Jurnal de bord: spre relaxare totala

Reusesc sa-mi iau vineri zi libera pentru a testa in tihna binefacerile unui weekend relaxant pentru trup, dar si pentru suflet… In prima zi sunt programate vizita centrului Ana Aslan Health Spa si examinarea medicala obligatorie concentrata, in cazul de fata, asupra ligamentelor rupte intr-un spectaculos accident de schi, cu doi ani in urma. Primesc fisa de tratament, desi seamana mai degraba cu o prescriere la rasfat, pentru a doua zi dimineata.

Dupa amiaza, intr-o plimbare lunga pe malul marii, mi-e greu sa ma desprind inca de problemele de serviciu, amplificate de prezenta mobilului si de ganduri razlete cu vaga aroma de office. Ma trezesc greu, cu regretul de a parasi patul enorm, cald si imbietor, dar in cele din urma ma indrept increzatoare spre Spa: cu liftul, direct de la etajul 6 pana in incinta spa-ului, unde, inarmata cu halat si prosop atac primul obiectiv din program: piscina cu apa sarata, din lacul Techirghiol. In mod surprinzator apa, de un verde smarald intens, opune o rezistenta crescuta miscarilor, astfel incat exercitiile simple efectuate sub indrumarea unuia dintre kinetoterapeutii grupului devin de-a dreptul solicitante. Avantajul sta in faptul ca apa (de sapte ori mai sarata decat apa marii) atenueaza de asemenea senzatia de efort fizic si oboseala, imi explica instructorul.

Dupa jumatate de ora, cu ligamentele profund recunoscatoare, ies din piscina pentru a ma indrepta catre hidromasaj. Relaxare totala. In momentul in care intra in actiune jeturile de apa directionate catre coloana (mai ales catre acel loc dureros care face dificil statul la birou dupa ora zece seara), incep sa sesizez iminenta necesitate a unei cazi cu hidromasaj pe care cu greu as putea-o inghesui intr-o baie de garsoniera… Pe cand renovam deja, ca exercitiu de imaginatie, trei sferturi din actuala locuinta, deliciul senzorial se incheie si oftez la gandul unei ore intregi de exercitii fizice in sala de fitness.

A nu se intelege gresit, sunt perfect constienta de efectele benefice ale unei ore de kinetoterapie, dar aveam o strangere de inima perfect justificata in fata aparatelor care m-ar fi scos putin din acea picoteala placuta si relaxare a simturilor departe de serviciu, deadline-uri si emailuri vitale. Cineva acolo sus probabil ca imi citea gandurile, suprapunand ora de fitness cu alta programare, motiv pentru care, neputand fi in doua locuri in acelasi timp, kinetoterapeutul cu pricina era “mobilizat” in alta parte…

Cu putin concurs divin ajung asadar in baia de namol, unde ma cufund ca intr-o abandonare totala unui lichid ciudat, nu tocmai placut mirositor, dar foarte relaxant. Jumatate de ora mai tarziu ma indrept spre vestiar cu pielea placut catifelata si o vaga curiozitate despre cum ar fi sa ramai captiv doua-trei saptamani intr-un loc atat de lipsit de griji si stress ca acesta, departe de lumea dezlantuita.

Călătorii