La restaurant cu Peter Imre
La restaurant cu Peter Imre
Jade, o piatra pretioasa in Piata Amzei
M-am integrat inca o data in Europa saptamana aceasta, participand la Forumul de Integrare Europeana unde, de la “domnul premier” (caci asa s-a exprimat moderatorul) si pana la “domnul negociator-sef” sau Lucian Mandruta, toata lumea a zis doar lucruri destepte. Lucian, care oricum isi regreta stramutarea profesionala, nici nu stie ce a pierdut din cauza ca a ramas sa se integreze mai departe in Aula Magna a ASE-ului, in loc sa vina cu mine la masa. Eu unul, odata politica industriala a Romaniei rezolvata la micul dejun si simtindu-ma gata integrat, m-am indreptat catre o crasma chinezeasca pe care colega mea a descoperit-o in Piata Amzei. Iar cuvantul “descoperit” chiar isi are locul in acest context, deoarece restaurantul se deschisese doar de patru zile cand i-am pasit pragul, astfel incat va relatez noutati fierbinti.
Intr-un stil Hong-Kong & Szechuan, modern si zen in acelasi timp, decoratorul de la Jade a dat dovada de foarte mult bun-gust lipsindu-se de toate chinezariile obisnuite cu dragoni si alte zburatoare mitice, inlocuite de decoratiuni minimaliste si pete de culoare care accentueaza caracterul special al locului. Am remarcat de cum am intrat vlastarii de bambus cultivati pe perete, intr-un chenar, o idee indrazneata si ambitioasa care confera restaurantului o nota aparte. De fapt, toate decoratiunile se caracterizeaza prin rafinament si simplitate in acelasi timp, ridicandu-se cu mult deasupra necesitatilor din zona Piata Amzei. Si, cu toate ca restaurantul este asa frumos, proprietarul, desi s-a aflat acolo pe parcursul vizitei noastre, nu a izbucnit in lacrimi cand am facut cateva poze, desi ideile de decoratiuni de la Jade chiar ar putea fi furate, pentru ca reprezinta o noutate pentru Bucuresti.
Muzica instrumentala discreta inlocuieste eternele miorlaieli cu pretentii de slagare asiatice, cu care suntem intampinati de obicei in restaurantele chinezesti. Ma bucura aceasta atentie pentru detalii, cu care bucurestenii nu prea sunt rasfatati prin restaurante. De asemenea, desi Jade era deschis de foarte putina vreme, nu am fost lovit de miros de vopsea, iar geamurile nu purtau amprentele muncitorilor ce tocmai plecasera, astfel incat am simtit ca ma aflu pe maini bune.
Cum m-am asezat la masa, privirea mi-a fost atrasa de vesela in alb si negru, extrem de eleganta, care contrasteaza placut cu fetele de masa de un rosu puternic. Catifeaua neagra cu care sunt imbracate scaunele se regaseste si la meniu, pe care numele restaurantului este incrustat cu litere aurite. Iar dimensiunile locului, de altfel foarte bine impartit, ar fi putut acomoda fara probleme o sedinta de guvern. Macar asa participantii ar mai putea intra in contact cu realitatea din piata. Ca tot a venit vorba despre piata, uitandu-ma pe geam, am admirat inca o data sarmul turco-orientalo-balcanico-sudist al Bucurestilor, pe care n-o sa-l regasiti nici la Praga, nici la Viena, nici prin alte colturi ale Europei. Cand vezi atatia oameni care se plimba pe strada la ora pranzului, te intrebi daca asa mare e numarul satisfacutilor financiar sau daca asa multi oameni lucreaza in sectorul de stat. De exemplu, la un moment dat mi s-a taiat respiratia de nu stiam daca e din cauza supei acre-iuti sau a brunetei care sigur facea parte din categoria satisfacutelor financiar… Tare mult imi place sa stau intr-un asemenea loc, unde mancarea este delicioasa, iar ferestrele generoase imi permit sa ma conectez la forfota trecatorilor. E primavara, e cald, iar optimismul bucurestenilor nu poate fi zdruncinat nici macar de faptul ca in curand li se vor schimba primarii de sector. Sau poate tocmai aceasta perspectiva le mentine buna dispozitie.
In orice caz, saptamana trecuta ma plangeam ca pana si restaurantele de pe podurile bucurestene poarta nume italienesti, dar le sunt recunoscator latinilor – spre deosebire de alte capitale europene, care sunt invadate de o puzderie de fast-food-uri chinezesti unde mancarea provine din plicuri de jeleu si care sunt caracterizate de prezenta vreunui Li Yu si de o duhoare insuportabila, in Bucuresti se afla doar cateva restaurante chinezesti, si toate de calitate. Printre ele, Jade este unul dintre cele mai bune, dar, repetand pentru a mia oara acelasi principiu, ramane de vazut daca va continua sa respecte aceste standarde.
