La restaurant cu Peter Imre: Omagiu lui Bruno

Pastrand proportiile, pentru ca rusii sunt un popor foarte mare, procentual si noi am fost mai mult decat bine reprezentati. Neamul nostru, sarac lipit de glie, cu privirea umeda si vocea stinsa de durere, intre doua inundatii a contribuit din greu la cresterea cifrei de afaceri de la Chanel, Dior sau Louis Vuitton. Ce sa mai zic – ne-am adus contributia din plin. Ca sigur, de bronzat te poti bronza si la strandul din Pantelimon…, dar cine te baga in seama acolo? La Saint Tropez poti sa traiesti in anonimat viata plicticoasa a milionarilor.
Sunt convins ca au fost mai multi bucuresteni la Monte Carlo decat la Stana de Vale. Adevarul e ca la Stana de Vale nu exista Caviar House. Dar desigur, cititorul e indreptatit sa ma intrebe “Da’ tu unde ai fost in vacanta? Cumva la Pestera Meziad?” Si raspunsul cinstit ar fi – nu, am trecut si eu putin prin sudul Frantei ca sa vad ce fac compatriotii, ca-mi lipseau. De la Mamaia m-am dus direct in sudul Frantei. Adevarul e ca nici ca am mancat asa biftec tartar de bun ca la Rex – si anul trecut, si anul asta. Nivelul s-a pastrat. Bravo!
Dar as vrea sa va relatez ceva cu talc – compatriotii se inghesuie pe plaja din fata de la Martinez, eventual puietul Fashion TV pe plaja de la Saint Tropez, insa celor care se vor incumeta sa mearga in sudul Frantei as vrea sa le atrag atentia ca Provence nu se afla la Cannes si nu consta in magazinul Jimmy Choo. Trebuie sa mergi doar putin mai departe, mai in arriere-pays si vei descoperi locuri de o frumusete tulburatoare, cu tarani francezi autentici. Plus turisti care sunt interesati de altceva decat ce s-a bagat proaspat la Armani.
Am mai povestit noi despre Clement Bruno, omul cu trufele. Intreprindeti neaparat o calatorie pana la Lorgues, pentru ca va promit – va merita fiecare banut si fiecare minut. In mijlocul unei livezi seculare de maslini, Bruno si echipa sa au transformat un batran mas in paradisul simturilor – restaurantul Chez Bruno.
Sub pergola din fata casei batrane din piatra (casa mea, castelul meu), se insira mese confortabile si scaune din fier forjat, pe care Bruno le-a comandat si le-a adus din Romania. Pentru el sunt bune. De altfel, nu sunt singurele importuri din Romania. Sunt mese confortabile, la care fiecare se simte individualizat. Nu esti la marea cantina de trei stele, ci intr-un loc in care chiar imparatesti. Tu esti regele, iar maestrul si echipa sa iti satisfac toate poftele culinare si estetice.
Chelnerii se plimba prin gradina cu platourile incarcate cu bunatati, toate preparate cu trufe – albe, negre, de vara, de iarna. Si o savoare de trufe pluteste deasupra tuturor si te invaluie seducator. Evident, Bruno e maestrul diamantelor negre, al trufelor de toate soiurile. In gradina, totul e verde, printre copaci si mese sunt presarate statui, totul miroase a trufe si a masline, soarele apune intr-o explozie de culori, pe terasa sunt 26 de grade spre deosebire de 37 pe coasta. Ce mai – e un adevarat paradis.
Si chelnerul zice “Domnule Imre, eu va cunosc. Putem sa facem o poza impreuna?” Eu il intreb “De unde sunteti?” “Din Targu Mures.” “Si ce faceti aici?” “Pai invatam meserie. Dar si noi suntem seriosi si facem treaba”.
Ii zic lui Bruno: “Domnule, felicitari ca ati luat un chelner roman”. “Un chelner roman? Am opt angajati romani. Povestea asta cu romanii si cu porcariile de la televizor inseamna de fapt jocuri mediatice, in care pun sub microscop trei cazuri, fara sa-ti arate toata imaginea. Eu am avut si italieni, si unguri si de toate natiile. Romanii sunt seriosi, muncitori, fara cusur”. Iar eu adaug ca ne fac mult mai multa cinste si reclama decat gasca de baieti de la Saint Tropez. Dar si astia sunt tot rumani, cum ar zice Mustata Mare.
La masa magica de la Bruno, am luat prima data felii de paine prajita – adica bagheta frantuzeasca (nu seamana foarte mult cu franzela noastra, dar e gustoasa si ea) pe plita, nu la toasterul electric care omoara gustul. Pe care bucatarul iscusit a stropit cateva picaturi de ulei de masline din livada lui Bruno si apoi acelasi bucatar generos a taiat felii fine de trufe pe care le-a pus pe paine. Apoi daca nu mancam nimic altceva decat asta deja merita sa mergem pana acolo.
Continui, ca sa nu ramai flamand, cu caviar de trufe amestecate (trufe de iarna si trufe negre) pe care le intinzi pe un rotcol de blini (ca doar daca e caviar merge la tanc), pui peste o lingurita de smantana amestecata cu trufe si decorezi cu o feliuta de rosie uscata la soare exact atat cat sa fie inca putin zemoasa.
Imi dau seama ca nu v-am convins, drept pentru care Bruno ne-a adus si specialitatea casei – cartof fiert, decojit, scobit la mijloc si umplut cu o crema de smantana cu trufe, peste care se rad iar trufe virile si aromate. Iar cartoful inoata intr-un sos de smantana cu trufe.
Nevasta-mea n-a putut sa ia decat ciozvarta de miel de lapte din Pirinei, tinut la cuptor in suc propriu si cimbru timp de cinci ore, acompaniat de vinete, ciuperci, rosii si, bineinteles, trufe.
Am mai gustat si putin ficat de gasca cu trufe. Trebuie sa va spun ca rar mi-a fost dat sa am parte de un asemenea regal culinar, atat de linistitor, de incalzitor la suflet. Locul e facut din dragoste si e plin de dragoste. Iar fiul lui Bruno, Samuel, si chelnerul roman au avut grija de noi o seara intreaga si ne-au tratat cu cea mai mare atentie, care a facut experienta chiar de neuitat. Bruno este prietenul lui Alain Ducasse si de 30 de ani gateste cu trufe si realizeaza retete cu trufe.
Ne-a oferit un festin, iar noi ne-am simtit extraordinar ca cei opt romani, de la guvernanta la contabila la chelner sunt super ok. Ii multumesc lui Dragos ca m-a facut sa descopar omul, iar apoi locul. A fost cea mai frumoasa incheiere a unei vacante splendide – cu prieteni buni, care ne-au daruit drag si bine, iar aceasta masa a fost doar incununarea unei vacante de vis.
Omagiu Bruno, iti multumesc. Tare mult m-as bucura ca si cei care merg la Lorgues si il viziteaza pe Bruno sa imi spuna ce impresii au avut. Pe mine m-a cucerit pentru o viata.
Iar de-acum asteptam toamna sa vedem ce si cum.

Campagne Mariette 83510 Lorgues
Rezervari la: + 04 94 85 93 93

Gastronomie /La restaurant cu Peter Imre