La restaurant cu Peter Imre â Secuii cuceresc Bucurestiul

Am nimerit intamplator, desi am mai vizitat restaurantele din zona Gradina Icoanei, la Szekely Vendeglio, o crasma secuiasca situata intr-o locatie cat se poate de inspirata – vizavi de Ambasada Ungariei. Am scris pana acum despre multe restaurante cu specific etnic, dar probabil ca secuii sunt cei despre a caror bucatarie se stie si se scrie cel mai putin.

Desi sunt aproape de noi, peste dealuri, la Miercurea Ciuc, putina lume cunoaste bucataria acestei etnii, care in mod cert difera de bucataria ungureasca. De fapt, secuii insista ca specialitatile lor culinare sa fie numite secuiesti, si nu unguresti. In orice caz, suntem printre primii care am descoperit acest restaurant, care s-a deschis foarte recent, asa ca nici Chisu nu cred ca a ajuns pe aici.

Cateva cuvinte pentru cei care nu sunt familiarizati cu specificul culinar secuiesc – este o bucatarie grea, bogata in calorii si colesterol, dar, in acelasi timp, incredibil de gustoasa, bazata pe carne, cartofi, varza si ceapa. Alte elemente de baza sunt vinul si painea de casa, de unde si clasica urare secuiasca “vin, grau si pace”.

Am fost foarte placut impresionat de subsolul casei vechi, convertit intr-un spatiu aerisit, luminos si primitor, unde totul este autentic, de la dÃ©cor, la meniu, uniformele personalului si chelneritele care se descurca mai bine in maghiara decat in romaneste.

Mobilierul greu de lemn este simplu, oarecum auster dar elegant si confortabil, iar farfuriile din lut de Corund sunt ornate cu clasicele lalele rosii si motivul bradului verde. Imi place foarte mult si costumul secuiesc autentic arborat de chelnerite, in rosu, alb si negru, la care se asorteaza perfect si cizmele de piele traditionale.

Spatiul este foarte bine portionat, oferind intimitate si lumina, iar contrastul dintre caramida rosie si albul peretilor confera un plus de caldura. As avea o singura recomandare pentru proprietarii restaurantului – muzica autentica maghiara ar fi mult mai nimerita decat slagarele obosite cu alura de manele care ar genera probabil proteste cu bata (dorong) in secuime.

Am savurat, pentru inceput, un “amuse-gueule” in varianta secuiasca – paine proaspata de casa cu cartofi, slaninuta si ceapa, insotite de un degetar de visinata si palinca de prune. Painea delicioasa de la Szekely Vendeglo imi aminteste de ritualul painii de-acasa, unde coca bine framantata era incarcata in caruciorul de butelie si transportata de mine si de bunica pana la brutar. Acesta lipea o hartie cu numele nostru pe covata, iar dupa doua ore ne duceam sa ne luam painea de 4-5 kilograme, coapta in cuptorul cu lemne, pe care o inveleam intr-o panza curata si o duceam acasa. Pe langa bucata imensa de paine, primeam si o bucatica rotunda, rasplata mea pentru drumul pana la brutar. Cred ca acea bucata de paine, savurata cu untura, boia, ceapa si un pahar cu lapte proaspat a ramas una dintre cele mai mari desfatari culinare din viata mea.

Revin la aperitivul secuiesc care, ca de fapt toate specialitatile de pe meniu in afara probabil de deserturi,, este insotit de ceapa din belsug. Prin urmare, este un restaurant unde merita sa mergeti atunci cand sunteti sigur ca nu mai trebuie sa va intoarceti la birou, pentru a putea savura in liniste cantitatile imense de ceapa.

In timp ce va deschideti apetitul cu antreurile, nu va va fi greu sa alegeti un preparat de pe meniu, deoarece, pe langa denumirile in maghiara, se afla si traduceri in dulcele grai romanesc, astfel incat pana si nea Pruteanu ar putea gasi ceva pe placul sau aici. Puteti opta pentru gulas (mancarea ce se prepara in circa opt ore), varza calita, ciuperci umplute secuiesti sau costita afumata de porc, toate cat se poate de autentice.

Gulasul este foarte consistent, ca si supele de altfel. De fapt, cum bucataria secuiasca este o bucatarie de oameni nevoiasi, iar secuii pun mare pret pe farfurii, supele groase pot fi mancate dintr-o coaja de paine uscata, ceea ce are o dubla utilitate: pe de o parte pretioasele farfurii raman intacte, iar pe de alta parte painea uscata se inmoaie si poate fi mancata impreuna cu supa.

Am ales o supa cu carne de vacuta, consistenta si gustoasa, dreasa cu albus de ou si bogata in bucati de carne proaspata de vita si legume mari, asa cum numai cutitul secuiesc poate sa taie.

Ciupercile pane umplute cu sunca afumata si branza sunt pur si simplu delicioase, crocante si suculente, aromate si satioase, intr-un pesmet auriu. Iar varza calita pastreaza savoarea slaninutei afumate si a foilor de dafin care ii confera un parfum inegalabil.

