Gastronomie /TENDINTE
Interzis megalomanilor
Gastronomia, croazierele si boutique-hotelurile sunt simboluri ale unui trai "pe picior mare". Dar asta nu inseamna neaparat "la scara mare". Cea mai fina gastronomie se poate gusta si in noile bistrouri de lux din Paris, la preturi rezonabile si in spatii de marimea unei cofetarii de cartier
Gastronomia, croazierele si boutique-hotelurile sunt simboluri ale unui trai “pe picior mare”. Dar asta nu inseamna neaparat “la scara mare”. Cea mai fina gastronomie se poate gusta si in noile bistrouri de lux din Paris, la preturi rezonabile si in spatii de marimea unei cofetarii de cartier. Croazierele se pot face si pe iahturi, nu neaparat pe vase de marimea unui oras, iar hotelurile nu trebuie sa fie metropole in sine. Dovada ca, mai nou, luxul se poate servi si in doze concentrate.
“Nu am fost inca la noile restaurante care au inventat termenul de “bistronomie”, dar inteleg ca e un fel de ‘pub’ frantuzesc, cu mancare excelenta la preturi mici, in localuri intime si amuzante. Poate ca nu sunt un expert, dar nu asa ar trebui sa fie toate restaurantele?!”, remarca cineva pe un forum numit “seriouseats”.
Spiritul bistrourilor combinat cu indrazneala restaurantelor de gastronomie fina pare ceva firesc, dar ideea a fost pusa in practica abia de curand si acum face furori in Franta. Bistroul inseamna prin definitie bucatarie simpla, loc fara pretentii (una dintre posibilele origini ale termenului ar fi “bistraud”, care inseamna intr-un dialect francez “servitor marunt”). Gastronomia se bazeaza, dimpotriva, pe gusturi fine si combinatii extravagante. Dar cine a zis ca nu le putem avea pe toate la un loc?
Tinerii chef-i au spart tiparele deschizand astfel de localuri de “bistronomie” (bistro de gastronomie), unde isi pot exersa talentul intr-un mediu mai relaxat decat cel al restaurantelor de top, mult prea incrancenate in lupta pentru o stea Michelin, ca sa mai aiba si o atmosfera placuta.
Presiunea in mediile “inalte” e intr-adevar foarte mare. Taillevent, restaurantul parizian care si-a mentinut cele 3 stele cel mai mult (34 de ani), a piedut una in februarie anul acesta, din cauza “variatiilor calitatii”.
Un chef intr-o situatie similara (Bernard Loiseau) s-a sinucis acum cativa ani, iar unii sefi bucatari s-au revoltat impotriva sistemului renuntand de buna voie la stele.
Astfel ca, sub conducerea unor bucatari indrazneti (si mai democrati), tot mai multe bistrouri isi “upgradeaza” meniurile, servind carpaccio de batog cu portocala si ienupar sau “fricass?e” de rinichi de vitel si inghetata de trufe. Si, desi preturile cresc, in mod evident fata de cele din bistrourile obisnuite, un meniu cu trei feluri la un bistro rafinat are preturi rezonabile (intre 28 si 45 euro), in timp ce la un restaurant de top nota poate ajunge la 3-400 de euro pentru doua persoane (cu vinul uneori jumatate din suma).
Cat despre felurile servite, ele sunt indraznete, dar “prietenoase”. “Unii spun ca vor sa revolutioneze gastronomia, noi ne multumim sa respectam clientii”, spune J?go, proprietarul unui astfel de bistrou, unde el si alti 3 bucatari gatesc cate 60 de feluri pentru un pranz sau o cina. Nu conteaza locatia, decorul sau marimea spatiului. Supa crema de conopida cu hrean sau langustinele cu ulei cu aroma de portocale pot fi pregatite si intr-o bucatarie mai modesta. Iar aici chef-ul nu e “vedeta” si clientii au voie sa isi exprime incantarea prin exclamatii sau sa faca schimb de farfurii…
Primul “revolutionar” in domeniu se pare ca se numeste Yves Camdeborde, un bucatar care a lucrat 10 ani la un restaurant de 2 stele din Paris. La varsta de 28 de ani, s-a hotarat sa mearga pe cont propriu, dar nu avea bani pe masura ambitiei. Asa ca a preluat un bistrou modest din al 14-lea arondisment parizian si a inceput sa pregateasca acolo specialitatile sale, pe care le oferea cu generozitate cu doar 75 de euro un meniu. “La Regalade” a devenit model pentru multi alti chefi si exista si astazi, cu alt proprietar, in timp ce Camdeborde se ocupa de cel mai nou si mai “hot” bistrou parizian, Le Comptoir (cu doar 22 de mese).
In timp, mai multi bucatari i-au urmat modelul. Unii doar partial, continuand sa priveasca cu coada ochiului la ghidul Michelin: si celebrul Alain Ducasse are un astfel de bistro in Paris (Aux Lyonnais), dar asta nu il impiedica sa aiba si un mic imperiu de restaurante.
