La promenada in Muzeu

de Ioana Mitu · Editor Auto · 16 mai 2008 · 2 min de citit

La prima vedere, expozitia despre modul de viata al romanilor de la inceputul secolului trecut nu e tocmai interactiva. Trecutul pare inmormantat la propriu printre poze vechi si roti ruginite de masini de epoca.
Dar parca iti trezeste simturile un crampei din Ciocarlia lui Enescu (care se aude de la monitorul pe care se deruleaza imagini de film vechi) si daca te apropii mai mult de vederile cu Calea Victoriei din 1906 ti se starneste si curiozitatea sa vezi cum arata inainte locul unde acum mananci fast food la Gregory’s sau Spring Time si claxonezi cat te tin puterile, impreuna cu alti zeci de soferi prinsi ca niste muste in panza interesectiei.
Atunci nu erau decat doamne cu umbrele, trasuri trase de cai si poate velocipedele, bicicletele acelea stranii cu o roata mai mare in fata si una mica pe spate.
Un velociped sta stingher si la intrare in muzeu aseptand parca un domn cu joben sa se urce pe el, dar in muzeu e doar jobenul si un costum de gentilom pe un manechin de plastic.
In plimbarea imaginara prin vechile orase precum Craiova, Ploiesti, Pitesti, Sinaia sau Braila, care acum sunt si ele victime ale modernizarii “feroce”, treci si pe langa trasura pe care scrie serviciul de posta, desi ar fi fost mai interesant sa treaca ea pe langa vizitatori, cu tropot de cai si postas cu mustati. Si masina de epoca era la fel de tacuta, fara zgomot de motor (motoarele pe vremea aceea erau nu tocmai silentioase) fara fluturari de panglica de la palaria doamnei.
Treci cu vederea nejunsurile vietii inmarmurite si te opresti sa contempli dintr-o carte postala portul din Constanta, unde se plimbau cadane cu parul acoperit si trupul ascuns printre matasuri.
Iar undeva in spate, parca vrand sa capteze vizitatorul care se uita la cadane, casca ochiul un aparat foto vechi, fara film si culoare, un model C.P Goerz Berlin de la sfarsitul secolului XIX.
“Hei, bunic, cu monoclu erai sic…”. In vitrine sunt si cateva perechi de lornioane, din acelea prin care spioneaza unele doamne in varsta la opera, luandu-si totusi aerul de a fi atente la ce se petrece pe scena.
In drum spre iesire, e imposibil sa nu-ti arunci ochii pe stalpul pe care sunt lipite tot soiul de afise, de la anunturi pentru “Pomada de flori “Flora”, oferta Casei Rosenthal – Specialitate de corsete si pana la articole din ziarul “Veselia”, demult scos din tipar.
In muzeu mai sunt expuse si un carucior cu dantela burgheza, o cismea de strada si un clopot mare de bronz, iar peste toate nu mai lumineaza un felinar mare din acelea pe sub care probabil s-au plimbat multe romante.
Mi-ar fi placut si mie in loc de tastatura sa folosesc pentru articol penita de aur expusa intr-o alta vitrina alaturi de o perie speciala pentru curatat ustensilele de scris si toc, toate prafuite, dar cu o multime de lucruri inca de povestit despre secolul trecut.

Auto /Eveniment