La muzeu e bine (uneori) sa mergi noaptea

In seara de 19 mai am avut de ales intre cateva muzee. Programe destul de inventive, de la Noaptea Mezozoica (la Muzeul de Geologie) la cautatorii de licurici (de la Antipa), pana la “Corpuri in oglinda” – dans contemporan in salile Muzeului National de Arta. Majoritatea programelor dedicate Noptii Muzeelor incepeau in jur de ora 21. Asa ca n-am avut incotro. A trebuit sa pun in balanta si sa iau o singura decizie. Asa am ajuns la Muzeul Taranului Roman.
“In curtea muzeului servim cantari cu Taraful din Marsa (Giurgiu)….si mancari la Clubul Taranului. Pastrama de berbecut, frigarui, gratare sau gustari. Vorbe la un pahar de vin rosu din partea casei”. Si dupa lasarea serii urmau proiectii de filme documentare de la AstraFilmFest si lansarea albumului de fotografie “Infatisarile taranului”.
Cand am ajuns la MTR se adunase destula lume, desi de-abia era trecut de ora opt. Majoritatea stateau la terasa Clubului Taranului (recent deschisa), iar altii se perindau prin curtea interioara, ca la targ. Au “incins” mai apoi atmosfera Heghedusii din Bihor. Tocmiti sa cheme lumea cu acorduri de vioara, acestia s-au perindat prin curtea muzeului, dar si la sosea, pe Kiseleff.
Gratarul din curte raspandea miros de mici si de frigarui, desi la standurile alaturate inca mai erau cativa reprezentanti ai curentului slow food, cu tot soiul de branzeturi de burduf sau cascaval afumat.
Si pentru ca nu se lasase seara ca sa se poata proiecta documentarele, cei veniti la noaptea muzeelor se perindau prin curte, de parca ar fi fost la o serbare campeneasca.
Toata seara mi s-a parut o dihotomie. Pe de o parte era distractia in acorduri lautaresti, pe de alta atmosfera “cinefila”. Daca la terasa au cantat Heghedusii si Taraful din Marsa, in curtea interioara a muzeului s-a derulat a treia seara de proiectii de filme documentare de la AstraFilm Festival.
Publicul era, si el, impartit tot in doua categorii. Unii veniti pentru “the best of…” documentare, adica “Ultimii Tarani – Nevasta cea buna” de Angus Macqueen si “Blestemul Ariciului” de Dumitru Budrala. Ceilalti au fost special pentru muzica tarafului. Si daca viorile Heghedusilor anuntau inceperea programului, Taraful din Marsa a “tinut” atmosfera pana tarziu dupa miezul noptii.
Primele melodii interpretate de nea Vasile (cunoscut pentru celebrul “featuring” cu Zdob si Zdub) au fost chiar un spectacol. O mixtura interesanta intre acorduri de tambal si un tango argentinian dansat cu pasiune. Protagonistii dansatori erau doi vizitatori ai muzeului – din cate am observat, doi expati.
Dupa incercari timide de dans pe langa mese, publicul s-a unit intr-o hora ad-hoc. O adunare care n-avea varsta, caci cel mai mic “jucaus” n-avea mai mult de doi ani. L-am zarit prin multime si pe Hano H?fer de la Nightloosers. Iar mai apoi pe Dragos Bucurenci care nu s-a sfiit sa intre in hora formata printre mese. Dar si pe Giorgio Ficarelli (reprezentant al Comisiei Europene, presedinte al Festivalului Filmului European de anul acesta), care s-a aratat bucuros sa danseze inconjurat de lautari.
Tarziu dupa miezul noptii taraful a fost bisat de cateva ori. A fost nevoie ca “nea Vasile” sa faca o demonstratie vocala din melodia “Dimineata pe racoare..” pentru ca publicul sa fie pe deplin multumit.
Insa curand dupa incheierea programului “lautaresc” instrumentistii tarafului – un tambal, un contrabas si un acordeon – s-au lasat “tocmiti”, cum se face la hora de la sate. Si a fost nevoie sa interpreteze cateva melodii la o masa pentru ca practica sa se raspandeasca in toata curtea muzeului. Iar petrecerea nocturna de la MTR sa se incheie abia dupa ora trei.

Cultură /URBAN