primavara. Cine a semanat Omar Hayssam vede ca a crescut, s-a dezvoltat, s-a facut mare si frumos si iaca acum se coace un nou sef SRI. Poate o fi mai bun decat recolta de anul trecut. Eu l-as ruga pe cetateanul asta, daca o sa tina si el sa asculte telefoanele, macar sa nu intre pe fir din 20 in 20 de minute, ca nu mai inteleg nimic din discutii. Altii au semanat promisiuni si acum culeg procente. Mari acrobati sunt si politicienii nostri – in mod constant trebuie sa faca ei echilibristica. Si stiti cum o fac? Spun ceva, promit ceva, dupa care fac exact opusul, ca sa contrabalanseze situatia. Asta este, in conceptia lor, adevaratul ?juste milieu?. Ca tot veni vorba de francezi, bine ca a trecut si francofonia si discipolii lui Idi Amin, care dormitau la discursul prezidential, au plecat in sfarsit din oras. N-am inteles nici acum de ce pentru o mana de oameni care nici nu vorbesc franceza perfect si care probabil nici nu stiau prea bine unde sunt, a trebuit sa fac trei ore de la Otopeni pana in Baneasa. Desi, trebuie sa recunosc ca Videanu a bagat ceva ordine in Bucuresti cu ocazia asta – strazile arata mai altfel, semafoarele sunt oarecum sincronizate, gunoaiele au mai disparut. Gurile rele spun ca le-a facut pentru francofonie. Pe mine nu ma intereseaza de ce. Bine ca le-a facut si ne-am ales si noi cu ceva de pe urma marelui congres. Eu unul asa de satul eram de francofonie, ca am incercat sa fug in directia opusa si asa am ajuns tocmai la o berarie germana, ultimul loc din lumea asta unde as fi crezut ca o sa vreau sa merg. Totusi, intre noi fie vorba, cred ca imaginea unei chelnerite prusace in fusta larga si brodata a avut ceva de-a face cu decizia mea de a trece pe la Becker Brau. Plus ca ma gandeam ca nemtii or fi mai rigurosi si mai ordonati. Pe langa asta, am vrut sa vad si eu cum e o berarie nemteasca langa Casa Poporului. Apai nu prea e. In mintea mea, pe langa chelnerita blonda si rumena in obraji, urma sa fiu intampinat de tavi imense cu carnati bine prajiti, mormane de varza calita aburinda si tavi cu strudele calde. Asta era fantezia. Realitatea arata cu totul si cu totul altfel: locul e o hruba uriasa cu tavan boltit, nu foarte curata, cu mese lungi, cam schioape si cam lipicioase. Iar chelnerita nu e nici blonda, nici imbujorata, ci cu parul negru si cam palida, pentru ca, din cate ne-a declarat, era ?cam obosita?. Asta se intampla pe la ora 3 dupa-amiaza. Nici nu vreau sa-mi inchipui care o fi situatia seara. Probabil ca biata de ea se taraste de la masa la masa. O mai tineti minte pe Brunhilda de la Die Deutsche Kneipe? Sincer, ii duc dorul… Era ea infipta si plina de nervi, dar macar aducea mancarea in doi timpi si trei miscari si nu trebuia sa-i spui de doua ori ce vrei. Cand am ajuns noi, locul era practic gol – doar vreo 3 mese populate, dar asta n-a impiedicat bucatarul sa se miste cu viteza melcului, asa ca am primit felul unu la multa vreme dupa ce il comandasem, iar antreul a venit laolalta cu felul principal. Cat despre mancare, daca e sa te iei dupa denumiri, iti vine sa comanzi tot ce e pe meniu, pentru ca suna foarte bine. Problema e ca nu au tot ce scrie pe meniu – mai precis, mancarurile cu nume nemtesc lipsesc cu desavarsire. Dar, ca sa fiu cinstit, si cele care exista suna apetisant: ciolan de porc pe varza murata calita, cremwursti albi sau la gratar, platou bavarez, rasol cu hrean. Supele, cand in sfarsit au catadicsit sa soseasca, m-au incantat: un gulas gros si picant si o supa crema de cartofi cu rotocoale de cremwursti, ambele ca la carte. Despre gulas pot sa vorbesc intr-o oarecare cunostinta de cauza si imi dau seama ca a fost facut intr-un cazan mare, cu multa carne frageda de vita, cu cartofi bine fierti si condimentat cu paprika atat cat trebuie si cu foaie parfumata de dafin. Ca un semn distinct de autenticitate, avea si chimen, graunte, nu din acela macinat. Supa de cartofi e chiar nemteasca, foarte aromata, cremoasa, cu multe feliute de cremwursti. E exact genul de mancare sanatoasa si hranitoare la care te astepti intr-o carciuma nemteasca. Pana aici toate bune, dar, din pacate, pana aici ne-a fost. Platoul bavarez care trebuia sa fie antreu a sosit odata cu felul principal. Si nici macar nu era cine stie ce minunatie – 2-3 bucatele de lebar si, in rest, numai mezeluri amortite si palide, nu genul de carnuri sanatoase si gustoase cu care se hranesc teutonii. In plus, chelnerita cu parul ca pana corbului castiga premiul I pentru cea mai originala replica pe care am primit-o vreodata intr-un restaurant. Cand am intrebat-o frumos de ce nu aduce si painea, mi-a trantit: ?Pai de ce nu mi-ati comandat paine?!? ceea ce m-a lasat cu gura cascata, pentru ca n-am mai auzit asa ceva in viata mea. Probabil ca trebuia sa comandam si tacamuri, dar ni le-au adus asa, din mila, pentru ca ne-au vazut mai neumblati prin lume. Cremwurstii la gratar au fost comestibili, dar piureul de cartofi era clar reincalzit, asa ca nu s-a putut manca. Rasolul cu hrean nu era nici el vreo capodopera, iar ciolanul, care promitea atat de mult, a fost fad, fara nici un schepsis. Salata de cartofi, departe de minunatia cu ceapa la care ma asteptam, a fost doar o gramajoara de bucatele de cartofi inecate in maioneza. Si pentru dezamagirile astea a trebuit sa stam vreo jumatate de ora, de ne iesisera ochii de foame. Va inchipuiti ce mare jale a fost cand am constatat ca, desi tare infometati, nu am reusit sa mancam felul doi. Stapanit fiind inca de pofta navalnica de dulciuri, imi facusem socoteala ca imi scot parleala la desert, pentru ca ochisem deja strudelul cu branza si cel cu mere. Planuiam sa cer smantana pentru strudelul cu branza si ma gandeam ca asa poate ma mai satur. Dar chelnerita cea obosita m-a informat ca nu au nici farama de strudel – doar inghetata. La cum am vazut eu ca sta treaba in carciuma, m-am gandit ca sigur nu fac inghetata in casa si ca provine din vreun hardau cumparat de la hipermarket, asa ca am spus pas. Si asa s-a incheiat masa de la Becker Brau: o supa destul de buna, iar restul dezastru. A trebuit sa ma duc acasa la nevasta-mea si sa o pun pe saraca femeie sa imi gateasca. Acuma o sa creada ca de la inceput de casnicie am pretentii culinare. Ca sa ma consolez, mi-am amintit ca toamna asta o sa fie frumoasa – e prima noastra toamna europeana. Chiar daca majoritatea populatiei nu vede nicio diferenta, traim totusi zile europene. Toamna europenizarii noastre – ce frumos! Acuma n-am inteles eu foarte bine cum ne-o fi in Europa. Presedintele a zis ca n-o sa ne fie asa bine, dar premierul, in contrabalanta, zice ca totusi o sa ne fie bine. Si stand eu asa cracit intre cei doi, ma gandesc: oare cum o sa ne fie, de-adevaratelea? Dupa cate am tot auzit despre integrarea asta in Europa, n-am vazut totusi vreun entuziasm generalizat din partea neamului – o hora in mijlocul strazii, o oaie la protap sau macar un senator la gratar. Dar important e ca suntem acolo si, pana la urmatoarea impartire a hartii Europei sau a lumii, vedem si noi cu ce putem sa-i incurcam. Cu toate astea, e bine ca suntem europeni, ca asa o sa putem merge si noi si in dreapta, si in stanga, pe la germani si pe la englezi, ca nu m-au convins astia cu francofonia lor. Dar, dupa vizita la Becker Brau pot sa spun cu mana pe inima ca nici germanii (cel putin cei de langa Casa Poporului) nu sunt mai breji. In mintea mea, la o berarie autentica bavareza trebuie musai sa fie jilturi si yodling, plus cremwursti si carnati buni sa te lingi pe degete. Eu zic totusi ca o berarie autentica, nu ca asta, ar prinde bine in Bucuresti. Si tinerii care spala vase la M?nchen ar trebui sa se intoarca in tara, sa deschida carciumi nemtesti si sa faca concurenta la Becker Brau. Totusi, beraria asta a contribuit mult la mentinerea siluetei mele, mai ales ca, in loc de desert, n-am gasit decat ochii dulci ai chelneritei epuizate si eterna lada frigorifica incarcata cu bautura cu apa si zahar. Ca sa aveti sansa sa mancati ceva, va recomand sa comandati din doua-n doua, pentru ca oricum jumatate dintre mancarurile de pe meniu nu sunt de gasit. Dar, judecand dupa calitatea mancarii, poate ca e mai bine ca lipsesc tocmai felurile cu nume exotice, pentru ca probabil ca asa o sa fiti scutiti de o deceptie. De cate ori mi s-a intamplat in adolescenta, cand visam zi si noapte la o fata – ce n-as da sa iasa cu mine, sa mergem la film si sa ne tinem de mana. Si, pana la urma, cand s-a intamplat, mai bine nu se intampla. Iluzii si deziluzii… Acum inteleg de ce si-a facut patronul beraria langa palatul Parlamentului – foarte multe obiceiuri au fost preluate de acolo: promisiuni cu toptanul, realizari putine. Dar poate ca e bine sa mergeti la Becker Brau ca sa va lamuriti cum e treaba in Parlament. Ceea ce a mai inveselit putin atmosfera a fost un parastas frumos in curte – preotul din capul mesei era asa vesel de parca defunctul ar fi fost cel mai mare dusman al lui. Mi-am dat seama ca locul asta se preteaza foarte bine pentru parastase. Ce obicei au si ortodocsii sa nu-l lase pe bietul mort sa se odihneasca in pace si trantesc parastase peste parastase de se zvarcoleste omul in groapa. In final, mi-am amintit de o cugetare inteleapta a maestrului – ?Ne e frica de doua lucruri pe lumea asta: de ordine si de haos?. La Becker Brau chiar nu trebuie sa va fie frica de ordine. Primesc deci 1 Imrisor, pentru ca ne-a fost foame si pentru ca ne-a fost simpatica biata chelnerita obosita. Iar eu nu mai zic nimic rau de francezi si ma duc sa mananc un creme caramel.
Calea Rahovei nr.155. Rezervari la: 021 / 335 56 50
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția