Intre windsurfing si 100 milioane de dolari

an 1988, Doina Popescu a terminat Politehnica, iar intre 1989 si 1994 a mai facut o facultate – Universitatea Bucuresti, specializarea informatica. S-a gandit de multe ori la ce ii vor folosi aceste facultati, dar nu din postura pe care o are astazi, aceea de a creste valoarea investitiior realizate de AIG New Europe Fund, unul dintre cele mai mari fonduri de investitii prezente pe piata romaneasca. Fondul este actionar la compania de telefonie mobila Orange si la operatorul de cablu Astral si a vandut anul trecut participatia pe care o avea la producatorul de obiecte de iluminat Luxten Lightning. Pachetele de actiuni de la Orange si Astral valoreaza dupa estimarile Doinei Popescu peste 100 milioane de dolari (80 milioane de euro).

Clatoreste foarte mult cu afaceri, ceea ce, spune ea nu este foarte placut. Cu toate astea spune ca printre placerile pe care si le rezerva din cand in cand sunt calatoriile, dar nu cele in interes de afaceri. “Cand pleci cu treburi nu apuci sa vezi absolut nimic si in plus e si foarte obositor. Am avut calatorii de afaceri in strainatate in care plecam dimineata cu avionul, urma taxiul, intalnirea, din nou taxiul si apoi din nou avionul spre casa,” isi aminteste ea. Doar in luna ianuarie a plecat de trei ori din tara.

Cele mai placute locuri unde a calatorit i se par Australia, China sau Mexic. “Africa de Sud a fost surprinzatoare. Nu ma asteptam in nici un caz de nivelul de dezvoltare de acolo, ” spune ea. in Africa a fost in safari si a vizitat mai multe rezervatii de pe coasta Oceanului Indian, iar din Grecia isi aminteste de numeroasele site-uri arheologice.

Acum rememoreaza cu tristete si excursiile de la sit-urile arheologice din Romania. “Am vizitat si cateva locuri istorice din Romnaia, dar din pacate nu sunt deloc intretinute, si e pacat, mai ales ca nu cred ca ar fi un efort foarte mare,” spune Doina Popescu. A fost impresionata de cetatea Poienari, unde spune ea, e destul de greu de ajuns, dar privelistea a meritat. “Am fost uimita ca la Sarmisegetusa Ulpia Traiana taranii foloseau pietrele ramase din cetate ca sa isi faca case,” spune ea, adaugand ca pe langa faptul ca ar trebuie sa fie mai bine intretinute, locurile istorice de la noi ar merita si o promovare mai buna.

AIG New Europe Fund, fondul ale carui afaceri in Romania sunt conduse de Doina Popescu mai detine acum in portofoliu doua companii, iar in conformitate cu strategia fondului nu va mai face investitii, singurul scop fiind obtinerea unui pret cat mai bun pentru actiunile pe care le mai detine. Fondul este prezent in mai multe tari din Europa Centrala si de Est cu investitii in valoare de 320 milioane de dolari.

Inainte de AIG a lucrat pentru alt fond de investitii prezent pe piata romaneasca, fondul grecesc Danube Fund, un fond mai mic de 22 milioane de dolari. Danube Fund isi lichideaza in prezent toate afacerile din Romania pentru ca isi incheie durata de viata.

Daca o intrebi de hobby-uri, ca mai toti managerii se plange ca nu are timp. “Abia am timp sa petrec cu familia,” spune ea. Printre picaturi ii place sa faca sport, dar cate putin din fiecare.

“Cele mai bune performante cred ca le-am obtinut la windurfing. imi aduc aminte ca eu ma intorceam sa ii recuperez pe ceilalti din apa. Probabil ca era si o doza de inconstienta, pentru ca a venit la noi salupa salvamarilor sa ne intrebe ce cautam asa de departe de plaja,” isi aminteste Doina Popescu. ii mai place ski-ul, patinajul sau sa plimbe cu rolele.

Meseria de manager de fond de “private equity” pare la prima vedere destul de linistita. La sediul din Romania al AIG New Europe Fund lucrau saptamana trecuta doar doua persoane: Doina Popescu si o secretata. “Mai avem un coleg care acum lucreaza la sediul uneia dintre companiile noastre,” ne explica ea. Ce face atunci un manager de fond dupa ce a terminat de investit toti banii si mai are cativa ani pana sa inceapa demersurile pentru a vinde restul din portofoliu?

“Plasarea banilor unui fond de investitii este o treaba destul de standardizata. Dar dupa aceea sunt foarte multe lucruri de facut pentru ca urmeaza perioada in care trebuie sa cresti compania. Noi avem investitii putine, dar de valori mari si de aceea ne implicam in management.”

Prima facultate pe care a urmat-o a fost Mecanica Fina din cadrul Politehnicii Bucuresti si asta nu neaparat pentru ca era atunci la moda si nici pentru ca vroia neaparat sa faca inginerie. Vroia ceva care aiba legatura cu medicina. “Vroiam sa fac ceva apropiat de medicina, dar nu medicina. Pe atunci ma gandeam sa fac ceva legat de aparatura medicala,” povesteste Doina Popescu.

