La restaurant cu Peter Imre: Anotimpul vara la Patru Anotimpuri

Asta era grija mea. Disconfortul psihic al baietilor astora care s-au mutat pentru un milion de euro pe metrul patrat in zona de nord a orasului cred ca era provocat de faptul ca erau bombardati de oferte si fortati sa manance numai coada de homar umplut cu aripioare de rechin, asa ca erau pe cale sa uite gustul autohton al cefei de porc. Si pe urma, cand merg acasa la tara la ei, se poarta ca PNL-istul la alegeri – adica nu mai stiu ce se intampla, sunt complet rupti de realitate.
Dar iata cum se salveaza constiinta romaneasca – in sfarsit, in enclava Herastrau, s-a nascut, a aparut El, restaurantul romanesc pe numele lui Patru Anotimpuri (avand in vedere ca e exact vizavi de Quattro Stagioni, patronul a dat dovada din start de o cantitate impresionanta de originalitate). Din fericire, mimetismul se opreste aici, pentru ca Patru Anotimpuri e un loc superb, o oaza de liniste si romanism intr-o capitala atat de haotica – o terasa imensa, cu foarte multi copaci cu coroana umbroasa si cu plante la tot pasul. Te simti ca intr-o gradina botanica foarte bine amenajata. Merita Parcul Herastrau locuri asa frumoase, care sa-i respecte vegetatia, pentru ca e unic. Cred ca tot asa de atasati se simt si parizienii de Bois de Boulogne.
Separeurile de la Patru Anotimpuri sunt generoase, delimitate de niste perdele vaporoase ca in 1001 de nopti, unde seara poti sa zaresti numai siluetele de la masa vecina, ceea ce doar sporeste misterul – or manca pomana porcului sau tochitura?
Locul e o splendoare, care m-a cucerit. Nu stiu daca ati observat, dar m-am acomodat din nou cu tarisoara. Un pic de vegetatie, un locsor mai curatel cu mancare buna si deja sunt in paradisul romanesc. Ce restaurant de trei stele de pe Coasta? Bun e un loc din asta, unde bogatul poate sa-si savureze bulzul, o pastrama de oaie, o scaricica sau un ostropel de pui.
Eu cred ca, totusi, numele locului e foarte bine ales, pentru ca restaurantul se preteaza la toate anotimpurile: primavara si vara stai pe terasa, la umbra parfumata a copacilor si a tufisurilor cu flori, iar toamna si iarna te simti bine in spatiile confortabile si generoase din interior, decorate cu piatra si lemn.
Sugestiv pentru calitatea restaurantului e si faptul ca patronul a pus totul la vedere – bucataria imensa e deschisa catre oaspeti, care pot vedea clar cum se gateste tot. Nu e ca la Parlament, unde totul se face pe ascuns, in spatele usilor inchise. Aici e asa cum spune englezul – “ce vezi, aia primesti”.
Si iata ca se poate restaurant romanesc fara sabie, fara teaca, fara blana de oaie pe perete, fara usturoiul care curge din ferestre ca sa alunge vampirii care sug sangele poporului.
~sta e un restaurant romanesc modern, pentru ca am mai progresat si noi. Si pentru ca nu e nimic gresit sa mancam sarmale si bulz intr-un cadru modern si elegant. Nu trebuie sa stam pe buturugi si sa bem sampanie din opinci.
Adevarul e ca, acolo unde iti aduc o salata de vinete proaspata, cu un usor gust de fum, deja stii ca lucrurile nu au cum sa mearga prost. Pe langa salata, ornamentata cu rosii si cu salata verde, au adus si niste ceapa dulce si taiata maruntel, iar chiflele taiate feliute rutunde si prajite pe plita ar putea fi mancate goale, dimineata la micul dejun, asa sunt de gustoase.
Mi-am pus cu incredere firimituri de ceapa pe tartinele cu salata de vinete pentru ca adevarul e ca nevasta-mea m-a parasit. A fugit in strainatate si m-a lasat aici singur. Prin urmare, eu sufar si-mi inec amaraciunea, nu ca altii in bautura, ci in mancare. Si cred ca am gasit locul potrivit pentru aceasta practica.
Bulzul e fabulos si m-am infipt imediat in el ca sa-mi mai inec o parte din amaraciune. Stiti cum e – daca bulzul e bun, si starea de spirit se amelioreaza. Am descoperit un fel de mancare despre care pot sa spun cu toata convingerea ca e autentic romanesc – bulzul. Aici, bucatarul, intr-o olicica de lut, a indesat mamaliga ferma, galbena ca floarea-soarelui din Baragan (nu asta care creste acum sub obladuirea lui Remes, ci aia pe care o stiam noi cand crestea sub comunisti.
