La Piranha, gainile sunt de matase

N-am mai fost prin Piranha din vremea studentiei. Cand la “pestii fiorosi” ne duceam in gasca – la o bere, un vin fiert sau pentru concerte live.
Am (re)gasit localul destul de schimbat, chiar daca la intrare am avut o revelatie proustiana – de la mirosul de vin fiert aromat. Am constatat ca s-a modificat intre timp decorul si parca nici muzica nu mai e ca altadata.
Cei care vin pentru prima data in barul din campusul Politehnicii ar putea ramane uimiti de “incarcatura” localului. Camerele cu pereti din caramida si decorate in stil rustic, cu mult lemn, sunt intesate de obiecte cu patina. Sunt rasfirate prin toate ungherele mojare, carti vechi, harti sau chiar obiecte din arsenalul unui soldat pe front. Nu lip-seste masina de cusut a (stra)bunicii si chiar fierul ei de calcat. Pe pereti sunt inramate cu dichis fotografii sepia: caini de rasa (Amstaff) si o multime de porumbei. In coltul ca-merei centrale se afla un terariu unde locuieste (pe timpul iernii) Sally – iguana, iar barul este incadrat de cateva acvarii mari. Asa se explica numele clubului si logo-ul de pe ser-vetele – un piranha (cu colti) stilizat. Si daca pe nou-veniti i-au uimit toate astea, cei de-ai casei stiu ca patronul are o pasiune pentru columbofilie, caini de rasa, pesti sau chiar gainile de matase. Grupurile de mese din lemn sunt asezate diferit in fiecare din cele patru incaperi. Daca cea de la intrare seamana cu un vagon de tren cu doua randuri de mese mari, in cea de-a doua sunt preferate mesele mai “intime” de 4, maximum 5. Ultima camera este gandita ca un separeu intim, cu doar cateva mese si “coltare” din lemn , care poate fi rezervat pentru petreceri.
Am cautat in meniu bautura casei. Adica un cocteil Piranha cu santal de pere, gin, tequila si Grenadine, dar am mai gasit unul tot cu “spirit de pradator” – adica un Kamikaze cu votca, Tribelle si lime. Dintre bauturile calde mi-as fi ales un ceai cu rom sau o cafea mexicana (cu tequila). Dar am zarit cateva sortimente de lapte cald (de sezon) – cu un praf de cacao sau cu miere si scortisoara. Si in meniul bucatariei am cautat preparate cu “specific”. Poate parea ciudat, dar nu sunt pe baza de peste. Salata Piranha este cu rosii, castraveti, branza, morcov, telina, verdeata si ceapa, pe cand clatita cu acelasi nume este umpluta cu crema de ciocolata, inghetata si rom. Nu se identifica, totusi, cu “clatita casei”, aceasta fiind umpluta cu branza dulce si finetti.
Cu muzica nu m-am putut obisnui pe tot parcursul serii. Prea disco si prea tare pentru decor. N-am regasit stilul old-rock de altadata, asa cum n-am mai vazut nici afise care sa anunte vreun concert live in curand. Asa ca madlena proustiana de la inceputul serii a capatat un gust amarui prin comparatie cu specificul barului de atunci cand l-am descoperit.
Mi-am propus sa mai trec o data prin Piranha la vara, cand se deschide terasa. Caci la acest capitol chiar s-au straduit. Din cate stiu arata ca un parc cu tot felul de specii de plante, cu iaz (in care inoata pesti adevarati si broscute), carute umplute cu ghivece de muscate, cu umbrare si cateva chioscuri din lemn atent aranjate. Sper macar ca s-a pastrat scena in aer liber – pentru concerte.

Gastronomie /DJ Culture