La bella Italia sau mai mult decat pizza si cantonete

Cultura, istorie, arhitectura, religie, muzica, soare, mare, pizza, spaghetti, capucino, inghetata si oameni carora le place cu adevarat viata. Exista vreo tara care sa poata oferi toate acestea in numai doua saptamani. Ei bine, da! Si nici macar nu a fost greu sa ghiciti care este aceasta, banuiesc.

Voi nominaliza, deci, doar punctele de pe traseul acestei calatorii: Venetia – Florenta – Roma – Napoli – Ischia (sau Capri).

Veti fi poate tentati, cu gandul la minunatiile Romei sau soarele sudului, sa ocoliti Venetia, cu gandul ca veti gasi poate, o alta ocazie sa reveniti in orasul apelor. Nici ca se poate greseala mai mare!

Pentru ca Venetia trebuie vazuta, si inca repede. Nu pentru ca ar putea disparea sub ape in cateva zeci de ani (o solutie trebuie gasita pana atunci,nu!) ci pur si simplu pentru ca este unica: la aproape 1.000 de ani de la perioada de glorie, orasul construit intre ape pentru protectie impotriva popoarelor migratoare pare acum o minune arhitectonica creata de mare, nu de oameni.

Daca intrati in orasul vechi cu masina primul lucru pe care il veti constata este lipsa parcarilor normale: exista doar trei hale supraetajate in care locul va va costa 20 de euro pentru cele cateva ore de vizita.

A doua impresie, ce se va dovedi treptat falsa, este ca venetienii sunt foarte ospitalieri. Asta pentru ca, imediat ce iesi din parcare, te intampina un domn dragut care iti spune ca drumul corect catre piata San Marco (unde se afla Domul si Palatul Dogilor) este la dreapta.

Numai ca, dupa ce ii urmezi sfatul murmurand “asta inseamna turism” constati ca drumul pe care ai fost indrumat se infunda intr-un canal unde te asteapta, bineinteles, o barca si cativa “marinari” care iti spun ca acesta este singurul vehicul cu care poti ajunge la San Marco. Grabit, cu gandul ca ziua e scurta, te urci si realizezi, bineinteles, ca vei plati probabil de cateva ori mai mult decat pe transportul obisnuit.

Barca porneste insa si in curand ai remuscari ca te poti gandi la bani in mijlocul unor asemenea minunatii.

Majoritatea cladirilor, bisericilor si palatelor venetiene sunt splendide si intr-o stare foarte buna (undele au fost reconditionate), chiar daca apa a ajuns in majoritatea cazurilor pana la usi. Nu iti trebuie, asadar o imaginatie prea bogata pentru a te intoarce in timp cu 800 – 900 de ani si a intra in atmosfera “centrului lumii”.

Domul si Palatul Dogilor sunt deja sinonime cu Venetia deci nu voi insista asupra lor decat cu remarca ca pot fi considerate doua exemple foarte bune despre cum pot convietui opulenta, mai mult interioara, (venetienii au fost strangatori in timpul cuceririlor) si bunul gust.

Puteti faceti fotografii extraordinare daca achizitionati un corn de porumb si hraniti porumbeii, care vi se vor sui imediat pe brate, umeri sau chiar pe cap.

Strazile si podurile adiacente pietei sunt un adevarat spectacol: tavernele sunt foarte pitoresti, la fel si magazinele care comercializeaza articole superbe din sticla de Murano sau celebrele masti venetiene. Murano este, bineinteles, inca o destinatie obligatorie.

Pana acolo insa, daca tot sunteti in San Marco, veti dori poate sa nu ratati ocazia de a bea o cafea chiar si cu 10 euro in cele cateva restaurante si cafenele din piata sau de pe chei. Asa priveliste, asa preturi.

Venetia este, de fapt, primul oras in care puteti constata ca italienii au o politica de preturi foarte interesanta: cafeaua (sau orice altceva) bauta la bar, in picioare, costa, sa zicem, 1 euro, cea savurata pe terasa, de trei sau patru ori mai mult.

Sau, mai interesant, la sfarsitul unui pranz, ale carui preturi din meniu ti s-au parut rezonabile, constati ca trebuie sa platesti pe servetele si servicii cat ai scos din buzunar pentru mancare.

Drumul de la Venetia catre Roma traverseaza una din cele mai cunoscute regiuni din lume, Toscana, leaganul Renasterii si, de ce nu, al vinului de Chianti.

