La malurile Rusiei

Punctul terminus al caii ferate transsiberiene, orasul-port Vladivostok, nu a fost chiar o gazda buna pentru turisti in perioada sovietica. In conditiile pozitiei sale strategice – langa granita Rusiei cu China si Coreea de Nord – Vladivostok a fost un “punct fierbinte” pe vremea razboiului rece si era un fel de “zona non grata” pentru toata lumea, inclusiv pentru rusi, mai ales pentru ca acolo se afla Flota Pacifica Rusa.

Insa porturile sale s-au deschis in ultimii ani si nu doar pentru a facilita caile de comert dintre Asia si restul continentelor, ci si pentru a primi vizitatorii curiosi sa vada un oras pitoresc cu vile ascunse dupa dealuri umbrite de paduri vechi de sute de ani, vai verzi prin care trec ape reci si repezi si nopti albe extravagante petrecute in cluburile care s-au dezvoltat odata cu industriile care au inflorit atat de mult in ultima perioada. Chiar si astazi, Vladivostok se afla intr-o extrema a Rusiei prea putin vizitata de turisti. Daca mai punem la socoteala si faptul ca orasul a fost inchis pentru atatia ani, obtinem un teritoriu misterios prin frumusetea sa nepatata de straini. Cel mai bine ii puteti surprinde farmecul daca veniti dintr-un voiaj pe transsiberian. Dar, la fel de bine puteti merge la Vladivostok pe mare, iar localnicii vor fi bucurosi sa va primeasca, asa cum o fac cu fiecare vapor care le intra in port. Dupa ce portile orasului s-au deschis, majoritatea celor care vizitau Vladivostok erau chinezi, coreeni sau japonezi veniti sa profite de cele peste douazeci de cazinouri care se afla aici. Dar nu toti turistii vin pentru jocurile de noroc. Istoria locului este cel putin fascinanta. Fondat in 1860 ca baza navala, orasul a inceput sa se dezvolte abia dupa ce transsiberianul a ajuns aici, in 1891. In perioada sovietica, mai ales pentru ca era o baza navala de inalta securitate, a intrat intr-un fel de “carantina”. Nimeni nu avea voie sa intre sau sa iasa din Vladivostok. Localnicii povestesc ca aveau nevoie de permise de trecere chiar si pentru cateva ore in afara orasului pentru o vizita la rude. Cat despre vizitatori, acestia erau refuzati din start si daca exista vreo nevoie speciala pentru care cineva trebuia totusi sa vina la Vladivostok, demersurile aveau sa descurajeze acea persoana pentru ca durau luni de zile pana sa poata obtine aprobarea. Principalele atractii turistice ale orasului sunt un omagiu pentru istoria sa navala. Petrecerea unei dimineti la Muzeul Fortareata din Vladivostok se poate incheia numai cu sunetul tunurilor declansate la pranz. Apoi cea mai potrivita ar fi o vizita la Muzeul Submarinelor, unde te poti plimba nestingherit printre randurile de S-56 care au facut atatea victime in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ca in mai toate orasele rusesti, si aici se afla o statuie impunatoare de-a lui Lenin, o gara plina de pereti cu decoratii murale in stil sovietic si cel putin un butic cu nimicuri in interiorul vreunei cladiri moderne si opulente. Din 1992, lucrurile au inceput sa se schimbe, iar influenta straina incepe si ea sa se vada. Mult mai putin decat in alte zone ale Rusiei totusi, ceea ce inca ii mai confera acea aura de mister orasului. O schimbare cu adevarat importanta este felul in care orasul se pregateste sa gazduiasca Asian-Pacific Economic Cooperation Summit din 2012. S-au investit aproximativ 6 miliarde de dolari in hoteluri noi, autostrazi, teatre si cazinouri. Unul dintre cele mai stralucitoare si noi puncte de interes este Okro, un night-club care poate sa rivalizeze oricand cu cel mai luxos club din Moscova si care se afla la ultimul etaj al unui complex de birouri din portul Sportivnaya. Majoritatea clientilor Okro sunt tinerii corporatisti cu ambitii de top management, cu hainele lor impecabile de designer si atitudinea pretioasa. Ii recunoasteti dupa faptul ca ocupa fotoliile aurii in stil baroc si beau cocteiluri cu vodca si energizant. Vladivostok isi merita numele – “Lordul Estului”. Inainte de a fi inchis, era un oras cosmopolit, o regiune de tranzit. La inceputul secolului 20, aici se aflau chiar mai multi chinezi decat localnici. Apoi, dupa revolutie, turismul inflorise atat de mult incat Vladivostok era o destinatie de vacanta pentru americani. Statele Unite au avut si un consulat aici pana in 1948. Dar, odata cu razboiul, Vladivostok a devenit cea mai importanta baza navala din Est dupa ce Portul Arthur (construit pe teritoriu chinez si cedat Rusiei in 1898) a fost distrus in ianuarie 1905, in timpul razboiului ruso-japonez. Modernul Vladivostok a fost deseori comparat cu un oras occidental in perioada sa de glorie. Afaceristii din intreaga lume se luptau sa profite cat mai mult de pozitia sa strategica. Astazi, orasul tinde spre aceeasi glorie, dar rata criminalitatii si preturile extrem de mari in comparatie cu celelalte orase ale Rusiei nu fac altceva decat sa confirme zvonurile care sustin ca ar fi, mai nou, unul dintre centrele mafiei rusesti. Dar turistii il vad doar cateva zile pe an, iar pentru ei, aceste istorii sunt doar cel mult interesante, nicidecum vreun motiv de grija. Se spune ca, odata ajunsi in gara, cei mai multi dintre vizitatori intreaba de un local in care sa poata lua masa. Localnicii banuiesc ca toti sunt atat de infometati din cauza temperaturilor scazute din aceasta regiune. E bine de stiut ca peste tot in Vladivostok exista piete care aprovizioneaza constiincios fiecare cartier al orasului. Dar, daca nu vreti sa gatiti in vacanta, exista Vlad Motor Inn, unde puteti savura linistiti un brunch. Pentru a ajunge la Vlad Motor Inn, luati un “elektichki” (tren electric) pana la Sanaturnaya (aproximativ sase statii de la gara). O alta varianta este cafeneaua Cuckoo, deschisa in fiecare zi intre 10 a.m. si 2 a.m.

Călătorii /TURISM