La restaurant cu Peter Imre

Un italian sadea la poalele Cotrocenilor

Saptamana trecuta si acum cateva saptamani dadeau puhoaiele peste noi, iar temperaturile erau mai de primavara sau toamna decat de luna lui Cuptor. Zilele astea trebuie sa adunam mercurul care a zburat prin partea de sus a termometrelor.

E ca si cum as spune ca cineva sta cu un picior intr-un lighean cu gheata si cu celalalt in apa clocotita – in medie, temperatura e buna. Din cauza caldurii mi-au transpirat si ideile, asa ca imi cer scuze daca nu dau dovada de mare imaginatie, dar pentru moment sunt doar bucuros sa supravietuiesc.

E evident ca trebuie plecat in vacanta pentru ca temperatura aerului si a politicului face viata insuportabila in Bucuresti. Daca as avea o iubita, as duce-o in Italia ca sa o impresionez. Cred ca Grecia si Turcia sunt deja banale. Cum insa nici n-am iubita, nici

n-am plecat in vacanta si nici nu ma pot distanta de viata politica, tot ce-am putut face ca sa ma simt si aproape de putere si sa am si impresia ca ma duc in concediu in Italia a fost o vizita la Gino”s: e in Cotroceni si e italian. Vedeti cat e de simplu sa gasesti inlocuitori? Ce buna era pe vremuri cafeaua din naut… Dar azi, povestile astea sunt ridicate la rang de brosura comerciala – cafea fara cofeina, branza fara branza, sex fara femeie…

Mi-a placut tare mult la Gino”s. E o carciumioara care nu-ti spune mare lucru din exterior, dar inauntru te vei pomeni intr-o casa ospitaliera. Totul este aranjat in stil de local napoletan, cu podeaua de piatra veche, mobilier intunecat unde n-ai nici o dificultate sa-ti imaginezi pe Don Corleone si ai lui discutand “afaceri” la o farfurie cu spaghetti si un vin bun. Barul e bine garnisit, iar separeurile sunt facute in asa fel incat sa-ti garanteze intimitatea necesara pentru un tete-a-tete. Sticlele de vin puse pe etajere intr-o dezordine bine gandita, chelnerii imbracati in camasi rosii si pantaloni negri a la napoletana si muzica placuta italieneasca fac o atmosfera atat de placuta incat nici nu-ti dai seama ca te afli la poalele Palatului Cotroceni. Bine ca s-au linistit cu anticipatele. Ma gandesc oare ce-ar mai fi putut promite din nou. Coruptia a fost eradicata, economia s-a supraincalzit, somerii au plecat in Spania si nimeni nu se uita la televizor pentru ca toata lumea e in vacanta. Dupa sesiunea extraordinara au plecat ai nostri in vacanta cu un zambet lat pe fata de parca ar fi luat masa la Gino”s. Rau i-ar fi incurcat campania asta. Ca si meritau.

Mie chelnerul mi-a promis si mi-a si adus o salata botezata in italiana Insalata di Gino”s, o minune racoroasa, proaspata cu salata verde creata, rucola, firicele crocante de varza rosie si bucatele de nuci de anul trecut – stiti, alea care au un gust asezat. Peste asta, cateva picaturi de otet balsamic lejer si totul asezonat cu un sos de branza gorgonzola, tare fin si placut la gust.

Palariutele de ciuperci sunt bine fripte si pastreaza aroma fumului. Zemoase, imbunatatite cu putin usturoi, sunt aduse pe un pat de salata verde, alaturi de un sos piperat, cu bucatele acrisoare de castraveti.

Platoul de antreuri reci e de fapt un regal pentru doua persoane: salam italienesc cu bucatele de masline uscate, anghinare (asa-numitele carciofi – care nu sunt cartofii din Harghita), rosii uscate la soare – nici o tara din lumea asta nu reuseste sa faca asa ceva: rosiile isi pastreaza dulceata, dar au totusi si o usoara savoare acrisoara. Pe acelasi platou ne-au mai adus mozzarella cu ulei de masline si cimbru, parmezan, ciuperci si niste feliute subtiri de prosciutto, care se topeste-n gura.

Totul a fost completat de faptul ca, la masa vecina, o familie de italieni isi povestea existenta atat de zgomotos, incat te simteai exact ca intr-o carciumioara din cizma.

Vitelul parmigiana nu a apucat sa urmeze calea normala a politicianului roman – stiti, cand mama vitelului ii spune: “Invata fiule ca sa te faci bou”. Inainte sa ajunga bou, ca multi altii, a fost sacrificat de tanar pe altarul gastronomiei – a ajuns in farfurie si bine a facut pentru ca a fost un deliciu. Feliile de carne frageda sunt tavalite prin pesmet si ou, apoi introduse la cuptor si acoperite in intregime de o patura de mozzarella topita. Unii ar spune ca e snitel vienez, dar intr-o carciuma italiana pentru asa ceva chelnerul ar pune mana pe cutitul de dezosat si le-ar lua beregata cu o miscare iute a mainii. Vitelul parmigiana este acompaniat de o portie imensa de spaghetti al dente, cu usturoi, rosii si, bineinteles, parmezan ras. Poate veti intelege cat e de bun daca va spun ca erau vreo 40 de grade afara, dar eu tot am mancat ditamai portia.

Foarte bune si Capellini ala solla – paste capellini, de fapt un fel de spaghetti din cate mi-am dat eu seama, pline de creveti sotati intr-un sos de vin alb, cu usturoi si sos marinara.

La desert, am cerut tiramisu si nu mi-a parut rau pentru ca e pufos, cremos si matasos, nu ca acele caramizi inghetate, fara gust si pline de margarina pe care le-am mai ingerat prin anumite locuri. Aici chiar e preparat dupa reteta veritabila, acoperit fiind de praful de cacao olandeza, din care se face cea mai buna ciocolata calda, puternic aromat, de si fotograful a stranutat.

Cum zic americanii, am pastrat ce e mai bun pentru sfarsit: placinta cu mere. Sincer, e atat de buna incat nici nu stiu cum sa o descriu. Merele aromatizate cu multa scortisoara se odihnesc intre doua straturi de aluat auriu si usor crocant, imbibat de un sos de miere, iar inghetata de vanilie de deasupra este libera de orice prafuri chimice, conservanti sau bucatele de gheata. Numai gandul ca ma inec ca tiganul la mal si arunc pe geam eforturi laudabile de a manca sanatos m-a impiedicat sa comand si a doua portie. Dar presimt ca, de acum incolo, n-o sa pot sta prea mult departe de Cotroceni.

Acestea fiind spuse, va anunt ca imi iau totusi o scurta vacanta si ca ne revedem peste doua saptamani.

peter.imre@zf.ro

Soseaua Cotroceni nr. 9.

Rezervari la: 021 / 212 69 53

Gastronomie