Gastronomie /La restaurant cu Peter Imre
La restaurant cu Peter Imre: La Gigi, da' la cel bun
Daca n-ar fi criza asta mondiala, as repeta ca e o toamna tare placuta - calduta, cu frunze fosnitoare, soare molcom, campanie blanda.
Mare noroc au si profesorii astia: va dati seama, daca ar trebui sa iasa la greva la minus 20 de grade… Atunci ar sta in sala de clasa linistiti. Vedea-i-as la greva in februarie pe ger. Dar e mai comod atunci in clasa.
Cu toate acestea, o secunda n-as vrea sa fiu gresit inteles cum ca n-as avea respect fata de profesori.
Oricum, cu toata criza economica, zilele astea esti catalogat drept optimist daca indaznesti sa deschizi ochii cand te trezesti dimineata. Eu nu mai inteleg nimic: e criza, nu e criza, avem-n-avem. L-am intrebat si pe socrul meu, ca el le stie pe toate: “Acum suntem in criza sau nu?”. Si mi-a zis el: “Lasa ca pana la sfarsitul lunii o sa afli”. Poate pe viitor va trebui sa gasim locuri cu preturi rezonabile ca sa nu intram in iarna cu fonduri reduse. Sa nu cumva sa ma prinda vacanta de iarna in Caraibe fara lichiditati.
Dar sa revenim noi la restaurantele noastre. Parca intr-o toamna asa de lunga e mai placut sa petreci o seara la restaurant decat sa-ti bati capul cu jocurile politicienilor. Asa ca noi l-am gasit pe Gigi. Adica Taverneria La Gigi, un amestec intre taverna balcanica si trattoria italienilor. Ar merita odata un studiu si construirea brandurilor negative. Numai pentru ca Gigi exista nu inseamna ca toti Gigi sunt ca el. Exista si Gigi onorabili. Al nostru e un Gigi bun.
Asta nu are Steaua. Ar putea la un moment dat sa aiba stele de restaurator. Sigur ca trebuie sa mai munceasca ceva.
Care a transformat un restaurant falimentar intr-unul tare placut. Din Alfresco nu au mai ramas decat casa superba si terasa la fel de minunata. Acum, ce-i drept, locul e putin cam 
amestecat – ambianta si eleganta si mai casual, mancare si mai romaneasca si mai italieneasca si mai generala, asa, unde ciorba de burta merge bine cu focaccia de casa, iar tigaia picanta sade tantos pe langa bresaola cu parmezan.
Dar La Gigi e placut. Ciorba de pui a la grec e de mare exceptie, ca si carpaccio cu parmezan sau platoul cu tot felul de mizilicuri italiene (bresaola, prosciutto crudo, salam, rosii uscate la soare, rucola). E drept ca am avut o oarecare problema incercand sa ma spal pe maini inainte de masa si ma confuzasem tot pentru ca nu stiam unde sa intru.
Am observat ca majoritatea patronilor de restaurant incearca sa fie cat mai inventivi in domeniul asta – ba pun palarii sau fuste pe usa, ba siluete de dame sau de baieti, iar la El Torito m-a intampinat un tauras.
Gigi presupune ca toata lumea cunoaste simbolurile cromozomilor. Eu trebuie sa recunosc ca ma incurc intre ele, dar m-am dus unde era sageata PNL-ului, mai stramba si in sus, gandindu-ma ca, daca e asa stramba, o fi semn de barbatie. Or fi stiut PNL-istii astia de ce si-au ales semnul asta – e mai viril. Cred ca de asta a plecat si Lenuta de la ei – voia ceva mai moale, mai molcom. Ma refeream la ideologie… Eu cred ca am ales bine – cel putin, acolo unde am intrat era si un pisoar.
Revenind la partea cu mancarea, la Gigi e buna, chiar foarte buna. Insa mie imi face mare placere sa citesc meniuri poetice, de genul “pui fraged de langa Urlati, umplut cu ciuperci din Padurea Neagra, peste care se pune branza proaspata de la Manzati”. La Gigi, exact opusul. Parca este un meniu transmis prin Messenger si se grabea omul, asa ca trebuia sa se exprime cat mai telegrafic: fructe de mare virgula rosii virgula vin alb virgula patrunjel punct. Sau Ciorbe – burta.
