La restaurant cu Peter Imre: Confluente la Boema

M-am bucurat sa gasesc un restaurant dragut, aranjat, frumusel, mai ales ca l-am descoperit intr-o zona unde nu ma asteptam sa gasesc ceva asa placut – adica pe Nicolae Caranfil, intr-o intersectie vai de maica ei. Boema e o carciumioara fara pretentii, dar care te hraneste bine, sanatos, romaneste.
Sau cel putin asa iti face prima impresie. Pentru ca, in momentul in care deschizi meniul, descoperi ca Boema e usor schizofrenica, in sensul ca, desi in cuvantul de deschidere oamenii promit ca te hranesc romaneste, pe prima pagina se lafaie o selectie de pizza.
Ma gandesc de ce nu se poate sa vrem ori una, ori alta (asa cum am reusit eu duminica asta): ori spiritul romanesc, ori 13 feluri de pizza.
Eu inteleg ca ne-am legat definitiv si iremediabil de acest neam de verisori ai nostri, dar nu poate totusi sa inceapa meniul de carciumioara romaneasca tocmai cu un pomelnic de pizza.
De ce nu o specialitate romaneasca? Niste sarmalute, niste tochitura…
In cele din urma, tot rasfoind lista de bucate, am descoperit ca locul e totusi neaos romanesc, pentru ca au ciolan afumat cu fasole.
Omul de la Boema e foarte gospodar, pentru ca intr-o casa inghesuita a reusit sa amenajeze un loc care da iluzia de spatiu, intim, cochet, placut luminat, cu mese si scaune de lemn, iar pe pereti – poze si desene cu vechiul Bucuresti si bonjuristii de pe atunci. E drept ca urla FM-ul, dar chelnerii sunt inimosi si stiu ce sa-ti recomande. Se vede ca vor sa primeasca oamenii cu respect si sa-i ospateze cu ce-i mai bun. Bineinteles ca, pe langa casuta romaneasca in care se afla restaurantul, au construit si un cuptor pentru pizza, ca daca vine Marioara si pe partener nu-l cheama Ion, ci Giovanni, sa aiba si el o pizza. E o carciumioara unde se vede clar ca oamenii locului vor sa te simti bine si le face placere sa te serveasca, spre deosebire de chelnerii de la alte restaurante care sunt mandri ca niste patricieni si arata ca si cum isi fac harakiri daca le mai ceri o felie de paine.
Eu cand, am ajuns la Boema, ma simteam asa rau, ca ajunsesem la concluzia ca dusmanii vor sa ma otraveasca, asa ca pe Litvinenko, dar au facut oamenii astia o ciorba de pui ? la grec atat de buna, ca mi-a luat raul cu polonicul si a anihilat toate dioxinele. Dupa ce, pe moarte simtindu-ma, am reusit sa sorb aproape toata ciorba, am ajuns la concluzia ca e treaba adevarata la Boema – locul e bun. E o zeama fierbinte, asa cum imi place mie, plina de bucatele de carne alba de pui, legume bine fierte si multa smantana. Exact ce nu am eu voie, daca ar fi sa ma iau dupa doctori, dar m-a pus pe picioare mai bine ca orice medicament. Si daca o mancati si cu paine prajita, asa cum am facut eu, e un deliciu de nedescris.
Singurele defecte, pe langa lista de pizza, ar fi ca FM-ul racneste si ca restaurantul e populat cu toate reclamele posibile, dar, pentru o carciuma de la capatul Soselei Nordului, e foarte bine. E un loc asezat la confluenta unor culturi – pe dreapta sunt blocurile din care incearca sa scape poporul ca sa ajunga pe stanga, unde se afla casele noilor imbogatiti. Apropo de care imi permit sa-l citez pe domnul Plesu: “Noii bogati sunt ei insisi surprinsi de cati bani au facut si cat de repede, asa ca nu stiu ce sa faca cu ei si, prin urmare, ii arata”.
Poate ar trebui sa-l rugam pe proprietar ca, din multitudinea de FM-uri sa aleaga macar unul cu muzica usoara, si nu cu tot felul de quiz-uri idioate, ca si cel in care domnisoara de 16 ani trebuia sa se joace cu tastele, iar domnisoara angajata la radio avea un IQ care nu-i depasea numarul de la pantof.
