La restaurant cu Peter Imre: O Legenda in devenire

In mod evident, evreii au caracteristici specifice ca popor, dar bucataria nu e neaparat una dintre acestea – gastronomia israeliana e mediteraneeano-orientala, usor de confundat cu cele din zona, cu bucataria araba in general: si ei au hummus, lipii, multe specialitati din carne de oaie etc.
Ceea ce face insa mancarea lor diferita este fabuloasa varietate de bucatarii evreiesti etnice – minoritatea evreiasca din fiecare tara are cate ceva special. Sigur ca au mancaruri comune, care asigura continuitatea bucatariei, pe baza religiei lor – kosher si alte lucruri specifice, precum solet, un fel de mancare fabulos din fasole cu boabe mari bine scazuta, cu ou fiert si cu carne de gasca afumata. Dar e si cate ceva original, diferit: evreii rusi aveau specificul lor, bucataria evreiasca din Ungaria este o capodopera, samd. Bineinteles ca toata mancarea lor e imbibata de traditie, de religie – ce, cum, unde, cand. Au reguli foarte bine stabilite. In Ungaria, si astazi, cele mai bune restaurante evreiesti sunt pe locul ghetoului, in jurul sinagogii.
Restaurantul nostru se numeste Legenda si are cateva plusuri, dar si minusuri. In primul rand, nefiind un restaurant kosher, nu lasa mult loc de manevra pentru evreii traditionalisti. Pe de alta parte, exact pentru ca nu este kosher are o mare deschidere pentru cei care isi doresc sa cunoasca traditia culinara a israelienilor. E un restaurant israelian modern, unde nu auzi Havana Ghila, ci muzica moderna. Aici parca nici televizorul instalat oarecum mai discret pe un perete nu e atat de deranjant. Spun “oarecum” pentru ca, daca ar fi dupa mine, as inchide toate restaurantele care includ teveuri si efemuri. Pe baza asta a multi-decoratiunilor, de ce sa nu punem si un pat, ca sa ne satisfacem toate poftele in acelasi timp…
Trebuie totusi sa admit ca, pentru etnia lor, altfel recunoscuta pentru mercantilism, cantitatea de reclama este destul de redusa. Si aici e loc de mai bine, insa atmosfera generala e placuta. Poate as elimina multitudinea de placute cu citate din Murphy.
Restaurantul devine si mai placut atunci cand se aduce macarea – Mixt Ierusalim e un amestec foarte inspirat de bucatele din piept de pui, ficatei si inimioare, bine rumenite, care nu inoata nici in ulei, nici in vreun sos, ci se bazeaza pe fragezimea carnii si pe melanjul de mirodenii. Blinces sunt un fel de clatite, care merg foarte bine si pe post de antreu, si ca fel principal – umplute cu ciuperci de padure si acoperite cu mult parmezan sunt apoi date la cuptor, de unde vin fierbinti, intr-un sos de smantana si ciuperci. Foarte bune si blinces umplute cu cartofi si acoperite cu smantana si parmezan. A fost o surpriza placuta sa constat ca, intr-un loc fara mari pretentii, parmezanul e parmezan adevarat, nu din plic, iar ciupercile sunt din acelea nobile, de padure, in niciun caz de la conserva. Iar pitta e facuta in casa, spre deosebire de restaurantele arabesti si libaneze, chiar si cele mai de varf, care insa recurg la lipiile de la supermarket, pe care le incalzesc la cuptorul cu microunde.
Desi m-au avertizat ca aduc pateul de ficat putin mai tarziu, parca a durat ceva mai mult de atat (sau imi era mie tare foame), avand in vedere ca l-am mancat la felul doi, desi era antreu. Dar a meritat, pentru ca am avut parte de un veritabil pateu de casa, din ficat de gasca, amestecat cu ceapa si cu albus de ou si servit cu dulceata de ceapa. Alaturi, castraveti de vara reci, acrisori si putin iuti, cat sa fie mai interesanti.
Extraordinar de gustos. La Legenda e o bucatarie fara fasoane, de casa, dar extrem de gustoasa, pentru care merita sa vii pana pe Mihai Eminescu. Care de altfel s-a mai ridicat datorita acestui restaurant, nu mai e chiar asa o catastrofa. Adevarul e ca nimeni nu stie sa prepare ficatul ca evreii – la ei e macare nationala, ca de altfel tot ce inseamna gasca, de la gatul de gasca umplut pana la celebra pastrama de gasca. Numai israelienii sunt in stare sa faca asa ceva. Mai sunt cateva lucruri pe care numai evreii stiu sa le faca, dar o sa le enumeram altadata. Insa, fiind intr-un restaurant evreiesc, nu ma pot abtine de la un banc cu Itzak. Care, dupa ce petrece ceva timp intr-un local, iese de acolo ametit bine, in toiul noptii. Prin urmare, se ciocneste cu un stalp de telegraf. Dupa impact, Itzak, amarat, cu tristete prelunga se uita la stalp si exclama: “Antisemitule!”.
Dar daca mancarea este buna, totul se iarta. Profesorul Haim Weizman, in ziua in care a fost ales presedintele Israelului a fost intrebat de bucatarul restaurantului unde lua masa “Cum doriti sa ma adresez domniei voastre, domnule profesor sau domnule presedinte?” La care Weizman a raspuns: “Daca supa e buna, nu are importanta”.
Sunt convins ca traim intr-o epoca in care toata lumea poate sa-si gaseasca locul, iar frumusetea consta tocmai in diferente. Ca politica romaneasca – unitate in diversitate. Apropo de politica noastra, l-am vauzt pe baiatul asta, consilierul marelui om, intr-o emisiune televizata. Avramescu sau nu stiu cum il cheama isi exprima platitudinile politice cu suficienta omului care a venit cu tablele de pe Munte (daca tot suntem intr-un restaurant evreiesc, sa profit la maximum de orice referinta). Tare dadea de inteles ca seful lui este Salvatorul, iar el – vocea Salvatorului. Dupa parerea mea, e doar un zgomot de posterior.
Dar vai – e lipsit si de consistenta. In acelasi timp, observ ca, din corul intelectualilor aplaudaci a ramas doar un quartet de corzi (sau coarde). Dar cu o virilitate in limba mult peste media anilor pre-revolutionari. Membrii fostului CC ar fi fost mandri sa aiba asemenea modele. Si tot apropo de politica, se spune ca, atunci cand doi deputati merg la cantina Casei Poporului, nu se intreaba “Ce mancam azi?” ci “Pe cine mancam azi?”.
Revenind la Legenda noastra, cred ca in acest restaurant mancarea buna e actorul principal si nu apartenenta etnica. Am consemnat ca e specific israelian doar ca sa stie lumea ca avem si asa ceva in peisajul gastronomic. Iar mancarea face toti banii – si mai mult. Desertul a fost o incununare – clatitele cu branza si stafide sunt inegalabile si cred ca reunesc toate stafidele Ierusalimului. Excelent si parfait-ul facut tot in casa.
Legenda e un restaurant care nu face discriminare – e mancare care poate fi apreciata si de evrei, si de goyim, iar la capitolul bauturi racoritoare au si de la unii, si de la ceilalti. Si din nou revenim la acea zicala – care e de fapt realitate, ca un restaurant etnic e cu adevarat bun atunci cand e frecventat de neamul respectiv. Ceea ce se intampla la Legenda.

Str. Mihai Eminescu nr.156. Rezervari la: 021 / 212 21 13

Gastronomie /La restaurant cu Peter Imre