A fost repartizata la o intreprindere de stat, care isi propunea pe vremea aceea sa produca faxuri, bineinteles fara prea mare succes. “Dupa terminarea facultatii am revenit cu picioarele pe pamant, mai ales ca ceea ce faceam la IEMI, intreprinderea la care fusesem repartizata nu avea nici o legatura cu ceea ce vroiam sa fac, pentru ca ceea ce se facea acolo erau echipamente electronice,” isi aminteste ea.

A incercat sa gaseasca o iesire din aceasta situatie si ce i s-a parut cel mai de perspectiva a fost informatica, asa ca s-a inscris la facultatea de profil din cadrul Universitatii. A lucrat putin si in domeniul informaticii, dar asta doar pe timpul facultatii si mai mult pe cont propriu.

Pasul urmator a fost publicitatea. Spune ca i-a placut sa lucreze in acest domeniu, dar ca nu ar fi putut sa faca asta toata viata. “Este ceva foarte dinamic sa lucrezi in publicitate, dar esti mereu sub presiune, esti mereu “sub lumina reflectoarelor” . Nu as fi putut sa fac asta toata viata,” spune ea.

Punctul de cotitura in cariera a fost programul de MBA (masterat in management) Romano-Canadian pe care l-a urmat intre 1996-1997 cu o bursa de la guvernul canadian. A trebuit sa renunte la serviciul de atunci pentru a se putea concentra asupra cursurilor. Recunoaste ca primul impuls de a urma cursurile de MBA au venit din dorinta de a pleca in Canada. A si plecat dupa terminarea studiilor intr-un stagiu practic, dar s-a intors in Romania.

A absolvit “Summa cum Laudae” si este in prezent presedintele Asociatiei Alumni, care reuneste toti absolventii programului de MBA Romano-Canadian si pentru care organizeaza intalniri aproape in fiecare luna.

Printre orasele unde i-ar placea sa locuiasca se numara Barcelona si Montreal. Spune ca i se par orase foarte primitoare si vesele. si isi aminteste cat de dese erau festivalurile de tot felul de la Montreal. Spune ca de fapt nici Bucurestiul nu ii displace.

De altfel, la Montreal si-a petrecut cateva luni lucrand la o mica firma de investitii dupa terminarea masterului in management. A plecat initial pentru un stagiu practic de doua luni la o mica companie de investitii de acolo si a mai lucrat apoi pentru inca o perioada scurta, dar a ales sa se intoarca in tara.

“Decizia de a ramane in Canada am luat-o chiar in ziua in care trebuia sa se incheie stagiul practic. imi facusem chiar si bagajele. Mi s-a propus atunci sa mai raman sa mai lucrez o perioada si am ramas doar cu conditia sa fiu tratata la fel ca si canadienii care lucrau la acea firma,” spune managerul de la AIG. “Simti ca e tara ta. M-am intors aici pentru ca fiica mea trebuia sa inceapa scoala. Cred ca am mai multi prieteni acolo in Canada decat am aici in Romania pentru ca foarte multi dintre fostii colegi au emigrat acolo.”

Afirma ca ii place foarte mult sa citeasca, atat carti de management, cat si beletristica. si nu pe rand ci chiar in acelasi timp. “Mi se intampla de multe ori sa citesc patru-cinci carti in acelasi timp si cand ajung acasa o aleg pe care pe care o continuu in functie de starea de spirit,” spune ea.

Spune ca una dintre cartile pe care o citeste acum este It’s broken Let’s fix it, scrisa de un colaborator mai vechi, Gerard De Beuckelaer si care cumuleaza experienta autorului atat pe partea de business dar si cea de viata in general. in paralel mai citeste primul volum din trilogia Cartea Cartaginei de Patrick Girard si publicistica lui Eminescu , alaturi de corespondenta acestuia cu Veronica Micle.

Una din ultimele carti pe care a citit-o si de care isi aminteste cu placere este “The New Leader”, continuarea la “Inteligenta emotionala”. De altfel, ca manager crede ca inteligenta emotionala este la fel de importanta in business ca si cea cognitiva.

Nu crede ca a dezavantajat-o sa lucreze intr-un domeniu, administrarea investitiilor, care este considerat de multi drept apanajul barbatilor. Crede ca atunci cand negociaza, iesirea dintr-o afacere se poate descurca mult mai bine decat multi dintre barbatii care lucreaza in domeniu.

“Nu prea cred in muncile barbatilor si cele ale femeilor. Unei femei cred ca ii este mult mai usor sa colaboreze cu un antreprenor, de exemplu. Cand ai de dezvoltat o companie esti foarte increzator, iar sugestiile pe care le primesti nu trebuie sa le iei intr-un mod foarte personal. in plus asta poate ajuta si la negocieri pentru ca cel cu care negociezi e obisnuit cu un alt stil de abordare.

Dupa mecanica fina, informatica, publicitate si in cele din urma administrarea unui fond de investitii nu stie daca va mai urma si alt domeniu, dar spune ca ii place foarte mult ce face acum si asta este cel mai important. “Pentru mine este foarte important sa imi placa ce fac. Una din conditiile necesare pentru a fi fericit este ca ceea ce faci sa coincida cu ceea ce ai vrea sa faci,” spune ea. vlad.nicolaescu@zf.ro

Stil de viață