Ingropati de vii sub mormane gigantice de obiecte
Ingropati de vii sub mormane gigantice de obiecte
Nu este titlul unui film de groaza, ci rezuma succinct o tendinta tot mai vizibila in societatea moderna.
Conform binecunoscutului si mult apreciatului principiu “sa moara si capra vecinului”, m-am bucurat atunci cand am aflat ca sindromul Tanti Colivareasa, despre care s-a mai scris in aceste pagini, este cat se poate de raspandit si in alte tari, considerate mult mai avansate, nu numai in casele romanilor strangatori.
Insa, pe cand la romani acest sindrom este provocat de ani intregi de lipsuri si cumpatare fortata (de unde si zicala “Nu arunca nici un bat de chibrit”), in alte tari este de vina tocmai belsugul. In fata ofertelor irezistibile, cand companiile arunca pur si simplu in comsumatori cu milioane de produse, care de care mai ieftine, casele incep sa se umple tot mai mult de diverse lucruri, acumulate in intervale de timp tot mai scurte.
Aici intervine o alta diferenta intre noi si ei: in vreme ce noi tronam multumiti pe mormanul de lucruri adunate de vreo trei generatii, occidentalii sunt cuprinsi de atacuri de panica si angajeaza persoane si firme specializate care sa rezolve aceasta problema.
Asa a aparut fabuloasa cariera de “closet organizer” sau, mai pe romaneste, “organizatorul de debarale”. Misiunea unei astfel de persoane sau companii nu este deloc simpla, deoarece procesul este lung si complex. In primul rand, ordonatorul profesionist stabileste o sesiune de intalniri cu vinovatul, adica strangatorul obsesiv, in incercarea de a-l convinge sa renunte la cat mai multe lucruri, majoritatea complet inutile, invechite sau defecte (sau toate de mai sus). Dupa mai multe lupte aprige, deoarece clientul este dotat cu un dezvoltat simt al proprietatii, se ajunge la un compromis si obiectele sacrificate se arunca sau, daca mai pot fi reconditionate, se doneaza organizatiilor caritabile.
Apoi, organizatorul petrece cateva zile in casa clientului, ordonand si aranjand toate lucrurile ramase. Numarul acestor ordonatori profesionisti (al caror tarif variaza intre 50 si 200 de dolari pe ora, in functie de gravitatea situatiei) a crescut de la circa 1.000 in 1998 la 2.400 in acest an, doar in Statele Unite. Iar produsele asociate acestei profesii (si anume solutii de stocare si inmagaiznare) s-au metamorfozat intr-o industrie in valoare de circa 4,5 miliarde de dolari anual, cifra din care obiecte precum rafturi din sarma sau suporturi de betigase igienice (!) reprezinta aproximativ zece procente.
Dar dezvoltarea noii industrii nu s-a oprit aici. In fiecare saptamana, peste zece milioane de americani se aseaza cuminti in fata televizoarelor (in cazul in care reusesc sa le mai localizeze prin gramada de obiecte) si vizioneaza emisiuni de curatenie, in care, de regula, se arata cum o echipa de organizatori profesionisti transforma casa unui dezordonat sau strangator maniac intr-un model de eficienta si ordine. De altfel, fiecare post de televiziune care se respecta difuzeaza o asemenea emisiune.
Ba chiar mai mult, se pare ca femeile nu mai sunt preocupate neaparat de ultima moda, de retetele infailibile de slabit sau de cele 1.256.458.900 lucruri pe care trebuie neaparat, dar neaparat sa le stie pentru a cuceri un barbat si pentru a-l pastra langa ele toata viata. In vreme ce tirajul revistelor de moda a scazut, publicatii care trateaza problema locuintei, a decoratiunilor interioare si a modalitatilor de organizare a surplusului de obiecte sunt din ce in ce mai populare. De pilda, revista lunara Real Simple (care este dedicata ordinii) este pe piata de patru ani si a inregistrat o crestere a tirajului de la 400.000 la 1.500.000 de exemplare. Se pare ca, in loc sa citeasca despre rujuri, femeile sunt dornice sa invete mai degraba cum sa-si organizeze impecabil torpedoul jeep-ului.
Un alt efect conex al dezordinii sporite sunt studiile sociologice si psihologice realizate pentru a dezlega misterul problemei. Profesorii doctori au ajuns astfel la concluzia ca, indirect, feminismul este de vina pentru aceasta stare deplorabila a lucrurilor, deoarece, acum ca femeia insista sa lucreze si sa aiba, la randul sau, o cariera proprie, nu mai are cine sa deretice prin casa cat e ziua de lunga. Astfel, desi barbatii sustin (probabil sub acoperirea anonimatului) ca efectueaza mai multe treburi domestice, situatia este din ce in ce mai disperata. Cu toate acestea, chiar si familiile in care sotia este casnica au probleme de acest gen, deoarece cumpara prea multe si arunca prea putine. De asemenea, tot mai multi oameni isi descopera pasiuni de colectionari, astfel incat apartamentele trebuie sa mai adaposteasca si acumulari de vesela, pantofi, statuete, carti sau cine stie ce alte obiecte adunate cu ravna.
In aceste conditii, nu e de mirare ca o simpla cautare pe internet cu expresia “closet organizer” ofera circa 100.000 de rezultate, majoritatea firme care obtin profituri de invidiat dintr-o activitate in care exceleaza chiar si mamele si bunicile noastre.
raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
