Intalnire la varf: Freud - Dumnezeu

Un spectacol de buna calitate dupa un text excelent. Asa s-ar putea rezuma evenimentul de la Nottara care a avut premiera la inceputul lui ianuarie. Piesa lui Erich-Emmanuel Schmitt, “Vizitatorul”, pusa in scena de Claudiu Goga, este a doua a celebrului autor francez pe care o monteaza regizorul. Prima a fost “Variatiuni enigmatice”, tot la Nottara si tot cu Alexandru Repan.

Mai de mult, la Bulandra, se jucase si “Libertinul” aceluiasi Schmitt care prilejuia un rol memorabil lui Razvan Vasilescu in rolul lui Diderot.

Vestitul dramaturg este un maestru al pieselor cu situatii “stranse”, conflict acut, desfasurare concentrata in timp si spatiu, dar cu numeroase rasturnari de situatii si mai ales un dialog puternic, de mare intensitate intelectuala, avand ca personaje figuri celebre.

Claudiu Goga castiga destul de usor pariul cu montarea textului (tradus bine de Valentin Protopopescu si Costin Manoliu, primul specialist in psihanaliza) avand doi actori cu forta si in acelasi timp capabili de nuante, actori de facturi diferite care prin insasi prezenta lor sugereaza contrastul.

E vorba de Alexandru Repan in rolul lui Sigmund Freud, subtil si viu, uneori prea patetic in vocea cantatoare bine-cunoscuta, si Mircea Andreescu in rolul Vizitatorului care este poate Dumnezeu Insusi sau doar un nebun scapat din ospiciu.

Dar un nebun de geniu care ii rascoleste lui Freud convingerile atee, disperarile si sperantele.

In roluri mai mici apar Crenguta Hariton in rolul fiicei lui Freud, luata de Gestapo la un interogatoriu de intimidare ce il va convinge pe batranul tata sa paraseasca Viena dunpa anexarea Austriei, si Rares Stoica, nazistul feroce, dar coruptibil si speriat de posibila lui ascendenta evreiasca.

Autorul si, pe urmele lui regizorul, fac situatia inedita plauzibila si ambiguitatea prezentei unui Necunoscut plina de suspans.

Este o piesa intelectuala, de text si partituri actoricesti, dramatica, dar nelipsita de replici comice in ciuda evenimentelor care solicita protagonistul.

Asadar, batran, bolnav, constient ca va muri curand, cu cartile arse in public, Freud nu mai are de aparat decat libertatea unicei sale fiice si demnitatea proprie.

In Dumnezeu nu crede, i-a teoretizat inexistenta.

Necunoscutul care il face sa creada ca este Insusi Domnul vine insa cu argumente ingenioase si atat de convingatoare incat viata profesorului capata o noua miza. Daca exista?

De-aici urmeaza o serie de rasuciri la 90 si 180 de grade ale traseelor piesei, creatoare, pentru spectator, de emotie intelectuala si artistica. Piesa se urmareste cu placere si nu va fi uitata repede.

Datorita ambiantei din sala mica a teatrului Nottara, privitorul isi va aminti ca a fost in casa (senografie Luana Dragoescu si Mihai Madescu), in intimitatea unui spirit ca Freud si, de ce nu, chiar la intalnirea acestuia cu Cel de Sus. Suficient pentru un viitor vis psihanalizabil la randul sau!

Stil de viață