Si in turism incep sa fie apreciate “masurile” mai mici. Vasele de croaziera de tip megaloman, cu sute de pasageri la bord si zeci de destinatii in traseu isi pierd din farmec. Acum microcroazierele, pe iahturi de lux de cate 30-60 de persoane, sunt mult mai apreciate. Au aproape toate avantajele unei croaziere mari, fara dezavantajele acesteia (agorafobie, pret, turism “in haita”). Si nici nu e nevoie sa mai cauti alte 10 persoane pentru a putea inchiria un iaht.
In plus, vasele sunt usor de manevrat si pot ajunge in cele mai inguste lagune, din Antarctica in Noua Zeelanda, din Galapagos pe coasta Marii Negre. Iar daca au mai putin de 50 de cabine, sunt mai “ecologice” si deci mai potrivite in zonele salbatice, cum ar fi Galapagos si ale sale 13 insule vulcanice, plaje rosii si animale rare (flamingo, iguane, broaste testoase gigantice).
Voiajele de acest tip par mai degraba potrivite pentru exploratori decat pentru turistii obisnuiti cu program fix. Ritmul e mai relaxat, teoretic se poate opri oriunde pentru a inota, face diving sau a petrece o dupa-amiaza pe o plaja pustie. In arhipelagul indonezian, de pilda, poti privi porcii salbatici in voie, poti face shopping de haine sau produse traditionale.
La vasele de microcroaziera, singura arie unde nu se face “rabat” tine de dotari si standarde: televizoare cu ecran plat, spa-uri la bord si bai Philip Starck – cu asta se lauda si Tu Moana si Ti’ a Moana, doua iahturi de lux, de 68 de metri, care calatoresc in Polinezia.
Exista astfel de vase care ajung si in Marea Neagra, cu oprire in Romania. Butterfield & Robinson a lansat o oferta care cuprinde opriri de-a lungul coastei Marii Negre: Turcia, Bulgaria, Romania, Ucraina si Crimeea. Microcroaziera pe Callisto, un iaht de 30 de persoane, incepe in august 2008 si costa de la 6.400 euro de persoana, pentru 9 nopti. Vasul are insa treaba si in 2007, fiind ocupat cu voiaje pe Coasta dalmata, Tunisia si Tripoli. La bord sunt disponibile si biciclete si pasagerii vor putea face drumetii in zonele greu accesibile de pe tarm. Mai “verde” de atat nu se poate.
Iar cererea creste in toata lumea. Si Alaska, Marea Cortez, Pacificul de Nord-Vest, British Columbia si Scotia sunt cautate pe busola de catre pasionatii microcroazierelor. Operatorul de lux Abercrombie & Kent are un program foarte bogat de microcroaziere: de la vase care ajung in Bora Bora (5800 euro de persoana o croaziera de 7 nopti), la vase care merg pe Nil (de 36 de pasageri, 3.300 euro de persoana/11 nopti, sau 80 de pasageri, 2.700 euro /persoana, 8 nopti) sau in Galapagos (cu piscina la bord, 3.100 euro/persoana).
Iar dupa debracarea dintr-o microcroaziera, un boutique-hotel e cea mai buna optiune. Lux, intimitate, excentricitate uneori – toate concentrate in spatii mici, cu minimum 3 si maximum 100 de camere. Spre deosebire de marile lanturi hoteliere, acestea ofera decoruri originale (interioare cu marmura, mese acoperite cu piele de vier la Lungarno Hotels, Roma), de obicei altele in fiecare camera.
Semnatura apartine de multe ori unor designeri si arhitecti celebri, precum Philip Starck sau Frank O. Gehry.
Boutique-hotelurile, desi au aparut in marile orase, nu s-au limitat la ele. Acum, de multe ori oamenii aleg destinatia datorita hotelului.
De pilda, la Babington House (Somerset, Anglia) lumea vine pentru experienta unui conac de lux, nu neaparat pentru peisajul rural tipic englezesc.
Regulile spun ca un boutique-hotel e mic, nu face parte dintr-un lant, are un stil propriu, original, si e scump (intre 90 si 700 de dolari pe noapte). Unele au creat chiar si produse proprii pentru a atrage clientii – produse de spa (Cowshed de la Babington) sau CD-uri cu muzica (mixaje facute special de un DJ pentru hotelul parizian Costes). Dar se poate si invers: brandul de pantofi sport Camper a deschis un hotel cu acest nume in Barcelona.
De altfel, tendinta in domeniu pare sa o urmeze pe cea din moda, pentru ca hotelurile de acest tip promit sa devina accesibile unui public mai larg, asa cum Zara si H&M au adus stilul in moda de strada. Iar targetul boutique – hotelurilor e surprinzator: tineri care calatoresc mult si care nu au nevoie de salile de conferinta ale marilor hoteluri sau alte astfel de facilitati. Locul, gastronomia, micile detalii si exclusivismul conteaza pentru ei.
In marile orase din Asia, cel putin, hoteluri de acest tip rasar ca ciupercile. Trei in cateva luni – numai in Hong Kong si Singapore. Marile lanturi, geloase pe succesul lor, au inceput sa copieze modelul in toata lumea.
De pilda, hotelurile W, ale Starwood Hotels and Resorts Worlwide. Si Hilton are un lifestyle hotel in Trafalgar Square.
Inca o dovada ca “esentele tari se pastreaza in sticlute mici”…
Gastronomie /TENDINTE
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