Macar pe atunci mai erau sisteme de irigatie). Cred ca acum, in asa-numitul razboi dintre palate, recurg la singurele doua-trei lucruri pe care le stiu din istorie – parjolim campurile si otravim fantanile, de nu mai stie nimeni care e marele combinator, marele incasator, marele invrajbitor. Bine ca mai e putin si gata.
Revenind la bulz – e fenomenal. Bucati mari de slaninuta afumata cu carne multa sunt amestecate in mamaliga, plus branza de burduf care se lungeste ca niste spaghetti cand bagi furculita in ea. Deasupra – un ou de casa facut ochi. Asa de portocaliu si vesel e, ca mandra trebuie sa fie gaina care a facut oul asta!
Si, in timp ce mananci bulzul, orchestra canta slagare mai mult sau mai putin folclorice. Si te gandesti ca e tare bine ca ai asa o gama larga de restaurante din care sa alegi – daca nu iti place la Quattro Stagioni, te duci la Patru Anotimpuri. Si parca vad ca o sa apara si un Four Seasons unde o sa serveasca porridge si fish’n’chips. Plus un Fir Jahreszeiten, cu varza si bratwurst. Sau un Negy Evszak, cu un ceaun mare de gulas.
La Patru Anotimpuri imi mai place si faptul ca sunt chelneri tineri, harnici si destepti, care stiu sa serveasca. Ceva bun sigur se intampla.
Impresie care mi-a fost confirmata atunci cand a venit felul principal – pui la ceaun cu mult mujdei de usturoi (da, stiu, am facut-o lata si mi-am inecat amarul si in ceapa si in usturoi). Inainte sa ajung la pui, am gustat din gogosarii murati umpluti cu varza si mi-am dat seama ca ar merita sa le fie inchinata o mica oda – gogosarii sunt foarte dulci, varza e usor acrisoara si e cea mai racoritoare combinatie pentru vara. Asa ceva nu se face decat in locurile de mare finete din Romania. Si mujdeiul se poate face foarte bun – nu numai asa, sa pleznim usturoiul de perete de nu se vede. La Patru Anotimpuri e un fel de crema fina si, fiind fara nevasta, pot sa mananc la usturoi pana pleaca toti vampirii de langa pat – nu suge nimeni nimic.
Fabulos si carnatul de casa, suculent, usor afumat si bine facut la gratar.
Puiul la jar si la ceaun e foarte subversiv pentru ca, atrunci cand vezi ditamai portia declari sus si tare ca sigur nu o sa poti sa mananci atat, dupa care, udat cu mujdei, dispare imediat din farfurie.
Patru Anotimpuri e un restaurant asa cum ar trebui sa fie toate restaurantele romanesti. E drept ca, la intrare, scrie mare Garden & Lounge, dar cred ca au facut asta ca sa-i atraga pe fitosii astia din nord, ca daca era scris Gradina de Vara, sigur mergeau mai degraba la cafeneaua din mall decat sa vina aici. Dar locul asta arata si ca poti sa mananci romaneste fara sa inoti in ulei.
Ca de pilda papanasii, care reusesc sa fie si crocanti, si fragezi fara sa musteasca de ulei. Sunt serviti intr-un mod foarte interesant, cu farfuriutele cu dulceata si bolul de smantana aduse separat, ca omul sa-si puna singur cat si ce pofteste. Excelenta placinta de casa cu branza dulce si stafide, peste care se poate tranti o lingura de smantana care, daca n-o face mai dietetica, macar o transforma intr-un desert ceva mai racoros.
Locul primeste 4Imre si sigur o sa mai vin pentru gogosarii aceia, perfecti pentru zilele de vara. Cred ca ar fi o vara si mai linistita daca politicienii ar fi plecati peste hotare si noi ne-am refugia la Patru Anotimpuri.
Si cu seful meu ma inteleg foarte bine daca e plecat. Apropo de vara linistita, din cate imi amintesc eu, cand e vara, trebuie sa fie furtuni si canicula. Altfel n-ar fi vara. Asa ca nu inteleg de unde-pana unde toata isteria asta provocata de televiziuni care vor cu tot dinadinsul sa ne faca sa credem ca vine Apocalipsa peste noi.
Ca de pilda miercurea trecuta in timpul furtunii cand cred ca au atins apogeul – posturile TV si-au intrerupt programele normale, anuntau ca e dezastru, cad copaci, case si indemnau populatia sa intre in case. Ma intreb: oare cati dintre aceia care se plimbau prin furtuna aveau si televizorul la ei? Imi amintesc o vreme cand nu aveam aer conditionat si afara erau cand 40 de grade, cand furtuni si nimeni nu se mai agita atat. Oare codul portocaliu are vreo legatura cu alianta DA? Ca la noi e cod portocaliu din decembrie 2004.
Ne reauzim saptamana viitoare cand sper ca nu vom fi fost cu totii pulverizati de norul de fosfor.