Florenta, capitala Toscanei, trebuie vizitata inaintea Romei din doua considerente. Cronologic – Renasterea a inceput in Florenta si a inflorit in Roma – si vizual – dupa cateva zile in Roma, riscati sa fiti dezamagiti de senzatia de claustrofobie (strazile sunt foarte inguste iar turistii foarte multi in timpul verii) pe care o puteti avea in Florenta.

Orasul lui Michelangelo si Botticelli are insa doua atuuri: Domul (cu o fatada senzationala si picturi interioare pe masura) si Galeriile Uffizi, unul din cele mai mari muzee de tablouri din lume.

Si pentru ca nu te poti bucura de unele din cele mai bune lucrari ale lui Michelangelo, Botticelli, Tiziano sau Rafael fara sa suferi putin, pregatiti-va sa stati la coada aproape o jumatate de zi pentru a putea intra. Asta in cazul in care nu ati stiut ca se pot face rezervari cu o zi inainte.

Statul la coada, eventual pe o temperatura de 35 – 40 de grade, merita insa: aveti ocazia de a vedea de aproape picturi despre care ati invatat la scoala sau le-ati admirat din albumele de fotografii cu senzatia ca nu va vor fi niciodata accesibile.

Ametiti dupa cele cateva ore petrecute in muzeu, veti alege o plimbare de relaxare pe stradutele oratului vechi si veti avea pentru prima data o senzatie ciudata: ca Romania este izvorul latinitatii, si nu Italia. Asta pentru ca este imposibil sa nu te ciocnesti odata la zece minute de romani veniti la munca sau tigani care cersesc pe langa biserici.

Cand vorbesti despre impresiile pe care ti le-a lasat Roma ai doua optiuna: sa scrii o carte ca sa poti exprima tot ce ai trait sau sa inchei cat mai repede pentru a suferi cat mai putin pentru ca nu mai esti acolo.

O sa aleg, bineinteles, ultima varianta.

Capitala este o adevarata betie, atat din punct de vedere intelectual (sau spiritual) cat si vizual.

Intelectual (spiritual) pentru ca sunt putine locuri in lume in care poti vedea stranse la un loc atatea creatii de varf ale spiritului uman. Ma voi margini sa le enumar, din respect pentru cei care au scirs deja tomuri intregi despre ele.

Trebuie sa fiti pregatiti sa petreceti cel doua zile la Vatican pentru a admira Basilica San Pietro (cu celebra cupola proiectata de Michelangelo) si Muzeul, gazda Capelei Sistine si camerelor lui Rafael. Urmeaza apoi Forumul Roman si Colloseumul, Galeria Borghese, Capitoliul, Pantheonul, nenumarate alte muzee si basilici.

Vizual pentru ca pietele splendide (la randul lor, subiect pentru o alta carte), strazile, florile si oamenii (italienii, bineinteles) sunt parte a unei simfonii continue.

In Roma veti vedea pe strada vestimentatii si combinatii de culori care in orice alta capitala din lume nu exista decat imaginatie. Eu unul, cel putin, nu am auzit pana acum de oameni de afaceri francezi, germani sau britanici care sa sa poarte camasi roz cu cravata verde.

Daca planuti cumva sa intrati in Roma cu masina fara un ghid italian ganditi-va de doua ori: traseele nu sunt nici pe departe atat de clare pe cat o arata harta (aproape niciodata nu ai voie sa facei dreapta sau stanga atunci cand vrei) iar italienii nu sunt tocmai cei mai disciplinati soferi din lume.

Dupa o saptamana epuizanta de mers zeci de kilometri pe jos prin Roma, Florenta si Venetia, va veti gandi poate sa va relaxati cateva zile, unde daca nu in una din cele doua insule celebre din golful Napoli: Capri si Ischia.

Coborand spre sud veti constata ca temperaturile devin insuportabile in timpul zilei si ca mult mediatizata problema a diferentelor intre “nordistii si sudistii” Italiei nu este un fum fara foc. Exista insa si o parte buna: preturile incep sa scada.

Diferentele pot fi observate cel mai bine in Napoli: orasul (in afara de partea rezidentiala) nu este foarte curat, oamenii sunt mult mai galagiosi iar femeile nu ezita sa isi plezneasca plozii in plina strada (suna familiar, nu?). Napoli are insa farmecul sau aparte iar pizza autohtona isi merita faima.

In plus, insulele sunt un vis al oricarui pasionat de mare si viata boema. laurentiu.ispir@zf.ro

Stil de viață