Irina Pintoi: In Elvetia am devenit "om mare"

Pintoi a absolvit colegiul Nicolae Grigorescu din Campina si a intrat la Facultatea de Drept din Constanta, pe care a fost nevoita sa o abandoneze din cauza unor probleme in familie. Anul urmator, a dat din nou examen la Drept, de aceasta data in Pitesti, dar, din nou, a trebuit sa renunte la studii din cauza acelorasi factori. “Castigam ceva bani din traduceri sau din diferite comisioane facute firmelor din Campina ce se implantau in Romania si care nu stiau unde si ce sa intrebe. Imi placea lumea ” oamenilor mari”.
Intre timp, o companie pentru care a mediat o intalnire cu primarul Campinei i-a facut propunerea de a pleca in Elvetia, ca executive assistant pentru managerul unei firme de executive search. “In final, in 2002 am acceptat, dar cu o conditie, aceea de a urma, simultan, cursurile Facultatii de Drept. In septembrie am plecat catre Geneva, chiar daca ezitam, pentru ca nu stiam daca sa ma bucur pentru sansa oferita sau sa ma intristez pentru ceea ce lasam in urma.”
Ajunsa in Geneva, a constatat ca totul functiona cu precizia unui Rolex. “Totul era altfel. Mai sofisticat. Mai riguros. De exemplu, a trebuit sa sun pentru a anunta o intarziere de 5 minute la o intalnire. Imi placea, asistam la conversatii interesante, vedeam oameni de care citeam in presa. Totusi jobul nu mi se potrivea.”
Pintoi a inceput sa priveasca postul de recruiter cu alti ochi in momentul in care gigantul Nestle a apelat la serviciile companiei in care lucra pentru recrutarea de personal. Pentru ca managerul companiei nu a putut sa mearga la intalnirea cu reprezentantii Nestle, a fost trimisa ea. “Nu am dormit doua nopti inainte de intalnire. Pregateam discursul, citeam despre ei, le invatam produsele, datele financiare, istoricul actiunilor. Ulterior, am castigat proiectul pe care l-am si finalizat. Cautam in baza de date, contactam cunoscuti, sunam, ne intalneam. Stiam cum merg lucrurile, chiar daca nu facusem asta niciodata. Imi placea si pentru ca in sfarsit vorbeam de pe pozitii oarecum egale cu cei din fata mea.”
Cu timpul a inteles ce inseamna jobul de recruiter si ca lucruri se fac din eticheta si cu ajutorul cunostintelor pe care le ai. A trebuit sa-si imbunatateasca vocabularul, sa se imbrace si sa se comporte ca un manager. “Imi amintesc un proiect in care am identificat cinci persoane in toata Elvetia care intruneau conditiile impuse de client. Patru dintre acestea abia se mutasera la actualul job, deci o schimbare iesea din calcul. Pe ultimul candidat nu reuseam sa-l contactam. Nu raspundea la e-mail, la telefon sau la alte metode de abordare. Am stat patru ore in fata casei lui asteptandu-l sa vina. Pana la urma, l-am recrutat.” Pe langa acomodarea cu jobul, Pintoi a trebuit sa se confrunte si cu prejudecatile pe care le au strainii vizavi de romani.
“In Italia, organizatorii unei serate au renuntat sa mai foloseasca argintaria la masa cand au aflat ca pe lista invitatilor se afla si o romanca.”
Concomitent cu indeplinirea sarcinilor de serviciu, venea in Romania la fiecare trei saptamani, pentru o perioada de 10 zile, pentru a merge la facultate. “Am terminat facultatea in trei ani si am decis, pentru a intelege mai bine limbajul de business, sa incerc si un master in afaceri. Concomitent cu acesta am inceput in 2005 si cursurile Facultatii de Drept din Lausanne – pentru echivalarea diplomei, dar si cursuri de franceza in cadrul Facultatii de Franceza – cursuri pentru straini.”
Cu toate ca viata in Occident ii oferea perspective mult mai colorate in ceea ce priveste parcursul profesional, s-a indragostit si a ales sa revina in tara. “In septembrie 2006 am venit la primele interviuri si am constatat ca asteptarile erau altele si ca nu ma regaseam in stilul de lucru. Totul a culminat cu interviul la o companie de recrutare. Dupa ce mi-am spus povestea si am raspuns la tot felul de intrebari, una mai nejustificata ca alta, consultantul a luat cuvantul si mi-a spus ca nu o sa-mi gasesc niciodata un job in Romania si ca mai bine m-as intoarce in Elvetia: “Aici o sa fii o frustrata. O sa vezi cum e sa mergi prin fata vitrinelor si sa nu-ti poti cumpara ceea ce vezi”. In zece zile a fost contactata de catre angajator si a primit un raspuns pozitiv. Chiar daca cei de acolo o doreau in echipa, i-a refuzat.
Pana la urma s-a angajat la Jobsfactory, la baza o companie franceza cu activitati in recrutare. Dupa un an si jumatate in care a pus, impreuna cu echipa de la Jobsfactory, bazele unei echipe de juniori “pe care am crescut-o si care astazi satisface orice lucru cu maximum de profesionalism”, a ales sa plece la BMR.
“Rolul meu acolo se incheiase. Era momentul sa caut o noua provocare. Care a venit de la BMR. Aici regasesc cateva dintre lucrurile din strainatate.”
Chiar daca acum este in Romania, Irina Pintoi nu a uitat experienta elvetiana.
“Cu ocazia Campionatului European de fotbal desfasurat in Elvetia si Austria, am fost in Elvetia. A fost intr-un fel o intoarcere acasa.”
In timpul liber pe care il are la dispozitie, Irinei Pintoi ii place sa vizioneze filme (printre preferinte aflandu-se Al saselea simt sau Gladiatorul), sa urmareasca evenimentele politice adevarate “unde stanga nu se confunda cu dreapta din cauza anumitor interese” si sa gateasca. A calatorit destul de mult si a apucat sa vada in amanunt Norvegia, Olanda, Franta, Monaco, Italia, Andorra, Malta, Grecia, Austria si Marocul. Atunci cand pleaca intr-o deplasare, cartile despre bucataria locala sunt primele lucruri pe care le achizitioneaza.
I-ar placea sa locuiasca in Florenta si sa se casatoreasca in piata Michelangelo, datorita aerului elegant si plin de cultura de acolo.
“Traiesc un prezent de poveste, dar in acelasi timp sunt ambitioasa si provocarile ma stimuleaza. Vreau sa calatoresc mult, pe lista mea regasindu-se Egiptul, Peru, India si Tibet. Folclorul spune ceva despre un tren pe care daca nu-l prinzi risti ca altul sa nu mai vina. Eu m-am dat jos dintr-unul si m-am urcat intr-altul. Aparent, nici nu treceau prin aceeasi gara. Asta doar aparent. Trenul in care sunt are tot ce-mi doresc si inca nu am fost in toate vagoanele.”

Tehnologie /Din vorba in vorba cu...