Cultură /URBAN
Insomnie artistica
Noul trend, care nu este neaparat european, pare sa capete amploare si din alte ratiuni. Valurile de evenimente culturale si artistice nocturne vizeaza un public deosebit - insomniacii sau "bufnitele culturale". Acest segment al societatii a crescut atat de mult incat chiar nu mai poate fi ignorat
Noul trend, care nu este neaparat european, pare sa capete amploare si din alte ratiuni. Valurile de evenimente culturale si artistice nocturne vizeaza un public deosebit – insomniacii sau “bufnitele culturale”. Acest segment al societatii a crescut atat de mult incat chiar nu mai poate fi ignorat.
Ideea de Nuit Blanche isi are originile in Paris, de la primarul Bertrand Delanoe care s-a lasat insiprat de Noptile Albe ale Sankt Petersburgului descrise de Dostoievski. O idee de altfel foarte simpla – dar daca orasul nu s-ar inchide niciodata? Ce s-ar intampla daca am avea un Oras Non-Stop? Daca muzeele, galeriile, magazinele si barurile ar sta vesnic deschise? Daca toate concertele ar incepe la 2 sau 3 dimineata? Si daca autobuzele si metrourile ar circula ca si cum nu ar avea vreo limita de timp? Oare oamenii s-ar duce la culcare ca si cum nimic nu s-ar intampla sau ar aprinde lumina si s-ar bucura de noaptea de pe strazi?
Raspunsul a fost mai mult decat evident. Insomniacii culturali au dat buzna, practic. Au avut nevoie doar de mijloace de transport in comun si un program de evenimente pentru a umple strazile animate de proiectele artistice contemporane.
Cand Parisul a organizat in 2002 prima Nuit Blanche, o noapte frenetica, multiculturala si omniprezenta putini au fost cei care si-au imaginat ca, in numai cativa ani, febra noptilor albe va cuprinde o buna parte a capitalelor europene si nu numai.
De la Roma, care, in 2007, a avut parte de acest eveniment pe 8 septembrie, pana la Madrid (22 septembrie), Toronto (29 septembrie), Paris si La Valletta, Malta (6 octombrie) si alte cateva orase, insomnia colectiva castiga teren macar si pentru doar o noapte pe an.
Intre recitaluri de opera, sesiuni de jazz, showuri de arta contemporana, spectacole de circ, piese de teatru stradal si instalatii postmoderne, ofertele sunt infinite. In Europa, initiativa a fost atat de bine primita, incat s-a format un consortiu, White Nights Europe, care sa organizeze evenimentele de acest gen. In “lumea europeana a distractiei”, petrecaretii pot migra dintr-o capitala in alta, trecand practic dintr-o noapte alba in alta.
Centrul Noptii Albe Europene leaga Roma, Paris, Riga, Bruxelles si Madrid de Bucuresti (incepand cu acest an). Toate orasele care participa au un punct comun – un spatiu de “lounge” pentru vizitatori care sa se afle chiar in centrul evenimentelor.
In Roma, organizatorii au recreat o gradina italiana in Piazza Capranica, langa Panteon, un loc care sa simbolizeze Renasterea. Madridul a amenajat un fel de curte interioara imensa in Centrul Cultural Conde Duque. Designul spatiului a fost realizat de un grup de arhitecti spanioli tineri (Basurama – basura inseamna gunoi in spaniola) care au avut ca materie prima gunoaie reciclabile. Bruxelles a venit cu doua teme: celebrarea a 50 de ani de la Tratatul de la Roma (pe bazele caruia exista Uniunea Europeana) si “Cele Sapte Pacate Capitale” – un joc de cuvinte care pune accentul pe “pacatele oraselor”, cum ar fi poluarea, zgomotul, agresivitatea, violenta etc. La Paris, Nuit Blanche va avea loc pe 6 octombrie (www.nuitblanche.paris.fr). Axa evenimentelor se va afla pe cursul noului metrou extern Nr. 14, din cartierul Batignolles si pana in partea nordica a orasului. In Toronto va avea loc pe 29 septembrie a doua editie a Noptii Albe. 195 de proiecte de arta contemporana sunt programate sa lumineze acea noapte.
Din 2002 si pana anul acesta, insomniacii au evoluat. Astfel ca, daca acum cinci ani, la Roma, 100 de evenimente erau, se pare, de ajuns, anul acesta capitala italiana a anuntat 400. In Bruxelles numarul s-a mentinut, dar numai pentru ca s-a ajuns la concluzia ca vizitatorii au pierdut foarte multe experiente deoarece le-a fost imposibil sa le acopere pe toate intr-o singura noapte.
La Bucuresti, Noaptea Alba a avut loc sambata spre duminica, pe 22-23 septembrie. Au fost anuntate spectacole de teatru (la teatrele din oras, dar si pe strazi), concerte, muzee deschise, proiectii “Urban Art”, DJ si jocuri de lasere.
