La restaurant cu Peter Imre
La restaurant cu Peter Imre
Porcul beat de la Fado
M-am bucurat cand, in marea de restaurante italienesti care impanzesc Bucurestii, am descoperit si o picatura portugheza, mai precis restaurantul Fado, probabil primul si singurul de acest gen.
E semn bun ca restauratorii au astfel de idei curajoase, ceea ce dovedeste ca romanii au cam trecut de faza in care pranzul sau cina constau exclusiv din friptura si cartofi prajiti. In orice caz, la Fado, cred ca proprietarul a vrut sa fie foarte discret, pentru ca la adresa respectiva scrie mare “Cabinet oftalmologic”. Asa ca recomand cu caldura acest restaurant tuturor celor care au astfel de probleme, pentru ca intr-o singura vizita rezolva si miopia si foamea. Iar oftalmologul ii poate ajuta si daca nu vad firma restaurantului, ceea ce cred ca se intampla in 99% dintre cazuri. Sau poate se va gandi si patronul sa puna o firma mai mare pentru ca sa nimereasca orbul Fado. Ma gandesc, atunci cand omul face o investitie, un demers comercial si se presupune ca veniturile sale depind de aglomeratia din restaurant, oare cum se pot omite asemenea “amanunte”? Vom reveni la obsesia mea pentru detalii.
Una peste alta, cine reuseste sa treaca de cabinetul oftalmologic ajunge intr-un loc dragalas unde, cu mult bun-simt e reprodusa o bucata de Sintra. Te-ai crede intr-o casa de pe malul marii, in mansarda sprijinita de stalpi maro solizi, unde podeaua din lemn masiv e in ton cu mesele, iar atmosfera e calda. Ochiurile de geam lumineaza intim mesele, iar decoratiunile sub forma unor poze din Lisabona veche si a unor obiecte din ceramica de Porto completeaza armonios un interior primitor. Cu cat e armonia mai completa, cu atat iti sare mai tare in ochi, ca nuca-n perete, oribilitatea unei placi inscriptionate cu o marca autohtona de vin sau cosciugul frigorific al bauturii racoritoare. Asemenea lucruri nu au ce cauta aici. Macar de ar fi fost reclama la un vin portughez – Bairrada de pilda (exista si alte vinuri portugheze renumite, nu numai cel de Porto).
E destul de complicat si riscant sa deschizi un restaurant cu un anumit specific etnic, daca nu ai la indemana toate ingredientele. Poate cand ne integram va ajunge si la noi mai repede branza portugheza de capra, celebra serra in ceara, un bot de dimensiunile unui pumn, a carui coaja serveste si drept farfurie. Branza e cremoasa si are o aroma care pe unii ii sperie, iar pe altii ii delecteaza. De altfel, ca la orice lucru bun (a se vedea trufele) nu intotdeauna gusturile fine au si mirosuri pe masura. Pe stradutele mici din suburbiile Lisabonei sau in oraselele din Portugalia, intr-o crasma ca aceasta e obligatoriu ca gazda sa-ti aduca sierra la inceput. Si, asa cum in Piata Dorobanti se gaseste mai mult Rocquefort si Camembert decat telemea sau branza de burduf, nu vad de ce n-ar putea sa aduca si renumitele branzeturi portugheze. Iar patronul de la Fado ar avea ocazia sa fie un pionier in domeniu, promovand, pe langa gastronomia portugheza, si tara, pentru ca trebuie sa recunoastem ca, in Romania, Portugalia e destul de putin cunoscuta. Doar Lotzi BA¶loni a mai ridicat nivelul de cunoastere cat timp a antrenat faimoasa echipa din Lisabona. Trebuie sa spun aici ca nu stiu cat de cunoscut e BA¶loni in Romania, dar eu am avut placerea de a ma plimba cu el prin Lisabona, unde nu cred sa fi existat femeie, barbat sau copil peste zece ani care sa nu-l fi cunoscut si sa nu fi intors capul dupa el pe strada.
Sunt convins ca Fado ar fi mai plin daca proprietarul ar umbla putin la butonul de acord fin – pe langa ororile de reclame care poate imi displac numai mie, poate si chelnerul (de altfel foarte amabil si prompt) ar putea invata ceva mai bine tainele meniului. Apropo de cunoasterea la perfectie a obiectului muncii, mi-am amintit de povestea aviatorului american, care, aflat intr-o misiune de recunoastere deasupra fostei URSS in timpul Razboiului Rece, e capturat de rusi cu tot cu avion. Dupa trei patru ani de inchisoare si tortura, e eliberat in cadrul unui schimb de spioni si revine in sanul natiunii americane care ii acorda instant statutul de erou. In timpul unui turneu prin universitatile din State, unul dintre viitorii piloti il intreaba “Domnule erou, ce ne puteti spune despre aceasta experienta?”. “Ei bine”, raspunde pilotul yankeu, “eu va sfatuiesc sa invatati la perfectie toate caracteristicile tehnice ale avionului pe care o sa-l pilotati pentru ca daca nu le stiti rusii va bat mar”.
