Intre prudenta si ofensiva

“Investitia la Bursa este cea mai sigura: nu ai cum sa pierzi mai mult decat ai bagat”. Gluma sau nu, una din frazele favorite ale brokerilor ascunde un adevar cat se poate de esential: atunci cand decizi sa intri in jocul investitiilor bursiere trebuie sa fii pregatit pentru orice, inclusiv sa pierzi toti banii.
Plecand de la aceasta premiza, teoria pietei de capital spune ca nimeni nu ar trebui sa investeasca in actiuni mai mult de 10% din economiile sale.
Toate bune si frumoase pana aici, insa tine de cald teoria atunci cand vezi ca preturile se dubleaza la Bursa in cateva luni iar tu ai 90% din bani plasati in depozite bancare cu dobanzi de 3% pe an in dolari?
Daca raspunsul este nu, banii sunt scosi din banca, investitia la Bursa este suplimentata si surpriza: atunci cand ai jumatate din economii plasate in actiuni, preturile incep sa scada. Unde a fost greseala? Cand trebuia sa cumpar? Nu cumva era bine sa vand? De ce nu mi-o fi ajuns un casig de 20% in doua saptamani? De cate ori am zis ca nu o sa mai ascult ce spune brokerul?
Sunt intrebari la care, dupa o istorie de aproape 200 de ani a burselor de valori, nimeni nu poate raspunde foarte clar. Pot fi, insa, formulate o serie de teorii alambicate care sa se numeasca “strategie de investitii” si care sa depinda pana la urma, tot de noroc.
O strategie de investitii pleaca de la raspunsul unei intrebari simple: cati bani vrei sa faci din Bursa?
Daca scopul este un castig de 30 – 40% in lei pe termen mediu – un an sa zicem – totul este foarte simplu. Te uiti pe Bursa de Valori din Bucuresti, ii spui brokerului sa distribuie banii egal in actiunile sigure si lichide (SNP Petrom, Banca Romana pentru Dezvoltare, Banca Transilvania, Societati de Investitii Financiare) si astepti: daca bursa creste per ansamblu, creste si portofoliul tau. Daca nu, poti sa stai cu cugetul impacat: nici pierderea nu are cum sa fie foarte mare. Sau cel putin, nu mai mare decat a majoritatii.
Pentru ca la Bursa de Valori din Bucuresti, majoritatea este reprezentata de cei care investesc asteptand dublarea banilor, nu randamente de “doar” 40 – 50%.
Dovada cea mai buna este ca numarul investitorilor romani la Bursa a crescut cu cateva zeci de mii, dupa o stagnare de mai multi ani, abia dupa perioada aprilie – iunie, cand ascensiunea pietei romanesti a ajuns si in presa financiara straina.
A devenit clar, insa, ca investitorul care se decide acum sa intre pe Bursa trebuie sa uite ce s-a intamplat anul trecut. Pentru ca, randamente anuale de peste 100% pe actiuni sigure precum Petrom si BRD este greu de crezut ca o sa mai apara in urmatorii ani. Ce s-a intimplat in 2002 a fost mai degraba o revenire la normal a preturilor dupa perioada neagra 1998 – 2000. Anul trecut a fost suficienta prezenta pentru dublarea banilor: de acum incolo va fi nevoie de mult mai mult..
Cei care vor sa castige substantial trebuie sa fie pregatiti sa riste. Pentru ca actiunile sigure sunt aproape de valoarea lor reala, iar cresteri de peste 40 – 50% in 2003 la Petrom, BRD, Banca Transilvania sunt greu de imaginat.
Cum se pot obtine, totusi, castiguri mari la Bursa?
Un raspuns ar putea fi: fara riscuri mari, insa cu noroc si inspiratie multa. Un altul: cu riscuri mari, noroc mare si inspiratie multa.
Sa incepem cu prima varianta: speculatiile bursiere pe termen scurt, profitand de fluctuatiile normale ale actiunilor sigure. Strategia, care necesita multa atetie si un broker care “simte piata” poate aduce castiguri mari pe termen mediu chiar daca preturile de la inceputul si sfarsitul perioadei nu difera.
Actiunile Petrom, de exemplu au crescut la inceputul anului cu 15%, scazand apoi cu 10%. Presupunand ca va urma din nou o crestere de 10%, investitorii care detineau Petrom la inceputul anului aveau posibilitatea sa castige de trei ori pe aceeasi actiune: datorita cresterii initiale, apoi scaderii (care a permis achizitia la un pret mai mic) si apoi reluarii cresterii. E posibil deci, ca in cateva saptamani, sa se castige bine fara ca pretul actiunilor sa difere la sfarsitul perioadei fata de inceputul acesteia.
Este un privilegiu datorat lipsei de lichiditate a Bursei romanesti: un investitor care vrea sa cumpere de cateva sute de mii de dolari pe o actiune nu poate face acest lucru, in majoritatea cazurilor, decat crescand pretul cu 10 – 15%.
Cand a fost scris comentariul alaturat, probabil ca as fi recomandat investitorilor, alaturi de multi brokeri de pe piata romaneasca, sa cumpere actiuni SIF dupa trecerea datei de referinta pentru dividende, cand scaderea pretului cu 10 – 15% ar fi facut titlurile atractive. Sfatul ar fi fost, insa, foarte prost pe termen scurt. Pentru ca SIF nu au scazut cu 10 – 15%, cum era normal, ci cu aproximativ 30%, datorita disputelor privind controlul Curtii de Conturi. Strategia de investitii va trebui, insotita, deci, in astfel de cazuri si de rabdare sau calm. Pentru ca, probabil, actiunile SIF isi vor reveni in urmatoarele luni. Calmul nu este, insa, calitatea forte a celor care vor catiguri mari pe termen scurt. Mai ales pe piata romaneasca.