La restaurant cu Peter Imre - Karishma are carisma
Mare lucru mai e si diversitatea asta - sa fii långa Foisorul de Foc din Bucuresti si totusi sa ti se para ca te afli la poalele Taj Mahal-ului. Ce-i drept, curajoasa noastra natie si India au multe lucruri in comun. Acuma, nu mi-o luati in nume de rau, pentru ca si eu cred ca, dupa tenul inchis pe care il am, s-ar putea ca unul dintre stramosi sa fi fost violonist
Mare lucru mai e si diversitatea asta Рsa fii l̴nga Foisorul de Foc din Bucuresti si totusi sa ti se para ca te afli la poalele Taj Mahal-ului. Ce-i drept, curajoasa noastra natie si India au multe lucruri in comun. Acuma, nu mi-o luati in nume de rau, pentru ca si eu cred ca, dupa tenul inchis pe care il am, s-ar putea ca unul dintre stramosi sa fi fost violonist. Iar asemanarile dintre cele doua popoare prietene sunt at̴t de mari, inc̴t nu i-a trebuit mult investitorului ca sa transforme Casa Taraneasca intr-un restaurant pur indian Рdin India, nu din rezervatia de l̴nga Dakota de Sud sau de la marginea Huedinului, unde se afla, de asemenea, indieni, dar autohtonizati.
Omul a facut treaba buna – decorul e primitor, iar aroma betigaselor orientale se impleteste cu duetul dintre Kishore si Asha, care doinesc despre dragostea neimplinita, unde el a parasit-o pe ea pentru o alta femeie, dar inima ei va continua sa suspine numai dupa el.
Asa simpatizam eu cu Asha, påna cånd proprietarul indian get-beget ne-a scutit de lecturarea intregului sul de meniu, care, de altfel, arata foarte frumos: o fåsie de catifea rosie infasurata pe un måner de lemn si pe care sunt tiparite elegant numele preparatelor. In orice caz, ca sa nu avem dificultatea de a alege dintre antreuri, ne-a incropit imediat un platou plin cu bunatati. Am inceput cu bucati de brånza marinata, pusa intr-o oala de lut si bagata la cuptor, dupa care e servita calda, cu ardei gras si ceapa rosie. Se serveste cu diverse sosuri, ca, de pilda, iaurt cu menta sau un sos din fructe uscate. Sunt combinatii picante si exotice, foarte placute, dar nerecomandate acelor calatori care sosesc cu trenul de 6.30 din zona Bistrita si care cred ca horinca si slana sunt singurele optiuni pentru a-ti manifesta dragostea de glie. Pateul cu legume e, de fapt, un aluat pufos si in acelasi timp crocant, umplut cu o pasta de legume, printre care boabe de mazare si stafide, condimentate cu chimen fin macinat si mirodenii care nu se gasesc decåt pe malurile Gangelui si in adåncurile junglei indiene, care fac din aceste pachetele un unicat.
In mod cert, ca sa ne puna pe masa asa ceva, patronul indian si-a mai ademenit cÃ¥tiva prieteni din Calcutta, povestindu-le despre potentialul imens al RomÃ¥niei. Stie el ce face. V-as sugera doar sa fiti foarte atenti atunci cÃ¥nd comandati: chelnerul va intreaba elegant cum anume vreti sa fie mÃ¥ncarea – deloc picanta, medie sau picanta. Tineti minte ca scara lor de valori a picanteriei nu coincide cu definitiile noastre in domeniu. Picant in bucataria indiana inseamna ca acei nefericiti ai tranzitiei economice care, din lipsa de fonduri, si-au pus dinti de plastic, trebuie sa aiba mare grija sa nu li se topeasca proteza. Oaspetii cu dantura in regula vor avea experienta unui blocaj facial, cu fruntea acoperita de broboane mari de sudoare, dar tocmai pentru a evita aceste mici inconveniente exista si varianta “light”, absolut delicioasa, chiar daca nu va aduce lacrimi in ochi.
