La restaurant cu Peter Imre

M-am desprins putin de sarmale si am ajuns intr-un loc complet diferit de hanurile noastre – nu stiu daca este fusion sau doar amestecat, insa in mod cert e trendy. De fapt, am senzatia ca scriu articolul degeaba, pentru ca toti cei care trebuie deja cunosc locul.

Aceasta combinatie indiano-thailandezo-internationalo-romaneasca se numeste Barka Saffron si, dupa cate mi-am dat seama, nu se incadreaza in vreo categorie culinara anume, ci si-a croit propria sa nisa. De fapt, nici nu e un restaurant – e un concept, un stil de viata, unde la pranz mananci delicatese indiene, thailandeze sau caraibiene, insa, cine tine cu tot dinadinsul poate comanda si snitel vienez. Iar seara, locul este perfect pentru un tratament fulger anti-stres. Problema e ca ai toate sansele sa-ti intalnesti si seful.

Desi intr-o zona veche a Bucurestilor, langa Piata Domenii, Barka Saffron reprezinta locul ideal pentru noua generatie, cea crescuta pe pilule contraceptive si emailuri, cei care “implementeaza”, se implica si manageriaza, respectiv cei care sunt viitorul acestui oras.

Restaurantul este ingenios decorat, folosind la maximum toate elementele unui spatiu nu foarte generos. Rezultatul e cald si prietenos, si aduce cu un club de studenti, nepretentios, boem si original. E un amestec de elemente decorative, cu fraze scrise pe pereti, caramida naturala, mese simple si banci de lemn unde, din fericire, un suflet milostiv a plasat si perne pufoase. In ton cu aerul locului, muzica este cea pe care o gasesti in colectia unei persoane cu gusturi cat se poate de eclectice.

Chelnerii sunt dezinvolti, isi fac treaba cu placere si de mult nu se mai mira de faptul ca tu te miri. Mergeti pe mana lor pentru ca au studiat cu sarg meniul si stiu ce e bun si potrivit pentru fiecare oaspete.

Am inceput cu Tom Yam, o supa thailandeza cu savoarea Golfului Siam. Zeama acrisoara este bogata in ghimbir si legume (mai ales bucati mari de ciuperci) si asa de condimentata, incat pofticiosii cu dinti de plastic ar trebui sa manance cu mare grija, sa nu care cumva sa li se topeasca dantura. Pe langa legume, in supa inoata si bucati rozalii de creveti, care completeaza un inceput de masa putin obisnuit in zona pietelor bucurestene, unde ceafa de porc si mititeii reprezinta optiunea numarul unu.

Barka Saffron ar putea fi tot atat de bine o crasma de port sau un pub englezesc, dar e de fapt o pata de culoare in peisajul gastronomic bucurestean. Si trebuie ca e la moda, daca gasesti aici la pranz pe Anuta Lesko impreuna cu prietenele ei. Pentru Irinel a fost mai greu sa-si parcheze noua achizitie automobilistica pe stradutele inguste din zona.

Ce mult conteaza ingeniozitatea, inventivitatea si creativitatea! Trebuie doar sa invatam sa iesim din gandirea noastra de cutiuta, din rutina pe care adesea o confundam cu un stil de viata. Cat despre obisnuinte si obiceiuri proaste, maestrul spune asa povestea: “Un preot care oficia slujbe avea o pisica, pe care a luat-o cu el in biserica. Dar cum animalul indisciplinat intrerupea slujba, intr-o zi a legat-o de altar. Apoi, solutia de moment s-a transformat in obicei, asa ca de fiecare data pisica era priponita de altar. A murit preotul, dar succesorul lui a continuat sa lege felina in biserica. Pana cand a decedat si pisica. Atunci, parintele a cumparat o alta pisica, pe care, bineinteles, o lega cu regularitate de altar”. Ma gandesc – cate asemenea pisici avem si noi in viata?