Costita afumata si trasa la tigaie este frageda, cu un gust divin si acompaniata de cartofi secuiesti cu ceapa si boia, un fel de mancare de cartofi, asa cum obisnuia sa gateasca si bunica mea, acasa, in Ardeal. Costita se mananca doar cu mana, iar judecand dupa numarul de meseni unguri care se delectau cu aceleasi preparate, specialitatile sunt categoric autentice – “the real deal” cum ar spune americanii. Am ramas cu un singur regret, provocat de imposibilitatea de a cere costita si la desert.

Desi poate parea incredibil, dupa o masa atat de copioasa, veti mai gasi loc si pentru desert – va recomand Urechea prietenului (baratfule) – un soi de coltunasi umpluti cu gem de prune si cu scortisoara, tavaliti prin pesmet si zahar pudra, serviti pe farfurii de lemn, autentice secuiesti. Sunt probabil cateva mii de calorii in plus, dar cine mai numara?

Este o bucatarie speciala, cu adevarat deosebita, pe care o recomand tuturor celor care doresc o experienta noua fata de specificul culinar din Sud si carora nu le e teama de mancaruri bogate si satioase.
(Rezervari la 210 30 08.)

P.S. Un “reputat” ziarist de care inca nu am auzit si care presteaza la o publicatie de limba engleza a facut o contra-cronica la unul dintre restaurantele pe care noi le-am considerat sub-mediocre. Nu as dori sa mai mentionez numele restaurantului cu pricina pentru ca nu cumva vreunul dintre cititorii nostri sa ajunga din greseala la Mediterraneo. Speram ca cititorii publicatiei respective sa merite totusi mai mult decat acest restaurant. De altfel, dupa nume, omul vine din tinuturile Angliei, care nu au fost niciodata renumite pentru bucatele sofisticate. Drept pentru care, ii iertam scaparile in materie de gust si ii dorim sa manance in fiecare zi la Mediterraneo. Dar ii sfatuim din nou pe cititorii nostri sa evite experienta masochista a unei mese la acest restaurant. (peter.imre@zf.ro)

FILM

Daca nu veti petrece toate serile din acest weekend si de saptamana viitoare lipiti de un scaun din cinematografele unde ruleaza Matrix Revolutions (din nefericire, ultima parte a trilogiei), merita sa incercati si Cursa Secolului (Seabiscuit) un film care urmeaza cu fidelitate traditia cinematografiei americane – ceva morala dar si un happy end. Tobey Maguire s-a injumatatit pentru a juca rolul jocheului ce duce calul de curse Sesbiscuit catre o victorie ce parea imposibila, dar care a inspirat multi americani disperati in dificila perioada economica 1929-1933. La Cinema Patria.

TEATRU

@ Bolnavul inchipuit, Teatrul Odeon, 7 noiembrie, ora 19.00

@ Ultima ora, Teatrul National, 7 noiembrie, ora 19.00

@ Blaubart – speranta femeilor, Teatrul Act, 8 noiembrie, ora 19.00

@ Costumele, Centrul Cultural European, 9 noiembrie, ora 19.30

@ Curriculum Vitae, la Scena, 9 noiembrie, ora 22.30

@ Strain, Teatrul LUNI, 10 noiembrie, ora 20.00

@ Traffic lights, Sala Elvira Popescu (Institutul Francez), 12 noiembrie, ora 19.30

OPERA

@ Nunta lui Figaro, Opera Romana, 8 noiembrie, ora 18.30

@ Flautul fermecat, Opera Romana, 13 noiembrie, ora 18.30

@ Tosca, Opera Romana, 14 noiembrie, ora 18.30

BALET

Coppelia, opera Romana, 12 noiembrie, ora 18.30

CONCERTE

@ Concert Ada Milea, Laptaria Enache, 7 noiembrie, ora 22.00

@ Concert rock Partizan, Laptaria Enache, 8 noiembrie, ora 22.00

@ Concert simfonic (Rahmaninov, Ceaikovski, Prokofiev) cu Taiwan String Quartet, Ateneul Roman, 9 noiembrie, ora 11.00

EXPOZITII

Pana pe 30 noiembrie 2003, Galeria Noua gazduieste expozitia de fotografie “Reconstructii” a artistului roman Iosif KirA!ly. Proiectul investigheaza, prin intermediul fotografiei, problematica timpului si a memoriei, modul in care uitam si ne aducem aminte. “Reconstructii”-le sunt imagini compuse, cu o perspectiva multipla, in care fiecare fotografie (snapshot) componenta actioneaza ca un bit de informatie si memorie. Faptul ca aceste snapshot-uri sunt facute aproximativ din acelasi punct (loc), insa in momente diferite (la intervale de minute, zile, luni, ani) confera imaginii finale o coerenta spatiala insa o discontinuitate temporala. Expozitia propune un punct de vedere interesant: desi credem ca amintirile sunt stocate in memorie precum fotografiile intr-un album de familie si ori de cate ori ne aducem aminte le putem extrage exact in aceeasi forma, in realitate, memoria functioneaza altfel – stocam elemente-cheie, compresate, ale unui eveniment pe care la fiecare accesare ulterioara le vom de-compresa, interpolandu-le printr-un proces asemanator cu cel al computerelor.

