Kilograme de aur sau budinca rece?

Majoritatea romanilor care revin dintr-o calatorie in strainatate isi suna imediat prietenii pentru a le impartasi o descoperire cel putin derutanta: cei mai multi straini care au bani nu isi poarta milioanele la vedere, ba chiar au aerul unor persoane din segmentul clasei de mijloc. Si atunci, ce farmec mai poate avea Champs Elysees sau centrul Londrei, fara masini cat mai rosii si cat mai decapotabile, care sa se plimbe incet cu muzica revarsandu-se din cele 25 de boxe si cu blonda de rigoare, acoperita cu bijuterii la kilogram?

La randul meu, desi mi s-a inoculat de timpuriu conceptul de a nu judeca nimic dupa aparente, se intampla adesea sa ma pomenesc prizoniera mentalitatii “trebuie sa vezi ca sa crezi”. Astfel, nu de mult am privit cu ingaduinta superioara o anumita doamna ce nu prea punea mare pret pe coordonarea vestimentara, dar despre care am aflat apoi ca este milionara in dolari. Dar pacatul meu este minim fata de personalul din unele magazine de lux din Bucuresti ce ignora (in cel mai bun caz) orice client care, dupa ce este scanat rapid de privirile experte ale vanzatoarelor, se dovedeste a purta mai putin de 1.000 de dolari in forma costumului, ceasului si pantofilor. Ceea ce ne indreptateste sa credem ca vanzatoarele noastre nu l-au citit pe Ralph Waldo Emerson, care descria astfel un gentleman: “daca este lord, se imbraca ceva mai discret decat un membru al clasei mijlocii”.

Obisnuiti cu defilarea de marci ale puterii care s-au transformat de-a lungul drumului in adevarate averi la purtator, romanii tind sa treaca repede cu vederea orice persoana care nu isi face un crez din evidentierea posesiunilor: aur, parfum, masini sau capodopere de prost gust, dupa cum este cazul monumentului de kitsch roz ce se inalta cu mandrie in mijlocul unui cartier de vile discrete.

De altfel, o persoana publica din Romania, caracterizata prin lipsa de ostentatie care nu semnifica in nici un caz lipsa banilor, povestea recent despre problema existentiala a romanului proaspat imbogatit, care dorea neaparat sa cumpere un Porsche, dar era descurajat de faptul ca portbagajul era prea mic (pentru cumparaturile de la piata probabil). La care dealerul a replicat imperturbabil ca portbagajul are marimea ideala pentru un American Express.

Noii-imbogatiti si-au facut aparitia o data cu revolutia industriala, iar de-atunci conflictul vizibil dintre vechile averi si bogatiile adunate “intr-o” noapte s-a tot ascutit. In vreme ce milionarii “cu traditie” prefera sa se ascunda de presa si de public in cluburi discrete, masini stilate dar lipsite de orice ostentatie si case vechi dar cu personalitate, noii imbogatiti prefera luxul orbitor si cluburile exclusiviste foarte mediatizate.

La polul opus se situeaza personalitati dotate cu atingerea lui Midas, dar care se refugiaza intr-o viata demna de un ascet. Faimoasa Hetty Green, supranumita si “Vrajitoarea de pe Wall Street” a investit pe bursa in secolul trecut, castigand circa 100 de milioane de dolari, dar nu consuma decat mancare rece pentru a nu risipi gazele si a refuzat sa cheme un doctor pentru fiul sau, cand acesta s-a ranit grav la picior. Doris Duke, mostenitoarea unei averi fabuloase cladita de tatal sau din tutun, imobiliare si energie, purta un ceas Timex in valoare de zece dolari si si-a trimis la un moment dat majordomul sa returneze un tub de lipici de 35 de centi, plangandu-se de calitatea produsului.

De asemenea, baronul petrolului J. Paul Getty, care a lasat 700 de milioane de dolari pentru construirea Getty Center, isi transporta documentele intr-o valiza veche legata cu sfoara si instalase un telefon cu plata la conac, pentru a fi folosit de oaspeti. Iar de o decapotabila nici nu putea fi vorba!

raluca.badea@zf.ro

Ceasuri & Bijuterii