Inca de la lasarea serii zona Unirii-Piata Constitutiei-Izvor a fost intr-o forfota continua. Si miile de oameni care veneau si plecau de la spectacolele pregatite pentru Noaptea Alba au strabatut strazile pana aproape de zori.
In jurul orei 22.00, au inceput proiectiile Urban Art pe Palatul Parlamentului. Casa Poporului a fost in flacari. “Chiar iti trebuie curaj sa faci asa ceva!” au exclamat unii langa redactorii Dupa Afaceri. “Parca ar fi o scena din “Avocatul Diavolului”, spuneau altii.
Nu poti sa iti imaginezi senzatia daca n-ai fost acolo s-o traiesti. Mai intai s-au auzit zgomotele prevestitoare. Ca si cand un foc mocnit ar fi provocat daramaturi. Proiectiile “aprindeau” treptat cate un etaj al cladirii. Parterului i-a trebuit ceva timp sa arda complet si, pana au ajuns flacarile la urmatorul nivel, senzatia de pericol s-a intetit. Se auzeau trosnituri din ce in ce mai pregnante, iar zgomotul daramaturilor il simteai in stomac. Din ce in ce mai tare se auzea si fosnetul flacarilor arzand. Intreaga piata rasuna a pericol si senzatia era dusa pana la nivelul credibilului.
Cerul se inrosise, si el, in spatele cladirii, de parca lumina flacarilor si fumul ar fi acoperit toata zona. Iluzia cladirii “arse ca pe rug” a durat pana in jurul orei 23. Atunci cand, de pe aleea fantanilor, a aparut “Compania Malabar” cu un spectacol ambulant de teatru si muzica, circari si costume trasnite, cu picioroange si cu o lacusta uriasa pe post de caravana.
Spectacolul Companiei de Teatru Malabar, Helios II, s-a mutat langa scena principala, continuand acrobatiile si salturile pe picioroange, spre deliciul copiilor. Tot copiii (care aveau si ei dreptul la o mica insomnie) erau fascinati de caravana – lacusta: o masinarie mobila de forma insectei cu ochi bulbucati care a purtat trupa de teatru prin multime, pana la scena. De-aproape iti puteai da seama ca in capul insectei se afla un actor, iar picioarele sale imitau in ritmul muzicii mustatile lacustei “tatonand” aerul. Copiii (unii chiar mai mici de varsta clasei intai) isi trageau de mana parintii catre scena: “Tati, hai sa vedem de-aproape gaza aia mare!”. Dintr-odata flacarile de pe Casa Poporului s-au stins in bezna. Au urmat alte proiectii. Nu purtau niciodata un titlu, dar mereu veneau cu un mesaj. Oameni proiectati pe Casa Poporului, de parca tocmai aceasta cladire nu ar fi fost populata. Oarecum ironice au fost imaginile cu cele trei femei in port roman care “priveau” impietrite catre multime din imaginea stilizata de pe Palatul Parlamentului. Ca si cum “oamenii noi”, cei din Piata Constitutiei, abia acum vedeau si creau legatura cu “oamenii vechi”, romanii.
Au fost si animatii semnate de Sinboy (cunoscut visual artist). Arta sa avea un mesaj legat tot de specificul cladirii. “Putere… bla, bla, bla… Nu zambesc, bla, bla, bla…” acestea erau cuvintele “rostite” de un omulet stilizat proiectat pe Palatul Parlamentului devenit ecran. O pictura abstracta care semana izbitor cu operele lui Van Gogh din perioada Tahiti, colaje colorate, senzatii si mai colorate. Casa Poporului a fost, pentru o noapte, albastra, rosie, purpurie, portocalie – vie. Mai vie decat daca cineva ar fi umplut-o cu oameni pana la refuz. Muzica – chill-out electro mixat cu zgomote din natura, ritm pasional, pe alocuri aproape straniu – a complotat cu artistii expozanti. Din cand in cand, blitzurile aparatelor de fotografiat te trimiteau cu gandul la lumina pe care stroboscoapele o emana intr-un club.
La miezul noptii, sonoritatile chill, electro sau mix au fost pentru o vreme inlocuite. Trupa Zdob si Zdub a ridicat la dans insomniacii. Si i-a mai intarziat pentru un timp pe cei cu gandul sa plece acasa. Au rasunat pentru aproape o ora melodiile cunoscute ale “zdubilor”. S-a cantat si s-a dansat chiar si pe aleea fantanilor, departe de scena, in ritmuri de “hardcore moldovenesc”.
Senzatia s-a pastrat si la ultimul spectacol al Noptii Albe oferit de cei trei DJi, Internullo, Andy si Wanda, pe malul Dambovitei, unde a avut loc si un laser show pe un perete de apa, tarziu dupa 3 dimineata.
Cultură /URBAN
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
