JOCURI VIZUALE
JOCURI VIZUALE
PROIECT/ ARH. MARIA IULIA STANCIU SI
ARH. FLORIAN STANCIU
La prima vedere austera, cu linii aspre si atent urmarite, casa Sorin Budai dezvaluie de fapt o intimitate controlata, sustrasa oricarui amanunt exterior. Construita pe un lot ingust si destul de dificil de pe strada Carol Knappe, lucru ce a determinat o verticalitate rece a exteriorului, compact cu exceptia unei singure fisuri in volum, locuinta pare cu desavarsire inchisa in sine. Minimele decupaje destinate ferestrelor nu te conving total de functionalitatea lor, ci par mai degraba elemente ale unui discurs estetic atent construit. De indata ce patrunzi in interiorul casei, aceasta prima impresie se spulbera, amplasarea ferestrelor dovedindu-se indelung studiata pentru ca, in dialog cu toate celelalte surse, sa confere incaperilor o luminozitate aparte.
Casa conceputa de arhitectii Stanciu pentru Sorin Budai, premiata la Bienala din 1998 cu medalia Uniunii Arhitectilor, pare a ilustra principiul arhitecturii ca joc, ca refractie infinita, generand in fiecare punct perspective imprevizibile. Nu e vorba insa de un joc gratuit, prins in detalii golite de semnificatie, ci de unul inteligent construit, menit a conferi spatiului ineditul unei locuiri autentice.
puritatea formala a intregului arhitectural este accentuata la exterior prin alegerea albului pentru fatade, completat contrapunctic de negrul gardului si de albastrul aparatului de intrare. S-a optat in final pentru un acces lateral, decupat in peretele curb, care, impreuna cu muchia desprinsa de volumul total, confera o nota de dinamism ansamblului monolitic. La interior, jocul vizual este primordial, nimic nu se inscrie intr-o repetitie indiferenta. Arhitectii au mizat pe ingenioase imbinari structurale, cu un aer clasic, subsumate cu grija aspectului general de perfectiune formala.
Intre o estetica minimalista si una a transparentei, generatoare de relatii noi intre spatii si elementele domestice obisnuite, adeseori mascate cu indemanare, interiorul casei Sorin Budai constituie o mostra de ascetism formal, incadrat si definit de o anumita puritate a liniei si de o fluiditate spatiala greu de realizat.
La parter, conceput pe baza axelor longitudinale, ca de altfel intreaga locuinta, spatiile se succed intr-o ordine previzibila: hol, bucatarie, living si o gradina mica, inghesuita din cauza terenului restrans avut la dispozitie. Succesiunea nu este insa una fragmentata, din contra, se realizeaza intr-o maniera fluida de unde si puternica impresie de libertate spatiala. Bucataria deschisa, avand aspectul unei nise utilitare, este partial separata de circulatie printr-un parapet modulat din dulapuri joase. Aceasta se continua cu living-ul generos (exista si un semn spatial al acestei treceri, reprezentat de doua randuri de trepte) unde se gasesc mai multe spatii de relaxare, un fel de alveole marcate prin elementele de design alese, si locul de luat masa, care comunica direct cu gradina printr-un perete complet vitrat. Functionalitatea diferita a spatiilor este discret sugerata si prin discursul cromatic, albul reflectorizant alternand cu negrul opac sau cu un albastru mai inchis.
La etaj, se pastreaza aceeasi simplitate de organizare, fara nici un artificiu legat de imagine sau de functionalitatea spatiilor. Aici se gasesc dormitoarele, extrem de simple, dar elegante, baile, realizate intr-o nota similara, si dressing-urile care frapeaza prin camuflarea lor conceputa in cel mai mic detaliu. Acestea demonstreaza cat de calculata este fiecare insertie in spatiu, in ciuda impresiei generale de nonsalanta, de firesc. Un alt exemplu concludent in acest sens il constituie solutiile pentru iluminarea naturala a dormitoarelor, discret ascunse in plafoane.
O atentie deosebita a fost acordata si scarilor, orientate longitudinal si indepartate de zona de acces. Scara dintre parter si etaj este luminata prin “fisura” fatadei de la strada, fapt ce confera o stralucire aparte materialelor alese de arhitecti. De fapt, intreaga amenajare se caracterizeaza printr-o armonie cromatica desavarsita, pardoseala din travertin de culoarea nisipului, aproape omniprezent, intrand
in dialog cu tonurile calde de bej ale pieselor de mobilier si cu galbenul pal al draperiilor,
intotdeauna in contrapunct cu opacitatea negrului.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
