La restaurant cu Peter Imre
La restaurant cu Peter Imre
Cesky sau la ?vejk acasa
Este salutar ca randurile restaurantelor cu specific national din Bucuresti au fost completate fericit de cateva luni si de un local cehesc. Pe o straduta retrasa din zona Pietei Rosetti – mai precis pe Strada Dianei (nici o legatura cu iubita mea), la subsolul unei vile, se afla restaurantul Cesky Pub.
Numai gandul ca ma duc la un restaurant cehesc mi-a trezit o sumedenie de amintiri din copilaria mea nefericita cand tovarasul secretar general nu ne lasa sa mergem mai departe de Cehoslovacia si Polonia. Probabil rationamentul de baza era ca, dupa ce fussera ocupate de sovietici, tarile cu pricina erau un loc sigur, unde puteam merge linistiti. Desigur ca din toata constructia asta pe nume Cehoslovacia, Slovacia era doar orezul din sarmale, umplutura, neexistand practic ca tara. Bine ca s-a desprins si ca am ramas cu partea buna a lucrurilor.
Revenind la anii ’70, relatiile de prietenie si cooperare erau asa de bune incat, la frageda varsta de opt ani, am descoperit abc-ul economiei de piata, invatand sa vand coniac romanesc in parcarea de langa “obuvi” (magazinul de pantofi) in Praga. De atunci mi-a ramas in minte fraza “Ne kopite coniac Rumanski? Osandesat korun” (in traducere libera “Nu va intereseaza coniac romanesc? 80 de coroane”). Tatal meu fiind un mare fan al automobilelor cehoslovace a avut la rand cateva Skoda S100 – mandria industriei auto cehe, al caror portbagaj era burdusit cu coniac, de pe urma caruia puteam cumpara cei mai buni pantofi pe care ii vazusem vreodata.
Asa s-a nascut si povestea coniacului romanesc, apreciat in Cehoslovacia si care, la concursul international de la Ljubljana a reusit o performanta cel putin bizara – coniacul nostru de trei stele a primit medalia de aur, in vreme ce soiul de cinci stele nici macar nu s-a calificat. Intervievat de postul national de radio, reprezentantul departamentului de Comert Exterior a fost intrebat: “Tovarase Ionescu, cum de s-a intamplat asa ceva?” La care tovarasul a raspuns, sincer mirat: “Si noi ne punem aceeasi intrebare, pentru ca amandoua soiurile vin din acelasi butoi”.
Acestea fiind spuse, am avut vacante de neuitat in Cehoslovacia si de atunci mi s-a intarit convingerea ca nu exista bucatarie mai proasta decat cea ceha. Poate doar britanicii ii concureaza la capitolul asta.
Totusi, crasmele cehesti au o atmosfera speciala, reusind sa lase oaspetelui o impresie minunata, chiar daca mancarea e vai de mama ei. Napadit de amintirile mele din Republica Cehoslovaca, ma asteptam ca la Cesky Pub sa gasesc o atmosfera simpatica, dar nu-mi faceam prea mari iluzii culinare.
Pot sa va asigur ca atmosfera exista – locul e intesat de busturile imparatului si ale tuturor cehilor mai cunoscuti prin lumea asta. Drept sa spun, tare mi-ar fi placut sa-l vad si pe ?vejk printr-un colt pe undeva. Mi-au placut si pozele din Praga veche, care, dupa parerea mea, este cea mai frumoasa capitala din Europa. Cred ca proprietarii au avut mare curaj si incredere in sine, in incercarea lor (deloc usoara) de a reedita atmosfera crasmelor cehe la Bucuresti. Din fericire, au reusit pe deplin. Separeurile sunt generoase, mesele sunt la o distanta civilizata si aerisita una de alta, la vedere se afla o parte din colectia impresionanta de vinuri a restaurantului, iar muzica molcoma merge de minune cu aerul locului. Fiecare chelner este o rara avis, deoarece toti sunt prompti, amabili, politicosi si la curent cu tot ceea ce se afla in meniu, astfel incat puteti merge linistiti pe mana lor.