Am spus povestea asta pentru ca cei de la Barka Saffron sunt dovada vie ca se poate face si altfel si ca obisnuinta nu trebuie ridicata la rangul de norma. Din pacate, azi e tare la moda sa spui “hai sa facem altfel”, desi majoritatea celor care vehiculeaza aceasta idee fac exact la fel ca si pana acum. Partidele se agita, oamenii se pregatesc de intrat in Uniunea NATO Europeana, chiar si vechea Dacie a fost schimbata. Dar mentalitatea noastra a ramas la fel si tot mai credem ca statul trebuie sa aiba grija de noi. Si, decat sa gandim si sa muncim, mai bine ne plangem. Intr-adevar, vor merge mai departe cei care au curajul sa faca altfel.

Asa e si restaurantul de azi – altfel. Nu-si bat capul cu fata de masa, preferand mobila neacoperita insa sclipitor de curata. Si, la urma urmei, masa simpla este innobilata de mancarea aburinda si savuroasa.

Eu, dupa introducerea thailandeza, am coborat spre India si am avut parte de o desfatare – tikka de pui marinat in ghimbir, usturoi si iaurt. Bucatelele sfaraitoare de pui sunt atat de fragede incat ar putea fi intinse pe paine. Carnea este bine condimentata cu un amestec savant de mirodenii indiene, care transforma puiul nostru romanesc in cea mai exotica delicatesa. Garnitura de orez cu legume e croita pe masura puiului: boabe ferme si albe de orez si legume zemoase. Aveti grija sa pastrati loc in farfurie si pentru doua trei linguri de sos: chutney de mango, sos de menta sau o crema de iaurt usor condimentata. Asa o sa va pomeniti cu o fantezie culinara de care rar aveti parte prin Bucuresti. Intr-un singur preparat exista toata gama de gusturi, de la acrisor pana la sosul dulce si cremos de caju, ghimbir, stafide, smantana si cine stie ce alte mirodenii. Sunt convins ca retetele sunt strict secrete, iar bucatarul, fiind adus din zona Punjabului, nu vorbeste romaneste si nu poate dezvalui misterul. Un lucru e clar: nu se zgarceste la condimente, adunate de prin Africa, India si multe alte colturi ale lumii – cuisoare, nucsoara, iarba de lamaie, nuca de cocos, vanilie, sofran. Asa iese mancarea incredibil de parfumata. Nu face exceptie nici puiul in sos de caju, unde si carnea si sosul sunt la fel de cremoase. Servit cu orez cu fructe uscate si sofran, are un gust incredibil. La fel de surprinzator e si puiul caraibian, cu ananas si legume, in sos de gorgonzola si sofran. Aici chiar ca e pacat sa comanzi snitel vienez. De altfel, mare curaj trebuie sa fi avut patronul, sa-si asume cateva luni de pierderi, pana invata bucuresteanul ca exista si alte mancaruri pe langa micii de la Gara de Nord, iar tikka de pui cu chutney de mango nu e o injuratura ci un deliciu.

E greu sa te gandesti ca si puiul de la Barka Saffron si cel de la rotiseria din colt sunt una si aceeasi oratanie, dar ce diferenta. Ceea ce imi aduce aminte de alta poveste, in care maestrul apostrofa un tanar de 17 ani: “Baiete, sa duci in pacat nevasta unui om sau sa-i furi cartea de rugaciuni sunt pacate la fel de mari”. La care tanarul raspunde: “Maestre, eu le-am incercat pe amandoua, dar ce diferenta!” Asa e si cu puiul nostru: tot pui e si la Barka Saffron si la rotiserie – dar ce diferenta!

La desert ne-au adus o portie aburinda de placinta de mere – crusta crocanta si bucatelele mari de mere merg bine cu crema de sofran si cu inghetata de vanilie cu bucatele fine de ciocolata.

Toate preparatele de la Barka Saffron arata bine si au un gust si mai bun. De altfel, prietenul nostru care ne-a servit, ca orice om normal, s-a mirat de ce fotografiem mancarea, pentru ca, din experienta lui, oamenii o mananca, nu o imortalizeaza. Dar eu, avand ambitia sa imi initiez consoarta in tainele gastronomiei, i-am explicat ca pozele au un scop educativ, pentru ca si acasa sa am parte de asa ceva.

In rest, asa cum zice si filosofia patronului, “marile baruri nu se fac, se nasc”. Eu pot spune doar atat: locul asta a intrat pe lista mea personala de preferinte. peter.imre@zf.ro

Str. Aviator Sanatescu nr. 1. Rezervari la telefon: 021/224 10 04

Gastronomie