Isabella Stefani deslușește și desăvârșește tainele fotorealismului, un stil de pictură ce are ca punct de pornire fotografia. Cum a ajuns aici și care îi este cea mai dragă operă?
„Mi-am descoperit pasiunea pentru artă de la o vârstă fragedă, când încercam să reproduc tablourile din casă și nu numai. În toți acești ani, am fost autodidactă. Scopul meu este să transmit o emoție prin fiecare lucrare a mea“, mărturisește Isabella Stefani.
„Majoritatea tablourilor mele sunt terminate în mintea mea înainte să le încep.“ Este declarația artistică a Isabellei Stefani, o tânără care deslușește și desăvârșește tainele fotorealismului, un stil de pictură ce are ca punct de pornire fotografia. Cum a ajuns aici și care îi este cea mai dragă operă?
„Mi-am descoperit pasiunea pentru artă de la o vârstă fragedă, când încercam să reproduc tablourile din casă și nu numai. În toți acești ani, am fost autodidactă. Scopul meu este să transmit o emoție prin fiecare lucrare a mea“, mărturisește Isabella Stefani.
Îi place să picteze orice, dar nu o poate face oricând, inspirația fiind o condiție de care nu poate face abstracție. Are perioade când o inspiră natura și se axează doar pe asta, dar și etape când oamenii sunt muza ei, așa că realizează portrete. Alteori se lasă inspirată de imagini abstracte ori de cele suprarealiste. Oamenii pe care îi întâlnește – sau nu neapărat, pot fi și figuri descoperite pe internet – sunt un izvor de inspirație, pe lângă muzică și locuri în care ajunge voit sau întâmplător.
Cert este că își dorește să ducă fotorealismul la rang de perfecțiune, pentru că asta o atrage cel mai mult. Fotorealismul înseamnă, practic, să reproduci în pensule și vopsele o fotografie și este, de fapt, o întoarcere la primii pași pe care Isabella i-a făcut în lumea artistică.
„Nu am un tablou preferat, toate au un rol important în viața mea, pentru că sunt mai mult decât atât. Totuși, chiar dacă până acum nu am avut unul preferat, știu care va fi în viitor cel mai drag: portretul copilului meu. Urmează să mă apuc de el.“
Totodată, dintre lucrările pe care le-a adunat până acum în portofoliu, Isabella Stefani se duce cu gândul la un brad de Crăciun, pictat în contextul implicării ei în proiectul Fundației Alex Tache, care și-a propus construirea unei case de tip familial în scopul preluării din orfelinatele de stat a doisprezece copii abandonați. Un eveniment denumit „Povestea brazilor cu dar“ are loc anual și aduce la un loc artiști, designeri, personalități din mediul de afaceri și media, oameni care susțin scopul fundației. Cu această ocazie, într-un an, Isabella a vândut o creație intitulată „Brad de Crăciun“, care a fost adjudecată pentru 6.000 de euro.
„Tabloul are o încărcătură emoțională deosebită pentru mine, deoarece îmi amintește de pomii de Crăciun împodobiți cu familia, când eram copil. În momentul conceperii, m-am gândit la toate pădurile din România, care sunt din ce în ce mai «persecutate» de oameni.“
Isabella Stefani lucrează, de cele mai multe ori, la voia inspirației. Când și cum vrea să vină. Nu a exclus nici operele pe comandă, însă doar pe teme care îi stârnesc creativitatea. Și pentru că stilul ei este unul destul de versatil, lucrările semnate Isabella Stefani Art își găsesc locul într-o mulțime de amenajări și contexte. S-au integrat, de altfel, într-o mulțime de case nu doar din România, ci și din Italia, Spania, Norvegia sau Marea Britanie.
„Majoritatea tablourilor mele sunt terminate în mintea mea înainte să le încep. Stau destul de mult și gândesc o operă înainte să mă apuc de ea. În ultima vreme, lucrez tot mai des după fotografie, fac o schiță în creion și mă apuc de pictat.“ La o singură creație poate lucra între 10 și 50 de ore, în funcție de complexitatea acesteia. Folosește uleiuri, dar, de curând, a experimentat și culorile acrilice.
La fel ca tablourile, și spațiul de lucru al Isabellei Stefani este versatil, astfel că, de-a lungul timpului, a pictat în orice colțișor de casă disponibil să-i găzduiască ideile creative, dar și în curte sau pe plajă. Materialele de lucru o însoțesc peste tot, pentru ca, în caz că inspirația o ia prin surprindere, să nu o găsească nepregătită. Când vine vorba de așezat în fața șevaletului și pictat, Isabella preferă să fie singură, liniștită și relaxată.
„Îmi place, atunci când pictez, să ascult natura, să aud ciripitul păsărilor, să aud când afară plouă sau bate vântul. De cele mai multe ori, ascult muzică, documentare sau seriale de pe Netflix.“
În locul pe care și-l alege pentru pictură, Isabella pune totul în ordine, organizează toate ustensilele și materialele, făcând ca totul să fie pus la punct și totuși diferit, de fiecare dată.
Înainte de a fi artistă însă, Isabella Stefani se descrie ca fiind soție și mamă. Când nu pictează, merge în parc cu bicicleta alături de familia ei, se uită împreună la filme și călătoresc. Asta le place foarte mult. Cam la fel de mult cât îi place ei să cocheteze cu designul de interior, cu make-up-ul și – cum altfel? – cu fotografia. Pe scurt, tot ce are legătură cu arta și cu culoarea.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