Mancarea a venit foarte repede si trebuie sa recunosc ca, dupa prima inghititura, mi-am schimbat radical parerea despre bucataria ceha. La antreu am primit mistret – feliute subtiri, fine de carne macra, uscata si totusi gustoasa, pe un pat de conopida cremoasa ca untul si asezonate cu bucatele de hrean atat de iute incat iti lacrimeaza ochii doar uitandu-te la el. A fost o combinatie nemaiantalnita de mine pana in acel moment, dar pe care o recomand linistit oricarui gourmet. Ca tot veni vorba, nu stiu de ce restaurantele romanesti ignora vanatul, inclusiv mistretul, mai ales ca acum, in muntii patriei se gasesc mai multi godaci salbatici decat ramatori domestici prin curti. Ca sa nu mai vorbesc de ce se intampla in politica.
Nu am rezistat nici la ciupercile de padure trase la tigaie, parfumate cu o boare de usturoi si cu cateva frunzulite de patrunjel si busuioc, asezate pe un pat de foietaj care se topeste in gura – un antreu care prevesteste un ospat imperial, demn de figura multumita a bustului imparatesc.
Dupa cum spunea bravul soldat ?vejk “De ce doar soldatii sa se distreze? Dati arme la toti!”, asa ne-au dat si noua mancare la Cesky Pub – din belsug, cat sa bucure un regiment intreg.
Un lucru nu am gasit aici si ma bucur – stiu ca cehii pun chimen in absolut orice in afara de sosul de ciocolata. Din fericire, aceasta planta care a cazut in dizgratia mea este folosita cu zgarcenie de bucatarul de la Cesky.
Ca in orice restaurant cu specific ceh, nu poate lipsi mandria nationala – asa-numitii Klobasy S Zelim (carnatii cu varza alba), dar apar si preparate mai putin cunoscute in Romania, precum Dusena Kachna S Brusinkami A Zelim (rata cu sos de fructe de padure si varza rosie). Tot aici am gasit si echivalentul ceh al panii: knedly, un fel de galuste din faina si ou, care se inmoaie in sos.
La felul principal, pieptul de pui umplut cu cascaval si ceapa in sos de vin rosu si servit cu piure de cartofi este atat de imbietor incat oricine ar lasa pe coclauri orice dieta pentru a-l gusta. Carnea moale si bine prajita, aurie la exterior si alba ca laptele pe dinauntru merge de minune cu umplutura si seamana mai degraba cu o prajitura imensa decat cu felul principal. Piureul este alb, cremos, dar ferm – probabil ca s-au folosit cantitati mai mari de smantana si unt decat la un camin de batrani. In sosul de vin rosu picant regasesti gustul strugurilor din care s-a stors vinul.
Carnatii pe varza calita cu vin alb m-au dat gata: carnea este crocanta, bine fripta, dar in acelasi timp frageda, iar mirodenii precum piperul si, de data asta, si chimenul, au fost folosite cu cap. Preparati din carne proaspata de porc, carnatii te tintuiesc in scaun o seara intreaga si te fac sa-ti scoti imediat agenda din buzunar, pentru a te asigura ca poti veni si maine.
Este un restaurant care cu siguranta va fi luat in considerare pentru un loc fruntas in cadrul topului nostru al restaurantelor cu specific etnic. Bucataria e senzationala, atmosfera te imbie la zabava, iar feluritele soiuri de bere care nu puteau lipsi dintr-o crasma ceheasca sunt o atractie in plus.
Mi s-a parut ca, pentru moment, restaurantul este cam neglijat de cunoscatori (poate pentru ca e relativ recent), dar sunt convins ca pana la sfarsitul anului va fi o adevarata realizare sa gasesti o masa libera aici.
