Stil de viață /film
La pereti
Daca spectatorul roman i-a reprosat lui Cristian Mungiu ca este minimalist, Laurent Cantet, regizorul francez laureat cu Palme d'Or 2008 pentru "Entre les murs", va fi "acuzat" cel mai probabil de "post-minimalism".
Daca spectatorul roman i-a reprosat lui Cristian Mungiu ca este minimalist, Laurent Cantet, regizorul francez laureat cu Palme d’Or 2008 pentru “Entre les murs”, va fi “acuzat” cel mai probabil de “post-minimalism”.
Filmul sau, despre relatia dintre un profesor si elevii dintr-un liceu cu probleme din Paris, a impartit lumea universitara din Franta (si nu numai), nepregatita in fata redarii fara ocolisuri a unui mediu in general idealizat de profesori, elevi, parinti.
Trofeu conjunctural (ca si la liceu, avem generatii mai bune si altele mai putin bune), as putea spune ca Palme d’Or-ul i-a revenit lui Cantet mai mult pentru 
metoda: timp de un de zile, regizorul a facut seminarii saptamanale de film cu elevii din liceu, iar rezultatul este “Entre les murs”, titlu care-si pierde in romana valentele limitatoare: “in clasa”.
Pe un scenariu elaborat, scris in colaborare cu actorul principal, Francois Begaudeau (printre altele critic de film la Cahiers du cinema si autor al cartii de la baza filmului), Cantet “improvizeaza controlat” (se pare ca 80% din replicile din film se regasesc si in scenariu) cu ajutorul elevilor, pe care-i filmeaza cu trei camere in acelasi timp.
Efectul? Un film cu iz de documentar, asemanator, in principiu si pastrand proportiile, cu “Moartea domnului Lazarescu” al lui Cristi Puiu. De fapt, Cantet face pentru sistemul de invatamant din Franta cam ce a facut Puiu pentru sistemul de sanatate din Romania: ii inlatura toate accesoriile pentru a ni-l infatisa nud, plin de defecte, mai graitor despre natura umana decat o biblioteca intreaga de tratate de psihologie, filozofie si medicina la un loc. “Entre les murs” este un film trist la care razi mult. Tinzi sa “tii” mai degraba cu elevii sfidatori decat cu profesorul Francois Marin (Begaudeau), adevarat Sisif a carui sarcina nu este sa rostogoleasca bolovanul pana in varful muntelui, ci, mai mult de-atat, sa-i dea drumul de-acolo peste mintile impietrite ale elevilor convinsi ca n-au nicio sansa si ca societatea nu-i vrea.
Lungile discutii, in care profesorul n-are ca arme decat cunoasterea si rabdarea, sunt un sir de umilinte si cvasivictorii, pe care elevii le imprastie cu siguranta si inconstienta celui care nu poate vedea mai departe de propriul iPod. Aceasta este o alta asemanare cu “Moartea domnului Lazarescu”, gurile rele si indiferenta doctorilor din filmul romanesc fiind inlocuite la Cantet de grupul multietnic, sfidator-indiferent, al elevilor adolescenti.
Finalul demonstrativ si artificial (“dle profesor, eu n-am invatat nimic anul acesta”, clasa goala, jocul de fotbal din curte), cel putin in comparatie cu sinceritatea debordanta a “tirurilor” hidrei cu o multime de capete dotate cu limbi ascutite, indeparteaza si el spectatorul de experienta lui Francois si este parca de rau augur pentru acest film atat de laudat. Oare, ca si eforturile protagonistului sau, el nu se va trezi curand vaduvit de semnificatie? Obligatoriu pentru amatorul de film de festival, dar nerecomandat consumatorului de blockbuster-uri americane, “Entre les murs” pare ca va rezista doar datorita metodei sale de realizare.
Entre les murs/In clasa
R: Laurent Cantet
D: Francois Begaudeau, Frank Keita, Esmeralda Ouertani, Rachel Regulier, Wei Huang, Nassim Amrabt
Din 12 decembrie
Stil de viață /film
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