Prin strainatate

Expozitii

AMSTERDAM

“Amsterdam’s East End”. Odinioara o zona inghitita de ape, este acum unul dintre cele mai animate cartiere ale orasului, compus din 15 sectoare, printre care si cartierul indonezian sau Transvaal (care aminteste de legatura dintre capitala olandeza si Africa de Sud). Expozitia infatiseaza scene din viata celor 60.000 de locuitori din East End. La Amsterdams Historisch Museum, intre 10 octombrie si 29 februarie 2004.

BERLIN

“Contrapunct: Arhitectura lui Daniel Libeskind” infatiseaza fragmente din opera artistului – modele, proiecte si fotografii, inclusiv Ground Zero in New York. La Judisches Museum Berlin, pana pe 14 decembrie.

BRUXELLES

“De la Pompei la Roma” rememoreaza momentul in care Muntele Vezuviu a erupt, in anul 79, e.n. Sunt expuse cele mai recente studii arheologice si vulcanologice, precum si reconstructii ale scheletelor victimelor. La MusÃ©e du Cinquantenaire/Jubelpark Museum, intre 9 octombrie si 8 februarie 2004.

FRANKFURT

“Steppengold – GrabschAÂ¤tze der Skythen und Sarmaten am unteren Don” prezinta descoperiri arheologice din colectiile Muzeelor Rostov si Taganrog, referitoare la vechile civilizatii ce au inflorit in antichitate in zonele din jurul celor doua orase rusesti. La ArchAÂ¤ologisches Museum Frankfurt, intre 11 octombrie si 1 februarie, 2004.

KOLN

“in.femme fashion 1780-2004” – oferind exemple din diverse perioade ale modei, precum rococo sau belle epoque, expozitia urmareste evolutia feminitatii in domeniul vestimentar incepand cu secolul 18. Evenimentul subliniaza faptul ca, mai ales pentru femei, hainele au reliefat intotdeauna identitatea purtatorului, preferintele personale si structurile sociale. Pana pe 14 decembrie la Museum fA1r Angewandte Kunst.

Festival

BARCELONA

“Festival Internacional de Jazz de Barcelona 2003”. Printre evenimentele cele mai asteptate ale editiei se numara concertele oferite de Chick Corea, Abbey Lincoln si Bobby McFerrin, care revine la Barcelona dupa o pauza de 10 ani. Pana pe 18 decembrie.

Teatru

LONDRA

@ Spectacolul “Thoroughly Modern Millie” de Richard Morris si Dick Scanlan, in directia lui Michael Mayer, porneste de la filmul cu acelasi nume regizat in 1967, dedicat vietii neconventionale si indraznete a lui Millie Dillmount, figura emblematica a anilor ’20. La Shaftesbury Theatre, intre 11 octombrie si 24 ianuarie 2004.

@ Trei cupluri detestabile, care lucreaza pentru acelasi producator cinematografic, evadeaza pentru un weekend si se indreapta catre Amsterdam in piesa lui John Osborne, “The Hotel in Amsterdam”. Osborne, care a incetat din viata in 1994, s-a remarcat prin piesele sale imbibate de insulte adresate cu darnicie tuturor personalitatilor, partidelor, minoritatilor, cultelor religioase, etc. In “Hotel”, ura lui Osborne se revarsa asupra evreilor, criticilor, homosexualilor, femeilor si strainilor (mai ales francezi si americani). Nu sunt crutate nici institutia casatoriei si clasa mijlocie britanica. Personajele sunt mai degraba adevarate tipologii, nu oameni in carne si oase. La Donmar Warehouse, pana pe 15 noiembrie.

Restaurante

PARIS

Maestrul bucatar Chrisan Constant, blagoslovit cu doua stele Michelin pe cand lucra la Crillon, exercita aceeasi vraja si la relativ obscurul (inca) restaurant Le Cafe Constant. Meniul este scris cu creta pe o tabla si se schimba cu rapiditate, dar va puteti astepta la feluri principale precum friptura, steak tartare sau ficat de vitel, garnisite cu sote de fasole verde, de pilda. Nu raati un desert – compot de piersici proaspete in sirop de zmeura cu frisca si inghetata de vanilie. Mancarea este foarte proaspata, portiile sunt mari, iar lista de vinuri este o incantare – o sticla de Cahors nu costa mai mult de 14 euro. O masa costa cam 25 de euro. Se accepta carti de credit (Visa, MasterCard). Le Cafe Constant, 139 rue St-Dominique, 7e.

Gastronomie