Pentru mine, dupa cum am mai spus, masa la Cesky Pub a fost un un prilej pentru a-mi rememora copilaria, cand, impreuna cu tata, am batut Tatra Inalta. Daca se intampla sa calatoresti de la 6-7 ani si ti se povesteste despre Kafka si geografia locurilor, de la Praga la Karlovy Vary si Strbske Pleso (Tatra Inalta), ai sansa de a descoperi alte mentalitati, alte civilizatii. Acele calatorii au ramas pentru mine cele mai frumoase momente ale copilariei si m-au ajutat sa apreciez diferitele culturi, obiceiuri si mancaruri. De fapt, asa mi s-a deschis apetitul pentru diversitate si am inteles ca felul in care gatea bunica nu este singurul mod de a manca si de a trai si ca, in afara de valorile noastre, si altii le au pe ale lor. Acesta a fost cel mai de pret cadou pe care l-am primit de la tatal meu.
Revenind la crasma noastra, bunul gust si mancarea exceptionala merita o vizita saptamanala. Cei care au o anumita retinere fata de necunoscut se pot relaxa din start, deoarece exista in meniu si preparate din bucataria internationala, iar pentru un ceh snitelul vienez nu e mare scofala, ci doar o parte a imperiului. Ar merita incercati si ficateii de pui in lapte cu cartofi si ceapa la cuptor sau pieptul de rata in sos de miere picant cu orez salbatic si banane prajite.
Pe langa savoarea mancarurilor de la Cesky, am ramas insa si cu un gust amar, gandindu-ma la una-alta. Prin anii ’70, imediat dupa invazie, Romania era libera si recunoscuta pe plan international, iar Cehia fusese ocupata de “fortele eliberatoare”. Pe atunci, economiile celor doua tari erau comparabile, dar balanta atarna vizibil in favoarea Romaniei. Insa, n-a fost nevoie decat de vreo 20 de ani de conducere luminata pentru ca, dupa startul din ’89, cele doua tari sa ajunga la o distanta ce mai poate fi exprimata acum doar in ani lumina.
Ca si cum nu pacatuisem destul cu mistretul si carnatii, a mai sosit si desertul, care, din pacate pentru circumferinta mea, s-a dovedit absolut irezistibil. Inotand intr-un sos de caramel, ciocolata si galbenus de ou, dulcele pe numele lui “nougat glacee” mi-a executat orice intentii onorabile – inghetata cremoasa era plina de fructe confiate (cirese, pere), de alune caramelizate si de stafide, astfel incat nici nu mai stiam daca mananc inghetata cu fructe sau fructe cu inghetata. Pe cat de delicios, pe atat de usor a fost acest desert care se potriveste perfect unei zile de vara. De altfel, in anii ’70 cehii aveau cea mai buna inghetata sau zmrzlina din Europa de Est. Nu stiu cum mai stau lucrurile acum, dar cu siguranta la Cesky Pub am mancat cea mai buna zmrzlina din Bucuresti.
Lovitura de gratie a aparut sub forma clatitelor umplute cu mere si scortisoara si acompaniate de o bulina de inghetata de vanilie. Aluatul este usor, pufos si consistent in aelasi timp. Merele sunt dulci-acrisoare, taiate in fasii subtiri, iar scortisoara este exact atat cat trebuie. Adaugati sosul de ciocolata de pe marginea farfuriei si va dati seama ca respectivele clatite au depasit cu mult norma mea de calorii pentru cateva zile bune. Insa, trebuie sa spun ca nici o fiinta umana, fie barbat sau femeie, nu poate rezista in fata acestei minunatii. Data viitoare o aduc la Cesky si pe doamna doctor, iar daca dansa se va abtine, atunci voi rezista si eu de-acum incolo la asaltul ispitelor.
Pana una alta, cu dieta inainte. Saptamana viitoare voi reveni la Cesky Pub, iar saptamana asta merita 4Imre.
* Str. Dianei 11. Rezervari la tel: 021/312 42 87, 0742 860 250
peter.imre@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
