Insula Popina sau... se intampla in Romania

Nu stiu altii cum sunt, dar eu intotdeauna mi-am dorit sa ajung pe o insula pustie. Nu sa raman definitiv acolo, ce-i drept, dar macar o scurta vizita. In deplina siguranta…

Oricum as asterne pe hartie, calatoria spre o insula e o aventura inca dinainte de plecare. Numai ideea de insula te ispiteste, iar daca e si pustie atunci nu mai ai nevoie de alte referinte. Eu as angaja o insula pustie si fara CV sau scrisoare de recomandare.

Popina pluteste undeva in mijlocul lacului Razelm, cel mai intins si mai salbatic lac al Deltei Dunarii, ex-golf la Marea Neagra.

Cel mai nimerit e sa plecati spre insula din satul Sarichioi, unul dintre punctele de imbarcare destul de apropiate de Popina. Se poate ca numele sa va sune obscur si oarecum indoielnic, dar, daca ati pleca spre insula din.. mai cunoscutul Jurilovca, sa spunem, ati pierde o zi intreaga pe drum. Si asta numai la dus.

Calatoria a fost o descoperire si pentru mine. Dupa cateva saptamani bune de cotrobait Dunarea prin toate cotloanele ei, chiteam in sinea mea ca n-are ce sa ma mai suprinda in Delta. La fel gandeau si insotitorii mei.

Pornim. Iesim pe un mic canal ce se deschide in necuprinsul Razem. In barca Biosferei, Rezervatia Deltei Dunarii, insotiti de un agent ecolog (cum altfel am putea intra intr-o rezervatie?) ne aventuram pe lac. Apa e oglinda, vant mai deloc, vremea pare sa tina cu noi.

In nici cateva minute de leganat pe apa, in mijlocul gigantului Razelm se intrezareste o linie neagra, cu o ridicatura in mijloc. Va suna cunoscut? Am fi tentati sa strigam “pamant”, ca in filmele cu pirati sau sa ne simtim transportati in decorul din Operatiunea Monstrul.

Ne apropiem rapid. Intr-o barca cu motor de 4 persoane, la viteza maxima, se ajunge pe insula in mai putin de o jumatate de ora. Primele maluri pe care le vedem arata ca niste faleze hercinice, niste tarmuri inalte de lut, care par destinate sa se farame cu totul la un zgomot mai puternic.

Ne hotaram sa facem un ocol inainte sa debarcam. “Dupa colt”, malurile sunt oarecum stancoase la poale. Par solide, asa ca ne hotaram sa descindem din barca. Nu urcam nici un metru si intram intr-un camp de flori movulii, inalte cat jumatate de om. Aproape ca par ireale. Ne strecuram printre ele si milioane de tantari si musculite se ridica dintre miile de plante, facand aerul irespirabil. Stolul de ganganii dispare intr-o clipa, dupa ce parasim lanul de flori.

In miezul insulei, direct lipite de stanca, sunt zeci de specii de floricele si plante multicolore. Nici nu stii unde sa te uiti mai intai. Ca sa nu spun ca nu mai nimeresti nici butonul aparatului de fotografiat de atata exaltare.

E ca intr-un atlas de botanica. Muschi galben, nalbe, rochita randunicii salbatica si multe pe care nu le recunoastem…ciudatenii anonime, dar de o frumusete provocatoare.

Urcam in varf. Nu e mai inalt de 50 de metri, dar tot avem controlul intregii zone ca sa nu mai vorbesc de panorama lacului.

Ei, si am pastrat pentru sfarsit ce era mai placut. Plaja…

Pe una dintre marginile insulei, stanca incepe sa dispara treptat si malul se lasa spalat de Razelm.

Plaja e in acelasi timp salbatica, dar sensibila. Are cel mai fin nisip pe care l-am vazut vreodata, apa cea mai limpede, scoici, chiar si o specie mai rara de nuferi.

Daca nu ar fi trebuit sa ne intoarcem fuga la serviciu in zi de luni, am fi ramas pe insula cateva zile, tolaniti la soare…. Dar chiar si in vacanta, locul nostru n-ar fi fost acolo mai mult decat intr-o scurta vizita – o rezervatie trebuie sa ramana o rezervatie.

* Anelise Salan este realizatoarea emisunii Descopera Romania (difuzata pe postul de televiziune PRO TV International) si a filmelor documentare de la Bucataria lui Radu (difuzata pe PRO TV), ghiduri de calatorie si cultura romaneasca.

Călătorii