Dar, ce-i drept, tot ascultand quiz-urile astea penibile mai uiti de harababura din aceasta tara, cu voturi, scandaluri si alte porcarii. Stiti ce cred eu ca vor sa faca politicienii? Sa umple calendarul. Mai mult ca sigur sunt in competitie cu biserica ortodoxa si cu cea catolica, pentru ca ele au sfinti, mucenici si martiri pentru fiecare zi a anului. Si politicienii s-or fi gandit: noi de ce sa nu avem cate un vot, cate un referendum in fiecare saptamana? Dar au fost fraieri ca au pus in aceeasi zi si europarlamentarele si uninominalul, pentru ca, daca le separau, mai puteau sa bifeze o duminica si sa umple astfel calendarul de activitati.
Eu as fi facut un altfel de referendum, in care romanii sa raspunda la intrebarea: vreti sa traiti mai bine sau nu? ~sta ar fi un referendum adevarat, nu povestea asta complicata cu uninominalul.
Eu oricum nu votasem si, la ora respectiva, nici nu stiam ce se va intampla cu uninominalul, asa ca mi-am continuat terapia cu un platou rece Boema: zacusca, fasole batuta, bulete din branza de burduf, salam de Sibiu, sunca, muschi tiganesc, cascaval, telemea, ardei grasi umpluti cu branza frecata cu marar, rosii, salata, castraveti si masline. E o imensitate de platou, din care ne-am infruptat cat am putut, dar la un moment dat am cedat si am lasat o mare parte din bunatati neterminate. La care chelnerul a aparut si, dojenindu-ne cu o privire materna, ne-a declarat fara drept la replica: “Nu-l iau de pe masa pana nu mai mancati cate ceva ca e pacat de mancare!”. Asa ca ne-am mai conformat si am mai ciugulit cate ceva, ca sa nu-l intristam pe chelner. Oricum, platoul asta m-a convins ca restaurantul are specific romanesc si ca e clar pentru cei care locuiesc in blocurile mai sus mentionate, nu pentru casele de nou-imbogatiti, ca acolo e de homar umplut cu coada. Laudabil e ca la Boema nu au somon fume in crusta de homar caramelizat, ci s-au rezumat la ce stiu ei sa faca mai bine. De exemplu, ciorba de fasole cu afumaturi.
Dupa cum am mai zis, cand am scris eu articolul era duminica si nu stiam daca vom avea sau nu uninominal, ceea ce mi-a cam rapit din placerea culinara. Dumneavoastra cand cititi aceste randuri stiti deja, dar eu stateam in fata salamului de Sibiu si a branzei de burduf si eram nedumerit: daca ramanem asa ce facem? Si suferintele trebuie totusi sa aiba niste limite.
Oare ce-o sa ne facem noi fara uninominal? La ora 13.00, prezenta la vot era de 9,6% – ca si poporul asta, totusi, are creier. Nu poti sa-l mani asa ca o vaca pe camp. Cred ca in afara de politicieni si neamurile lor altii nu s-au mai dus la vot.
Cand a venit si felul doi, eu nu am mai regretat deloc ca nu m-am dus la vot, pentru ca porcul in sos de hrean a fost o delicatesa – peste cartofii la cuptor este pusa felia fina de carne de porc, acoperita cu un sos piscacios de hrean si toata constructia se mai baga la cuptor pana face crusta crocanta. E chiar un deliciu. Foarte bun si ciolanul cu fasole, ambele fragede si aromate.
Intrucat incet-incet se apropie Craciunul, incepe marea cumparaiada. Sa nu spuneti, oameni buni, ca nu v-am avertizat. Mergeti acum, luati cu asalt magazinele, supermarketurile si hipermarketurile, cat mai gasiti un pachet de faina si un carucior liber. Pe urma va fi prea tarziu, pentru ca neamul romanesc va fi devalizat din nou centrele comerciale.
Noi am dat iama si in desert – un tort krantz de casa delicios, ca si prajitura casei, cu lamaie si vanilie.
Una peste alta, carciuma e fara doar si poate de 3Imre, dar va primi doar 2Imre din cauza curateniei din toalete sau, mai bine zis, a lipsei ei si a FM-ului cu quiz-uri multiple.