Joaca de-a stiinta miscarii

Se practica in curtea scolii, printre blocuri, in parc, oriunde exista doua sau trei bare zdravene de metal si cateva ziduri. E nevoie doar de propriul corp si de mediul inconjurator. Sportul se numeste Parkour (PK), are venerabila varsta de 15 ani si este originar din Franta. Acum, se intampla si la noi.
Numele ii vine de la “parcours d’obstacle” si a aparut din nevoia oamenilor de a se deplasa eficient si cu un consum cat mai redus de energie in mediul urban (drept pentru care ar trebui probabil sa fie luat in considerare si de oamenii de afaceri vesnic in pana de timp). Cel care a “inventat” acest sport este David Belle.
Pentru el, totul a inceput ca un joc – Belle voia sa-i calce pe urme tatalui sau, care era pompier de interventie rapida, specializat pe salvari in conditii deosebit de periculoase. Parkour inseamna sarituri, catarat, alergat (la propriu) pe pereti, un fel de alpinism extrem, fara corzi elastice sau alte echipamente de protectie, totul in vederea depasirii unor obstacole care se afla la tot pasul in mediul urban – balcoane, pereti, balustrade, trepte, garduri, si lista poate continua in functie de imaginatia sau experienta fiecaruia.
Primul grup de Parkour (Yamakasi) a aparut in Franta.
Din acest grup fac parte Sebastian Foucan si David Belle, doi dintre cei mai cunoscuti “traceuri” din lume. Cei doi au realizat chiar si un documentar, Jump London, care a fost difuzat in Anglia si care a popularizat foarte mult acest sport. Tot ei sunt cei care au lansat cel mai mare site de Parkour, Urban Freeflow (Londra). Belle ramane insa cel care a pus bazele PAWA (Parkour World Association) si care a dat si definitia oficiala a acestei discipline.
In Romania, chiar daca “radacinile” locale ale PK nu sunt inca foarte clare, sportul capata din ce in e mai multi fani. “Primul practicant pe care il cunosc este Radu, din Constanta. El a inceput in toamna lui 2004 (cei din Bucuresti s-au apucat in primavara lui 2005). Ulterior, Radu a realizat site-ul parkour.ro si a reusit sa lege comunitatea de Parkour din tara prin forum.
Din pacate, site-ul nu mai functioneaza acum”, isi aminteste Cristi Burca, practicant PK. Au aparut alte site-uri intre timp, peste tot prin tara, la Braila, Constanta, Piatra Neamt.
Din Braila este si Kamykaze. El a inceput sa practice PK dupa ce a vazut un filmulet live pe Internet in care David Belle isi arata maiestria. Si, pentru ca la sfarsitul scurt-metrajului Belle a spus ca ” oricine poate face asta, indiferent de rasa, sex, bani, ca nu exista reguli, limite sau cerinte materiale”, Kamykaze a decis sa inceapa antrenamentul.
Drumul a fost greu insa, pentru ca nu s-a oprit doar la antrenamente. “Peste tot, prin tara, existau mici grupuri care se antrenau impreuna. Am cautat, dar nu am gasit si in Braila oameni care practica PK.
Asa ca, impreuna cu fratele meu, am hotarat sa adunam adepti”, povesteste Kamykaze. Au creat si un site, au reusit sa stranga patru practicanti si au facut chiar si un film, un clip de 5 minute, editat de ei si filmat cu o camera foto digitala imprumutata. Pana la urma, “in asta consta acest sport – sa evoluezi continuu, de la mersul pe branci pana la mersul pe ambele picioare, apoi pana la o miscare complexa si, in cele din urma, la o miscare frumoasa si eficienta”, spune Kamykaze. Pentru practicantii acestui sport totul se invarte in jurul distrugerii limitelor si al cunoasterii de sine. “Parkour este evolutia catre o fiinta libera”, explica tot Kamykaze.
Iar de la teorie s-a ajuns la arta, pentru ca astazi, un practicant de Parkour are “gratia si eleganta unui dansator, controlul si taria unui gimnast si disciplina unui luptator de arte martiale”, sustine Kamykaze.
In plus, Parkour nu mai este de mult doar un joc. Cu timpul a ajuns sa fie o disciplina cu un scop clar – acela de a fi capabil sa faci fata oricarei situatii si sa poti depasi orice obstacol.
Definitia oficiala a PK este deplasarea in cel mai eficient si fluid mod posibil, folosind doar propriul corp si mediul inconjurator. Mai exact, Parkour se vrea chiar stiinta miscarii.
Si el nu este singurul care a urcat aceasta disciplina la rang de arta.
Din ce in ce mai multi tineri romani par sa adopte acest nou mod de distractie, mai intai ca pe un simplu joc, apoi ca pe o provocare si, nu in ultimul rand, ca pe un mod de viata.
Ii puteti vedea in Bucuresti, in Parcul Eroilor sau in fata Teatrului National, straduindu-se sa-si mentina echilibrul pe o bara de mental sau sa se catere pe o cladire doar cu ajutorul inertiei, al gravitatiei si al propriilor picioare.

Cultură /TENDINTE