Altfel, e drept ca la cererea noastra a venit imediat bucatarul de la Fado, care ne-a explicat denumirile ciudate de pe meniu.
Se spune ca bucataria portugheza nu e teribil de originala sau spectaculoasa, dar cu toate acestea, nimeni nu poate afirma ca nu ar fi extrem de gustoasa. Vedetele culinare portugheze sunt pestele, mai ales codul (sau bacalhau) dar si carnatii chorizo (se pronunta “ciorizo”) si, mai ales, sosurile aromate cu cantitati generoase de alcool (whiskey, coniac si vin).
Am inceput cu ciuperci “portugheze” umplute cu sunculita afumata si usturoi si presarate cu cascaval ras (care probabil nu e portughez) – au fost absolut delicioase, iar prietenul nostru chelnerul ne-a asigurat ca unele dintre recomandarile sale fusesera deja testate pe altii, inainte de a fi fost introduse in meniu. Asa se explica probabil savoarea parfumata a ciupercilor zemoase si pline de bucatele de carne, servite pe un pat de salata verde, alaturi de feliute de grapefruit roz.
Dupa ciuperci, care ne-au convins ca merita sa ramanem la masa, am trecut la lucruri serioase. Feijoada este, probabil, cel mai celebru preparat portughez, pe care l-au carat dupa ei si in colonii, astfel incat a ajuns in diferite forme si prin Brazilia. Este de fapt o opera care se desavarseste in mai multe ore – boabe de fasole alba gigant fierte intr-o combinatie de ulei fin, vin, ceapa tocata marunt, rosii si asezonate cu foi de dafin si mirodenii. Ulterior, se adauga bucatile de carne afumata si chorizo, un carnat picant, scurt si indesat, facut la gratar inainte sa fie plasat pe feijoada. E o combinatie greu de egalat. Orice comparatie de tip “A, adica e de fapt un fel de iahnie cu carnati” este strict interzisa. La urma urmei, si olteanul ar muri de nervi daca reprezentantii lui Vasco da Gama ar zice despre bunatatea de iahnie de fasole cu carnatii de Plescoi “A, sunt un fel de feijoada mai subtirel”.
Cum colonialistii de odinioara nu se dadeau in laturi de la placerile bahice (si nu o fac nici astazi), preparatele portugheze sunt asezonate cu alcool din belsug, dupa cum am spus mai sus. Astfel, colegul meu de masa a reusit sa manance ceea ce a fost indiscutabil cel mai beat porc din Romania, mai précis porcul lui DonEnrique (dupa cum apare in meniu). Minunea se prepara dintr-o bucata nu prea groasa de ceafa, tinuta o zi sau doua la fezandat in whisky sau, la restaurantele mai scumpe, coniac (purcelul nostru dambovitean a trebuit sa se multumeasca doar cu whisky). Ceafa e apoi condimentata si fripta, iar rezultatul e pur si simplu uimitor. Carnea e acompaniata de o mancare de cartofi cu masline, vin alb si alte condimente al caror nume nu se dezvaluie in meniu, dar printre care recunosti busuiocul, rozmarinul, si nucsoara.
De altfel, tot meniul reflecta stilul de viata portughez, iar numele restaurantului nici ca putea fi mai bine ales. Fado, pe langa muzica vesel-dureroasa, e si un mod de viata. Si, spre surprinderea noastra, la restaurantul Fado chiar se asculta fado.
E un loc unde merita sa mergi cu prietenii vineri seara sa mananci si sa te simti bine, cu un pahar de porto si un feijoada bun.
Cat despre desert, tin sa va spun urmatoarele: pentru necunoscatori, originea cremei de zahar ars se afla in Portugalia. Iar la Fado, se gaseste veritabila crema caramel, nu oboselile servite in alte restaurante in locul originalului. Siropul este cu adevarat din zahar ars, crema are doua parti: jos e aproape ca un blat si sus e mai pufoasa, iar compozitia e aromata de bucatelele de coaja de portocala si de razuiala de lamaie. E finetea fineturilor.
Daca nu va tenteaza porcul tratat cu whisky, macar pentru crema de zahar ars si tot merita sa faceti o vizita la Fado. Ii accordam 3 Imre si ne reintalnim saptamana viitoare.
* Bulevardul Ferdinand I nr. 64. Rezervari la: 021/ 252 04 46
peter.imre@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