Sa revenim totusi la mancare, pentru ca si ea are un rol de jucat intr-un restaurant, nu doar chelnerita care inca nu a reusit sa invete din ce este alcatuita salata exotica, desi zambeste cu multa bunavointa. Pentru inceput, am incercat pachetelele de primavara – foetaj crocant si stropit cu sos de soia, umplut cu legume fragede si aromate, o introducere perfecta in ambianta orientala.
Am continuat cu supa acra-picanta, una dintre cele mai bune pe care le-am mancat vreodata, un deliciu in care am recunoscut mana maiastra a bucatarului chinez. Am apreciat si faptul ca, spre deosebire de restaurantele mediocre unde se adauga gelatina alimentara la supe pentru consistenta, la Jade ingredientele sunt bine fierte, pana ce licoarea se leaga. Astfel, supa picanta si aromata, cu bucati mari de ciuperci negre chinezesti, a fost minunata si parca as mai fi mancat-o si la desert. Mi-a placut chiar mai mult decat ciorba de burta sau gulasul matern.
Puiul Gung Bao cu praz si alune a fost asa de condimentat incat trecatorii credeau probabil ca plang dupa iarna care a trecut. Am savurat cu incantare si legumele exotice la wok – muguri de bambus, bureti negri, ghimbir, praz si morcovi, un ospat vegetarian cu zero calorii si o savoare inegalabila. Nici puiul cu ciuperci chinezesti nu a fost mai prejos – bucatelele de carne mici, fragede, bine patrunse, fara insa a topai in ulei, au fost cu siguranta unul dintre punctele forte ale mesei.
Dar cel mai mult mi-au placut crevetele cu ghimbir si ceapa verde: fructele de mare roz, patrunse de abur si acompaniate de un subtil sos de usturoi si de bucatele de ghimbir si ceapa verde, se topesc in gura. Iar orezul alb si tare, lejer stropit cu sos de soia, este garnitura perfecta si m-a facut sa uit complet de problema integrarii europene. Tinand cont de minunile de la restaurantul Jade, sunt fericit ca locuiesc in Bucuresti.
Tot aici se serveste si pranzul, in stil bufet suedez (sau ar trebui mai degraba sa spunem chinezesc in acest caz). Pentru o suma oarecare (nu o precizam pentru ca nu dorim sa speriem lumea), oaspetii pot manca orice si oricat doresc, drept pentru care restaurantul va deveni in mod cert o destinatie preferata de oamenii de afaceri pentru un dejun lejer si delicios.
Cu siguranta ca patronul a vazut multe restaurante la viata lui si stie ce conteaza, astfel incat, sistemul de ventilatie, ignorat de multi proprietari de stabilimente culinare, functioneaza ireprosabil la Jade. Prin urmare, daca aveti, din intamplare, o intalnire de integrare europeana dupa masa, va puteti duce linistiti, deoarece integratorii nu o sa va ghiceasca meniul de la pranz dupa aromele imprimate in haine.
Atat de mult am apreciat restaurantul, incat a fost nevoie de multe balbe din partea chelneritei pentru a-mi aduce aminte de problema cruciala a localurilor bucurestene. Sa speram ca biata fata va reusi pana la urma sa invete bine meniul, pentru ca, pana una alta, se aseamana foarte bine cu unii membri al guvernului – bunavointa are, dar nu reuseste sa retina ingredientele.
In orice caz, mi-as fi dorit sa acord 5 Imre restaurantului Jade, iar daca m-am oprit la 4 Imre, e doar din cauza serviciului si a dorintei de a constata calitatea sustinuta si in timp. Flerul meu imi spune insa ca, cel putin la categoria restaurantelor chinezesti, Jade va candida cu mult succes pentru Premiul I.
Am incheiat cu lapte de cocos, aromat, cremos, de un alb stralucitor, care contine bobite mici de orez dulce, un preparat care nu a fost insa descris corect de chelnerita aeriana. De fapt, asa cum se integreaza laptele de cocos in meniul bine echilibrat, tot asa se “dezintegreaza” chelnerita noastra, care face nota discordanta in acest tot unitar. La randul lor, galustele din faina de orez, crema de mango si presarate cu nuca de cocos fin maruntita, sunt consistente si in acelasi timp pufoase. Desertul este atat de gustos, incat as veni aici in fiecare zi, macar pentru a manca ceva dulce.
De altfel, pentru unul cu inima stricata ca mine, restaurantul Jade este o binefacere, deoarece bucataria abunda de feluri de mancare numai bune pentru regim: fructe de mare, peste, pui – toate slabe, fara pic de grasime, drept pentru care am mancat si foarte bine si foarte sanatos. Ii raportez doctoritei ca nu am trecut peste ordinele ei!
Voi reveni la Jade si sper ca voi fi la fel de incantat de acest restaurant pe care ma bucur ca l-am descoperit.
Str. Mendeleev nr. 7-15. Rezervari la tel: 021 223.46.08, 0724.371.358.
peter.imre@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