Sau Principale – combinate. E foarte sec. Nu te lasa sa visezi gastronomie, sa-ti curga balele. Sigur, locul e frumos si mancarea e buna, dar eu i-as recomanda lui Gigi sa mai poetizeze un pic, sa o faca mai colorata, ca presedintele conferintele de presa. Mai cu ha-ha-uri, o glumita, o culoare. Stiti dumneavoastra cum. Intelegeti despre ce vorbesc. Asa as vrea sa vad meniurile; nu scurte si intepate.
Saramura de pulpa de pui e o minune nemaivazuta si nemancata, neexperimentata inca in Bucuresti.
Zeama bine condimentata, puiul fiert dupa care tras la tigaie o tara si cufundat in zeama, plus ceapa, boia si rosie decojita asa cum ii sta bine unei rosii. Foarte buna si tigaia picanta (nu prea picanta), cu bucatele rumenite de pui, porc, vita si ciupercute. Bunatati de mancare.
Unde mai pui ca e si frumusel restaurantul – aici sunt de acord ca muzica italieneasca suna mai bine decat Copilul minune. Iar eu as vedea restaurantul asta si fara plasma. Ca daca vii
la restaurant nu vii sa-i vezi pe d’alde Misu Tapulici, acesti Joe the Plumber ai televiziunilor din Romania, moderand show-uri electorale…
La Gigi e cald, calm si frumos. Da’ e o vanzoleala cu mondenitatea asta bucuresteana, de cred ca sunt si ei in criza. I-a lovit criza de toamna sau criza varstei mijlocii (si pe astia ii aduni si tre’ sa faci o varsta medie intre ei).
Romanita atata a invatat din pilotaj: l-a zburat pe Adrian. Iar Mihaela Radulescu nu a stiut sa tina casa – a ramas la nivel de garsoniera. I-o fi placut cantecul Asiei “In garsoniera ta”.
Adevarul e ca fericirea se tine in apartamente mici. Daca nu credeti intrebati-i pe aia din Berceni. Interesant e ca nu am auzit nimic despre domnul Monica Tatoiu. Dar inca nu s-a terminat toamna.
La noi s-a terminat masa cu un desert minunat, o bunaciune – tort cu vanilie care arata oarecum straniu, dar e asa de bun ca ai mai comanda o portie, un papanas urias naclait de smantana si dulceata si o tarta cu 
branza asa de buna cum numai la Charme am mai mancat.
Atunci cand am scris acest articol era seara de dinaintea alegerilor in America. Eu savuram desertul si ma gandeam: “Mancatorii astia de hamburgeri pe cine or alege?”.
Stiti la ce ma gandeam? Baietii astia americanii i-au bombardat pe sarbi ca sa-i invete democratie, l-au ras pe huliganul ala de Saddam ca sa le bage democratia pe gat, ne mai dau si noua ratinguri.
Dar cum cad bancile ca mustele acasa la ei inca n-au reusit sa descopere. Aparent, telescopic vad mai bine decat de aproape. Si daca sunt asa ingrijorati de marea democratie mondiala, de ce nu invadeaza ei China? Poate dupa asta ma bombardeaza si pe mine in Satul Francez – ca ma gasesc mai repede decat pe Bin Laden. Astia in numele democratiei sunt in stare de orice.
Dar mie nu mi-e frica. Le spun precum sorica soricelului “Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea – eu ma ascund. Daca ma gasesti, facem dragoste. Daca nu, sunt in dulap”. Baieti, saptamana viitoare ma gasiti la Gigi, ca e bine.
Pana una-alta, conceptul asta de 2 in 1 merge.
E un loc bun, intr-o zona cu fasoane, unde nu orice Gigi isi permite. Gigi al nostru a inceput din cartier, de la poalele blocurilor si de acolo a venit catre Kiseleff, zona populata de neo-parveniti. Dar e un Gigi cu staif, cu stil, mai mult un Jiji.
Str. Uruguay nr.11.
Rezervari la: 021 / 222 06 07
Gastronomie /La restaurant cu Peter Imre
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
