Iubiti si casele vagon
Iubiti si casele vagon
Proiect/Graphic Studio
Arhitecti/Remus Harsan, Dragos Perju, Karol Nemes
Proiectant mobilier/Florin Bucin
… pentru ca au si ele potentialul lor. Proportia longilina a spatiului reprezinta un atu pe care arhitectura contemporana il speculeaza cu mare placere, iar daca intamplator casa mai e si stramba, are sanse sa fie cu atat mai interesanta si apta pentru o eventuala prelucrare in maniera zahahadidiana… In plus, unde mai gasesti parcelarul d’antant, cu loturi-fasii inguste si frante care sa-ti dea prilejul pentru asemenea proportii – acum orice leat tinde la dreptunghiul de aur, patratos si desuet, care cere o casa grasa, boiereasca, banala, fara aptitudini pentru trend…
Bucurestiul are o zestre incomensurabila de case-vagon – exponente ale unei tipologii considerate nefunctionala – care se afla mai toate in stare proasta, fiind construite unele din paianta, altele din caramida cu grinzi si plansee de lemn. Casa-vagon se caracterizeaza printr-o forma dezvoltata in adancimea lotului (lung si ingust), si printr-o succesiune de spatii legate in lant unul de altul intocmai ca vagoanele de tren.
In zona Garii Filaret se gasesc o serie de case-vagon a caror prezervare e vizata din motive ambientale – casele in sine neavand valoare arhitecturala in sine. Remodelarea uneia dintre din ele a cazut in sarcina atelierului Graphic Studio, si ceea ce-a iesit spune ceva despre potentialul caselor vechi care tarasc in coada denumirea peiorativa de “vagon”.
Interventiile operate asupra vechii cladiri sunt putin vizibile, dar laborioase, constand intr-o subzidire in urma careia a rezultat garajul, o extindere in partea din spate si o suprainaltare discreta, acoperita intr-o apa, care a permis insertia unei supante la interior.
Accesul auto se face frontal, direct in subsol, in timp ce intrarea in casa e laterala, separand printr-un mic hol biroul completat de o sera si living-ul generos, care absoarbe aproape tot spatiul casei. Treptele monumentale dinaintea intrarii au grija sa puna in valoare perspectiva ascendenta asupra casei, favorabila unei lecturi dinamice a volumului.
Interiorul pastreaza axa longitudinala a cladirii, dejucata de intrare, dar sustinuta de o transparenta totala dintr-un capat in altul, astfel ca stand in sera de la strada poti vedea prin corpul casei curtea minuscula din spate, din extrema cealalta a parcelei. Opacizata catre vecinatati de ziduri care la strada sunt prelungite de un grilaj orizontal de lemn, locuinta compenseaza prin abandonul total in fata transparentei la interior.
Ideea de a separa dormitorul matrimonial de cel pentru oaspeti plasandu-le de-o parte si de alta a unui gol peste living genereaza o conformatie spatiala inedita, comunicarea vizuala intre cele doua unitati avand ceva din libertatea spatiului exterior, din atmosfera unei strazi inguste din sudul Italiei. Legatura dintre ele se realizeaza la nivelul living-ului, prin doua scari desfacute dintr-un singur podest de lemn, in fapt dintr-o treapta comuna. Treptele in consola, incastrate in perete la un singur capat, taie lumina in benzi orizontale, reluand jocul grilajelor de lemn de la exterior. La confluenta celor doua scari se defineste implicit locul privilegiat al living-ului, care poate primi un semineu, un obiect de arta sau, mai prozaic dar mai probabil, o plasma. In stanga, in corpul nou, e ascunsa bucataria gratios separata de un blat, redus prin lipsa parapetului la orizontalitate pura. Spatiul se strecoara abil pe langa ea, debusand prin sufrageria deschisa in curtea din spate – foarte intima, protejata de terasa in consola a dormitorului matrimonial.
Impresia generala pe care o lasa interiorul este aceea de baie de fotoni, datorita surselor difuze si peretilor de un alb imaculat, relectorizant. Luminozitatea casei e sporita si de avantajul de a fi ramas nepopulata de prea multe accesorii: doar lampile de plafon designate de Alvaro Siza, si cele de perete Reggioni. In contrast, scara, podeaua, elementele de mobilier sunt trase in culoarea ciocolatei amarui, geometrice si aproape planare, fara volum, ca un ansamblu de linii de constructie a unui spatiu virtual. Design-ul mobilierului, lucrat dintr-un panel furniruit foarte aproape de caldura lemnului masiv, apartine arhitectilor, iar executia firmei Ovo Design. Dusumeaua de stejar se apropie de aceeasi nuanta, un ton sau doua mai deschisa.
Casele vagon se citesc pe harta in insule cu contururi imprecise, cu strazi retezate si parcelar desirat, in zonele afectate de demolari. Le asociezi mahalalei, strazilor desfundate si odorilor rustice. Si cainilor vagabonzi. Dar vorba cantecului… iubiti-le. Nu se stie de unde sare pretextul pentru o arhitectura traznet.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția