Supliment editat de Ziarul Financiar

Stil de viață

Initial si-a trimis patronul la plimbare. Acum ii administreaza banii

Directorii financiari sunt niste personaje ursuze, cu ochelarii pe varful nasului, care urmaresc toata ziua coloane de numere pe niste documente interminabile, le aduna si de regula nu au bani? Gresit. Directorii financiari pot fi tineri si pot depasi barierele numerelor



Directorii financiari sunt niste personaje ursuze, cu ochelarii pe varful nasului, care urmaresc toata ziua coloane de numere pe niste documente interminabile, le aduna si de regula nu au bani? Gresit. Directorii financiari pot fi tineri si pot depasi barierele numerelor.sleadend



Alexandru Bucsa, director financiar si vicepresedinte la Rompetrol. Este serios. Asa de serios ca nu a zambit decat cel mult de doua ori intr-o discutie de vreo doua ore. A venit la intalnire cu un vraf de dosare sub brat. Si cu doua telefoane mobile, care au sunat cand si cand.





Nu simt nici o apasare



Are 36 de ani si semneaza documente – ordine de plata, acreditive, contracte – ce insumeaza in medie 20 de milioane de dolari pe saptamana. Daca la acestea se adauga vreun contract de finantare, “valoarea” unei saptamani poate bate binisor peste 100 de milioane de dolari. O gramada de bani, dar Bucsa cuantifica banii in altceva. “Daca as avea un mic magazin, valoarea milioanelor de dolari m-ar coplesi. Dar aici, pentru mine, banii inseana petrol in rafinarie, vase cu titei in terminal sau pe drum cu produse pentru export, investitii…Asa ca nu-mi tremura pixul cand semnez si nu simt nici o apasare, indiferent de valoarea documentului”, spune el.



Oscileaza, dupa caz, intre a doua si a treia pozitie in ierarhia grupului, in functie de imprejurari si de importanta momentului: sedinta, negocieri, intalnire de afaceri, momente de criza. Pentru ca o companie petroliera, chiar din Romania, resimte orice miscare, orice eveniment de pe piata. “Asa ca am avut si momente in care am constituit celule de criza, iar marile decizii nu le ia nimeni singur si nu sunt luate la moment”.



Mai vorbeste, cum era de asteptat, despre locuri comune dar cu o valoare reala, cum sunt “munca in echipa”, “luarea deciziilor”, “comunicare”.



Si constat, cu oarecare tristete, ca pare lipsit de o viata personala foarte plina.





Atractiile din petrol



Isi defineste functia interesant: pune una langa alta piesele unui puzzle, asigurand legaturile financiare intre entitatile grupului si cartierul general. “In petrol se manuiesc multi bani si multe atractii; exista tot felul de legaturi, politice sau economice, de care nu te potI detasa”, spune Bucsa.



A inceput sa lucreze la Casa Centrala a Armatei – “am inceput de jos, am fost revizor si am ajuns al doilea dupa directorul economic” – dar capitalismul l-a cunoscut in cadrul unei multinationale, RJ Reynolds, unde a ajuns dupa ce a lucrat la doua companii private locale. “Atunci era o afacere in plina expansiune si numarul unu pe piata romaneasca”. Dar in timp nu si-a mai gasit locul la Reynolds, chiar daca a avansat in ierarhie, lucrand pentru fabricantul de tigarete, in 1999, tocmai in Tanzania.



Asa ca a trecut la Rompetrol SA, unde l-a cunoscut pe Dinu Patriciu.





Nu ma omor dupa bugete



“Am avut o prima intalnire dura, cand l-am trimis la plimbare. Era proaspat actionar la Rompetrol si m-a sunat pentru ca dorea niste informatii. L-am trimis la directorul general al companiei de atunci, asa mi se parea mie normal atunci, ca principalul actionar sa discute cu directorul general”, isi aminteste Bucsa. Pe urma au inceput sa colaboreze, problemele au disparut si in final Alexandru Bucsa a ajuns sa gestioneze o afacere de un miliard de dolari.



Intr-un mod destul de relaxat, spune el. “Nu ma omor dupa bugete, ma intereseaza in special crearea businessului, perspectivele acestuia. Echipa cu care lucrez este neschimbata de doi ani, iar programul este destul de flexibil, se lucreaza cat este nevoie”.



Spune, in schimb, ca este dur cu partenerii de afaceri sau cu traderii, unde relatia este de genul dinte pentru dinte. “Daca un trader intarzie cu livrarea doua zile, mi se pare corect sa-I dau banii cu doua zile mai tarziu”. Si crede ca partenerii de afaceri si-au mai schimbat parerea despre romani.





Omul cu dusul rece



“Inceputurile au fost grele, aveam un risc de tara ridicat. Am adus tot felul de analisti, veneau, vedeau, miroseau businessul si capatau incredere”. Chiar asa, cum sa iei niste looseri ca Petromidia si Rompetrol si sa faci o afacere viabila, cu o cifra de afaceri estimata de 1,3 miliarde de dolari? “Am cautat bani. Prima banca care a avut incredere in Rompetrol a fost Raiffeisen din Austria. Ne-au mai ajutat Creditanstalt si, la o scara mai mica, ABN Amro”. Pe masura ce afacerea s-a dezvoltat Bucsa a adoptat o strategie proprie in relatia cu bancile: fiecare compartiment al holdingului lucreaza cu alte banci, pentru o pastra o anumita independenta financiara.”Daca, Doamne fereste, o entitate are probleme, nu le va afecta pe celelalte”, spune el.



In relatiile cu ceilaltI din conducerea companiei, Bucsa se simte dator sa actioneze conservator. “La intalnirile board-ului sunt omul cu dusul rece, atunci cand colegii mei tind sa ia viteza. Trebuie sa vezi daca ai bani pentru o afacere, cat castigi, in ce perioada. Banii ii imprumuti usor, dar greu ii dai inapoi. Asa ca am spus de multe ori nu, chiar lui Patriciu”. Accepta in schimb “sa piarda batalii, dar nu razboiul”. Este cazul Petromidia, care a inghitit bani pana in ultimele luni, cand a inceput sa aduca profit.



In materie de afaceri ii prefera pe americani europenilor. “Americanii sunt deschisi, rapizi, flexibili. Europenii sunt mai asezati, inteleg diferit competitivitatea, orice decizie trebuie aprobata de cartirul general, problemele se trateaza “by the book”, exista o disciplina stricta. Astepti totdeauna aprobarea cartierului general. Si mai este un lucru, tin minte multe lucruri, de exemplu daca refuzi un post superior ierarhic dar care nu iti aduce mai multi bani”.





Batul cu banul



Timp liber? “Putin, si intr-un fel e legat tot de munca, pentru ca il petrec tot cu colegii” E pasionat de fotbal, e suprter al echipei Steaua si ii mai place muzica “care gadila urechea intr-un mod placut”. Vacantele sunt rezervate calatoriilor spre locuri unde sunt muzee, temple, ceva de vazut. “Anul trecut am fost in Mexic, anul acesta voi da cu banul, poate Africa de Sud, poate Brazilia. Am mai fost in Egipt, in Thailanda. Oricum se petrece, in ultima perioada, un fenomen interesant, afacerile au devenit mai active vara. Inainte varful era in aprilie, urma apoi o perioada de relache. Acum multe companii lucreaza in plin vara”.



Citeste istorie si statistica economica. “E fascinant sa citesti despre dezvolatrea marilor companii in perioada razboiului. Sunt lucruri care n-ar mai fi posibile astazi”, spune Bucsa.





Biografie



Alexandru Bucsa, 36 de ani, director financiar si vicepresedinte la Rompetrol SA, este absolvent de ASE si a obtinut MBA in cadrul programului KPMG. A lucrat din 1987 si pana in 1996 pentru Unitatea militara 02501 (Casa Centrala a Armatei), pentru Polar Electronics Industry& Trade SRL si pentru Cosmos Trading SRL. Intre 1996 si 1999 a fost finance manager la RJ Reynold Tobacco, iar din octombrie 1999 trece la Rompetrol. Este bucurestean, necasatorit.
dorin.oancea@zfro



Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția