Jacques Daniel: Un navigator pasionat de economii emergente

A lucrat la Renault in Franta, Germania, Olanda, Columbia, China, iar de doi ani, de la etajul cinci al cladirii de birouri din partea de vest a Capitalei, Jacques Daniel, 45 de ani, controleaza destinele comerciale ale celor trei marci ale Grupului Renault prezente pe piata locala – Renault, unul dintre cei mai importanti constructori la nivel mondial, Dacia, marca low-cost care a determinat toate companiile auto sa-si regandeasca strategia, si Nissan, marca cu cele mai multe modele cu tractiune integrala in portofoliu.
Spre deosebire de managerii din tarile emergente, care au intrat “in paine” inca de pe bancile facultatii, Jacques Daniel a pus accent pe studii. Intai a urmat cursuri de inginerie la Paris, dupa care le-a aprofundat in Anglia, ca in cele din urma sa se angajeze la Renault, la varsta de 26 de ani.
“Initial am absolvit facultatea de inginerie, in cadrul unei universitati de mecanica din Franta. Dupa care mi s-a oferit sansa de a-mi continua studiile in Anglia, pentru a obtine un master in inginerie offshore. Singura legatura cu industria auto era pe atunci petrolul. Doream sa lucrez pe mare. La acea vreme, in ’84-’85, barilul de petrol costa noua dolari americani, in comparatie cu nivelul de peste 140 de dolari astazi. La acea vreme majoritatea companiilor au incetat activitatea de a extrage petrol de pe platformele de pe mare, in conditiile in care eu eram pregatit sa lucrez pe o astfel de platforma”, isi aminteste directorul comercial al Renault in Romania. “Mi-am trimis atunci CV-ul la toate companiile posibile. Si m-am angajat la Renault, cu toate ca nu eram “indragostit” de masini precum majoritatea colegilor mei. Intai am lucrat in cadrul departamentului de inginerie”, completeaza acesta.
Dupa doi ani in care a lucrat pentru Renault in Franta a avut oportunitatea de a lucra in America de Sud, in Columbia, pentru a prelua conducerea departamentului de inginerie.
“Eram tanar, eram inconstient, multi au refuzat postul din cauza ca nu era o tara sigura. A fost o experienta interesanta si de succes. In Columbia Renault semnase un contract de joint-venture cu Toyota pentru a produce automobile cu tractiune integrala. Pentru mine a fost o experienta foarte reusita de a colabora cu Toyota, care la nivel mondial se bucura de o buna reputatie. De asemenea, acolo mi-am aria inclusiv in departamentul de control al calitatii. Dupa patru ani in America de Sud, dintre care doi ani in Bogota si doi ani in Medellin, unul dintre cele mai frumoase orase din lume, dar si unul dintre cele mai periculoase, stiu ce inseamna sa fii obligat sa mergi in fiecare zi la serviciu cu vesta antiglont. Stiu foarte bine ce inseamna sa fii in pericol”, spune Daniel.
Cu toate ca lucreaza de aproape 20 de ani in auto, pasiunea sa a fost marea inca de cand avea 13 ani, si tot ceea ce este legat de ambarcatiuni.
“Nu pot spune ca iubesc masinile. Masina mea preferata este cea de care am nevoie – daca sunt in Franta si am nevoie de o masina cu care sa-mi remorchez barca, atunci prefer un SUV, daca sunt undeva de unul singur, as alege un model sport, iar daca merg cu familia, as lua un monovolum. Nu sunt pasionat de automobile. Aceasta este cea mai mare diferenta intre mine si colegii mei. Spre exemplu, ei citesc tot timpul ceva legat de automobil. Eu daca as intra spre exemplu intr-o librarie, cel mai probabil as cumpara o carte despre ambarcatiuni”, povesteste directorul comercial al Renault-Nissan-Dacia.
Pasiunea sa este tot legata de “modalitati de transport”, insa nu pe uscat, ci pe apa.
“Imi plac foarte mult barcile cu panze. Cele cu motor sunt ok, dar daca as avea de ales, intotdeauna
le-as alege pe cele cu panze. Am trei ambarcatiuni, doua catamarane si una cu motor, pe care o folosesc in general atunci cand nu este suficient vant. Stiu ca sunt costisitoare si ca pare ceva excentric. Dar asa cum unii dintre colegii mei iubesc masinile de epoca, eu sunt pasionat de ambarcatiuni”, povesteste Jacques Daniel.