PÃ¥na la felul principal, am mai cÃ¥ntarit din ochi ambianta si m-a impresionat placut faptul ca proprietarul a reusit sa creeze o atmosfera original indiana fara sa umple restaurantul cu Buddha si Shiva. N-am nimic impotriva lor, dar pentru mine denota oarecum o lipsa de fantezie cÃ¥nd intru intr-un restaurant indian si, intr-un colt, Shiva, cu toate mÃ¥inile ei vrea sa te intÃ¥mpine. N-am inteles daca reprezinta ospitalitatea sau bacsisul care se ia cu opt mÃ¥ini…
Meditatia aceasta ad̴nca mi-a fost intrerupta de chelnerul care s-a infiintat imediat cu felul principal: bucatele de pui proaspete si fragede de ti se topesc in gura, intr-un sos cremos, putin colorat cu sofran si curry, adus intr-o galetusa de arama, l̴nga care mi-au dat orez galben-auriu cu legume (conopida, mazare, morcovi si din nou o mie de arome pe care un bucatar european nu o sa invete sa le foloseasca in veci). Excelent si puiul in sos de rosii si unt Рaroma care se ridica din blidul de alama se combina cu mirosul betisoarelor si te transpune intr-un cort cu fire de aur, intr-un luminis din jungla, unde personalul te trateaza ca pe un rege, iar elefantii sunt gata de drum, sa te poarte spre o noua aventura.
O aventura (placuta) e tot meniul – linte neagra cu un sos brun si untos, foietaj cu menta la cuptor, pui cu sos de mango, laccha paronta (foietaj cu faina alba la cuptor de lut), miel cu bucati de ceapa in sos cremos si cÃ¥te si mai cÃ¥te sosuri condimentate cu scortisoara, cuisoare, piper rosu, negru, alb, o varietate de gusturi de-ti trebuie multe vizite la Karishma ca sa le treci in revista pe toate. E o bucatarie bogata, sofisticata si aventuroasa ca viata unui maharadjah. Puiul a fost neasteptat de gustos si nu semana deloc cu ce a primit saraca soacra-mea intr-un restaurant din Mizil, unde a trebuit sa-i spuna chelnerului: “Te rog frumos, du inapoi puiul asta si mai prajeste-l putin ca mi-a mÃ¥ncat toata salata din farfurie”.
Nu degeaba e doctor patronul de la Karishma Рmeniul e plin de bunatati exotice, dar si vegetariene. Si nici nu trebui sa stai in pozitia lotus p̴na iti vine m̴ncarea, pentru ca serviciul e rapid si prompt.
Dupa cum spuneam la inceput, buna treaba cu diversitatea asta si mare lucru sa cunosti multe tari si multe obiceiuri. L-am vazut si pe presedinte cum povestea despre locul unde au fost smangliti eroii, “acolo, lÃ¥nga universitate”, cu o familiaritate de parca toti am umblat prin Bagdad de mici copii.
Revenind la bucatarie, oare de ce nu invata lucrurile astea bune si rudele autohtone ale neamului indian? Macar mÃ¥ncare buna sa faca. Stiti cum incepe o carte de bucate rroma? “Ciordesti doua gaini…”
La Karishma, desi desertul arata de parca ar fi fost o razuiala de morcovi pentru bebelusi de 4 luni, mi-am dat seama ca morcovii, asortati cu scortisoara, cuisoare, acaju, fistic si cardamon, fac un dulce excelent.
In rest, toate bune – primavara nu mai vine si se pare ca o sa trecem direct de la iarna la iarna cu o scurta perioada de sapte luni de ploi intre.
Påna una-alta, asteptam cu sufletul la gura sa vedem mass-media cåte piei mai poate sa jupoaie de pe subiectul jurnalistilor. Dreptate avea cine a spus ca am reusit sa compromitem si terorismul.
P.S. Asa cum am mai facut påna acum, cånd a fost cazul, ne retragem laudele la adresa restaurantului Szekely Vendeglo, unde se pare ca s-a schimbat echipa si s-a stricat treaba. Iata ce ne spune un consumator deceptionat:
“Am cerut celebrul lor ciolan afumat, care intr-adevar este gustos, aspectuos, servit cum trebuie (asta de obicei); astazi insa era inghetat la mijloc. Am trecut peste asta, l-am trimis inapoi la bucatarie (tot timpul pastrÃ¥nd o atitudine respectuoasa). Eram cu inca 3 colegi, si doi dintre ei au experimentat aceeasi problema. Au revenit ciolanele de la bucatarie, putin incalzite, insa chelnerita se vedea clar ca era deranjata de faptul ca noi, clienti vechi, indraznim sa nu apreciem valoarea acelui ciolan inghetat. Acest restaurant nu mai este ce era – personalul s-a schimbat, este arogant, neindemÃ¥natic (telefonul mobil al colegului meu a facut baie in apa varsata de chelner, care nici macar nu si-a cerut scuze). Pe scurt, cred ca noua caracteristica a restaurantului secuiesc este ”restaurant secuiesc cu specific balcano-oriental””.
peter.imre@zf.ro
Str. Iancu Capitanu nr. 36. Rezervari la 021/252.51.57
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
