La început a fost desenul. Cum a navigat Geta Brătescu, una dintre cele mai importante artiste ale României, printre concepte și linii devenind o reprezentantă de seamă a avangardismului în acest colț de lume?

„La început a fost desenul“ – este o sintagmă care deschide calea către universul artistic în care a navigat Geta Brătescu, una dintre cele mai importante artiste contemporane ale României. O parte din parcursul său artistic a putut fi urmărit într-o expoziție recentă, care a adunat lucrări realizate începând cu anii ’60 și până în ultimii ei ani de activitate. Expoziția a demonstrat încă o dată că Geta Brătescu nu invită la certitudini, ci se joacă pe terenul liber al conceptelor. Reflecția la care este invitat privitorul poate crea un sens, dar și un moment de introspecție și de reîntoarcere către sine.

„Aflat între afirmația biblică și cea goetheană, Faustul meu ar zice: «La început a fost desenul». Inteligență coborâtă în gest, inteligență modelată în gest. (…) Omul: a croit și a deliminat spațiul pe măsura și în sensul lui, l-a străbătut lăsând urma repetată a pasului său; l-a străbătut de la om la om, un gest constituit, mișcare în timp, în spațiu, mișcarea fizică și mișcarea spirituală în timp și spațiul concret și abstract. Încât actul de a desena este legat de simțământul existenței, de stadiul inteligent al acestui simțământ atunci când răsfrânt își transformă nebuloasa în linie.“ – Geta Brătescu, Desen – pagini de jurnal, Arta, nr. 4, 1982.

Cu acest citat a fost deschisă expoziția dedicată Getei Brătescu în spațiul expozițional Artwill, poate una dintre cele mai ample expoziții, care a inclus lucrări din mai multe etape ale creației ei.

Sub îndrumarea profesorilor George Călinescu și Camil Ressu, care au avut o puternică influență asupra parcursului său artistic, Geta Brătescu a studiat literatura și artele vizuale, reușind, de-a lungul timpului, să le combine și să creeze atât opere scrise, cât și, în special, lucrări vizuale, jucându-se cu texturile și metodele de lucru. Tot ea a explorat și fotografia și videoul.

Geta Brătescu este, poate, una dintre cele mai importante artiste contemporane ale României, fiind de altfel o reprezentantă de seamă a avangardismului în acest colț de lume.

Numele său a devenit însă cunoscut în toată lumea artei, adică inclusiv dincolo de granițe. În 2017, Geta Brătescu a reprezentat România la Bienala de la Veneția, fiind prima expoziție personală a unei artiste în Pavilionul României.

Ea a participat și în expoziții internaționale de artă contemporană din Italia, Franța, Germania, SUA, Marea Britanie și altele.

De altfel, contribuția sa la arta contemporană a fost atât de importantă, încât multe dintre lucrările ei și-au găsit loc în colecții ale unor muzee de top precum MoMA, New York; Centre Georges Pompidou, Paris; Tate Modern, Londra; Hammer Museum, Los Angeles, dar și în muzee din Varșovia, București, Viena, Metz, San Francisco și Ljubljana.

Cu un astfel de istoric, ce artist ar fi fost mai potrivit pentru o expoziție de debut a unui nou spațiu expozițional? „La început a fost desenul“, curatoriată de Sandra Demetrescu, și-a găsit locul în spațiul Artwill, o platformă dedicată promovării artiștilor români. Deși au mai existat expoziții dedicate ei, cea care a avut loc în luna octombrie (5-26 octombrie) la Artwill a cuprins lucrări din mai multe etape artistice ale Getei Brătescu, din anii ’60 până în ultimii săi ani de activitate.

Expoziția a reușit să adune atât lucrări expuse în spațiile publice, precum Muzeul Național de Artă Contemporană, cât și unele din colecții private. De altfel, o parte dintre acestea din urmă au fost rareori văzute în expoziții.

„La început a fost desenul“ a relevat geniul artistic al Getei Brătescu, geniu care nu s-a manifestat doar ca o raportare la arta vizuală, ci și la cea literară. La fel ca în cazul multor altor lucrări, și operele prezentate la Artwill au avut ca sursă de inspirație personaje din literatură și mitologice, legătura artistei cu literatura fiind un liant inspirațional pentru lucrările vizuale.

„Relația ei cu literatura a fost ceva extrem de important, dat fiind că Geta Brătescu a studiat și literatura, și artele plastice. Este o chestiune care i-a marcat intelectul în toată dezvoltarea ulterioară. Dacă ne uităm (la opera ei – n.red.), găsim toate aceste personaje mitologice sau personaje din literatură cu care ea lucrează, că vorbim de Medeea, Hermes sau Faust. Sunt tot felul de personaje, dar ea nu revizitează literatura când vine vorba de aceste figuri – ele devin un pretext pentru niște meditații mult mai complexe, în jurul unor teme“, explică Sandra Demetrescu.

Geta Brătescu nu invită la certitudini, ci se joacă pe terenul liber al conceptelor. Reflecția la care este invitat privitorul poate crea un sens, dar și un moment de introspecție și de reîntoarcere către sine.

Ea însă a reușit să fie mai darnică, poate, decât alți artiști, oferind și mărturii scrise, aflate în propriile ei jurnale, despre ce a însemnat fiecare proces artistic.

„E întotdeauna acest joc – ai mitologie care devine mitologie personală. Toate lucrurile se întorc, de fapt, și se reflectă în sine. E ca și când ai încerca să teoretizezi niște lucruri prin imaginile pe care le produci. În cazul ei, există și partea de text, prin jurnalele și prin cărțile pe care le-a publicat, de unde poți să afli mai multe detalii despre procesele de lucru și ce a condus-o în tot drumul artistic“, adaugă Sandra Demetrescu.

Faustul Getei Brătescu este și cel care a deschis expoziția. Mai exact, aceasta a fost deschisă de Faust, o lucrare din ’84, și de Anti-Faust, din ’93.

„Ea le pune împreună, le expune suprapuse. Faust reprezintă un moment de turnură, iar artista scrie despre asta că a fost un experiment nu doar tehnic, ci și conceptual, care a dus la niște dezvoltări interioare pe care le vedem în serii de colaje, desene din anii ’80 și de mai târziu. Toate sunt, de fapt, despre mult mai mult decât ce te lasă să intuiești citind doar titlul unei lucrări“, subliniază curatoarea.

De-a lungul carierei sale, Geta Brătescu s-a jucat cu formele, liniile, culorile și texturile. Așa cum spune și ea – „la început a fost desenul“ – sintagmă care deschide calea către universul artistic în care a navigat.

Prin lucrările sale, Geta Brătescu invită privitorii nu doar la a-i descoperi opera, ci și la a crea și redescoperi atelierul fiecăruia dintre noi, un atelier mental, sugerând mișcarea în spațiul unui laborator cu adevărat viu.

„Pentru Geta Brătescu, imaginile fizate devin «vehiculele» garante ale (re)parcurgerii acestui spațiu, nu departe de ceea ce Aby Warburg formula ca «Bilderfahrzeuge» (vehicule prin/ale imaginii), instanțe vii, deschise și în perpetuă transformare a memoriei, fie ea individuală, fie colectivă“, se mai arată în descrierea expoziției.

Geta Brătescu a oscilat întotdeauna între cuvânt și imagine, una neextistând parcă fără alta. Rezultatul? O invitație la reflecție, redescoperire și reimaginare.

Cultură