Barcile le pastreaza in Franta, in Bretania.
“Acolo am si o casuta, in apropiere de port. Ceea ce ma relaxeaza cel mai mult este sa ma uit pe geam si sa-mi vad barcile”, povesteste Daniel.
Cel mai lung traseu parcurs la bordul catamaranului a fost atunci cand s-a mutat in Olanda, si a plecat cu barca din Franta, cu toate ca visul sau este sa navigheze pe Oceanul Atlantic.
Pasiunea pentru ambarcatiuni nu a ramas numai la nivel de hobby, ci a evoluat. A participat in competitii si chiar intr-una dintre cele mai mari Regatte la nivel mondial.
“Cea mai celebra regatta in care am participat este cea din Franta” Spi Ouest France, cea mai mare din Franta, care are un nivel maxim de 500 de ambarcatiuni. Este cea de-a doua mare cursa din lume pentru barcile cu panze. In acea cursa am fost membru al echipei care a terminat pe pozitia a treia”, povesteste Jacques Daniel.
Cand s-a mutat in Romania, in urma cu doi ani, prima intentie a sa a fost sa-si aduca la Marea Neagra una dintre barci, dar din cauza lipsei infrastructurii s-a razgandit.
“Am ajuns la concluzia ca este mai ieftin sa le pastrez in Franta si sa cumpar un bilet de avion atunci cand doresc sa navighez”, spune Daniel.
Cu toate ca este pasionat de pietele emergente si s-ar muta oricand inapoi in America de Sud, China nu este una dintre tarile sale preferate.
“Nu as putea spune ca nu-mi place China, dar cu siguranta nu pot spune ca imi place. Nu este o tara in care m-as retrage. Daca mi-ar spune cineva ca va trebui sa-mi petrec 20 de ani in America de Sud sau Olanda nu as ezita, dar cu siguranta as spune nu daca ar veni vorba de China”, spune Jacques Daniel.
Cu toate acestea, Romania i-a facut impresie buna.
“Romania este o imbinare intre China si Occident. Este plina de birocratie, precum China, care provine din perioada comunista – hartii, timbre. De asemenea, as putea compara Romania cu America de Sud, intr-un sens pozitiv. Este o tara emergenta in care toti oamenii viseaza la ziua de maine. A fost un soc pentru mine atunci cand am revenit din Columbia in Franta. Toti oamenii din Franta si in general din Europa de Vest sunt pesimisti. In comparatie in Columbia, cu toate ca rata criminalitatii era ridicata, toti erau convinsi ca ziua de maine va fi mai buna, ca pentru copiilor va fi mai bine in viitor. In Romania se aplica acelasi lucru. Toti sunt cu gandul la ziua de maine, toti viseaza la viitor. Atunci cand te duci in Franta, in Germania sau in Anglia toti discuta cat de bine era in anii ’60, ’70, ’80, de aceea pentru mine este dificil sa traiesc acolo. Modul meu de gandire este unul optimist. Nu-mi place sa ma gandesc la trecut. Acum Romania s-a alaturat tarilor din Uniunea Europeana, iar diferenta fata de Vest scade in fiecare zi”, spune Daniel.
“Diferenta dintre a lucra intr-o tara emergenta sau una dezvoltata o face personalul cu care lucrezi. Peste tot exista cladiri de birouri care respecta aceleasi standarde de calitate. In Romania, la fel ca si in cazul tarilor emergente, gasirea unui loc de munca este foarte usoara. In Bucuresti, spre exemplu, daca vrei sa lucrezi, in doua ore ti-ai gasit un loc de munca. Vrei acelasi lucru la Paris, ai nevoie de mult noroc. Atunci cand spunem in Franta ca avem peste un milion de someri nu glumim, este o poveste adevarata, in timp ce in Bucuresti rata somajului este aproape de zero. Din pacate, aici nu toata lumea este avansata intr-un domeniu. Spre exemplu, daca am nevoie de un expert de marketing pentru vehicule comerciale va fi foarte greu sa gasesc unul. Nu exista o scoala care sa instruiasca si in majoritatea cazurilor trebuie sa ne pregatim singuri personalul, completeaza Jacques Daniel.
Intrebat unde se vede peste zece ani, directorul comercial a raspuns fara sa se gandeasca nici macar o secunda “Undeva in Oceanul Pacific, navigand cu catamaranul”.