Cum încearcă un antreprenor din Maramureș să pună horinca la loc de cinste pe scena băuturilor spirtoase? „Pentru horinca asta, La Horincie, am conceput un caiet de sarcini foarte strict, cu 10 puncte, pe care eu l-am numit Decalogul"
Pălincă, țuică sau horincă sunt toate nume care definesc o familie de băuturi alcoolice tradiționale, preparate timp de generații în România rurală, dar nu numai.
Pălincă, țuică sau horincă sunt toate nume care definesc o familie de băuturi alcoolice tradiționale, preparate timp de generații în România rurală, dar nu numai. Aceste licori tari sunt de regulă asociate cu producția proprie și consumul casnic, însă în ultimii ani, distilatele din fructe felurite capătă un nou statut și o nouă imagine în contextul în care o serie de antreprenori decide să le prezinte cum se cuvine publicului larg. Mai exact, le aduc la aceeași masă cu surorile mai consacrate precum whiskeyul sau coniacul, le pun pe rafturile magazinelor de specialitate și în barurile unor restaurante și cluburi de top.
La Horincie – Gogota Family Distillery este un brand pus pe piață de puțină vreme de Ștefan Gogota și de nepotul său, Andrei Botis, însă povestea începe să se scrie acum mai multe decenii și este de fapt vorba de o tradiție și o știință transmisă din generație în generație, din tată în fiu.
„Povestea distilatelor făcute în familia noastră are tradiție îndelungată pe plaiuri maramureșene. Continuarea acestei tradiții are o prima etapă în 1957 când tatăl meu, Gogota Gheorghe, și-a întemeiat o familie în satul Valea Stejarului din Maramureș, un loc de legendă, undeva la confluența râurilor Iza cu Mara, unde și astăzi se pot vedea pe viu tradiții și un mod de viață care în alte locuri sunt cu totul date uitării“, își amintește Ștefan Gogota.
În acest sat, Gheorghe Gogota a înființat o distilere autorizată de autoritățile vremii. În anii ’50, producția de distilate în gospodăria proprie era interzisă, așadar în fiecare localitate era cel puțin o mică distilerie unde localnicii veneau cu fructele gata fermentate ca să-și facă horinca. Distilăria funcționa cu acordul și sub verificarea strictă a biroului regional vinalcol, își amintește antreprenorul.
„Astfel, se distila pentru fiecare sătean și se reținea o cotă/cantitate pe care tatăl meu o preda apoi către Vinalcol.“
Ștefan Gogota spune că datorită acestei tradiții el a putut, încă din copilărie, să se familiarizeze cu metodele de producere și elaborare a distilatelor din diferite fructe.
A doua și a treia etapă a poveștii au continuat după anii ’90, dar mai cu seamă în decursul ultimului deceniu.
„În această perioadă noi produceam încă horincă, însă doar pentru familie și pentru evenimentele noastre.“ Antreprenorul era implicat atunci în domeniul HoReCa, făcând management hotelier, organizând evenimente în domeniul vinului și nu numai. În cadrul acestor evenimente, el organiza degustări de produse tradiționale, iar la final le oferea participanților cadou o sticlă de vin și una de horincă.
„Astfel, diplomați, oameni de stat și prieteni ce dețin restaurante și hoteluri mi-au spus de-a lungul timpului că ar vrea să poată cumpăra această horincă a noastră cu factură, ca pe un produs autorizat, ar vrea să o aibă în localurile sau magazinele lor.“
Ștefan Gogota spune că așa a decis să renunțe la administrarea unui business hotelier matur, cu zece ani de prezență pe piață, și să o ia de la zero în antreprenoriatul românesc, pe care îl descrie ca pe o aventură riscantă și dificilă. „Discutam cu nepotul meu Andrei Botis, care mă susține ca partener cofondator în acest proiect, despre diversele distilate care există pe piață și despre piața acestor distilate în România și atunci am fost convins că: lansarea produsului nostru, cu tradiție, nu ar fi posibilă prin implicarea altcuiva.“
Astfel, el a decis să se dedice 100% și să implementeze toate cunoștințele moștenite de la tatăl său, dar și noile cunoștințe acumulate în cei peste 15 ani de activitate în HoReCa, evenimente cu crame și vinuri.
„Toate aceste cunoștințe și valori, unele moștenite și altele dobândite, trebuiau puse cap la cap pentru elaborarea unui nou brand, a unei noi imagini de produs, dar și a produsului în sine.“
Antreprenorii au vrut să vină pe piață cu un produs premium, care să se diferențieze de ce exista deja. Însă asta a necesitat ani de muncă, investiții și eforturi și, mai ales, elaborarea celui de-al treilea element, pe lângă produs și elemente de identitate vizuală și branding, respectiv tehnica maturării în butoaie franțuzești special pregătite. Un astfel de butoi costă în medie 950 de euro și, spune antreprenorul, are proprietăți net superioare dogăriei românești.
Baricurile se folosesc mai întâi la maturarea vinului Alira și apoi antreprenorii le pregătesc separat, printr-o tehnică specială, după care maturează distilatele timp de mai mulți ani, durata exactă variind în funcție de produs.
„Îmi aduc aminte că tatăl meu și bunicul desfăceau trei butoaie vechi, pe care le procuraseră cu mare greutate, și le tot curățau și ardeau la câțiva ani că să le împrospăteze proprietățile și ca să le igienizeze.“
După multă documentare și studiu intens, dar și după vizitarea unor fabrici de specialitate în străinătate, Ștefan Gogota a înțeles cum se lucrează cu aceste butoaie pentru ca ele să-ți ofere secretele aromelor lor.
Distileria veche, cea din Valea Stejarului, este acum în refacere pentru viitoare scopuri turistice, astfel că antreprenorii produc horinca în comuna Gârdani, aflată la 30 de kilometri de Baia Mare. Aici este și sediul actual al La Horincie, într-o clădire cumpărată în 2015 de Andrei Botis. Acesta din urmă este un pasionat și un susținător al tradițiilor maramureșene, fiind președinte al Asociației Culturale de Păstrare a Tradițiilor „Valea Stejarului“. El este totodată CEO al NAI România și Republica Moldova, expert evaluator de proprietăți imobiliare, de întreprinderi, fond de comerț și alte active necorporale, membru ANEVAR și membru RICS (Royal Institute of Chartered Surveyors – United Kingdom).
„În noul sediu lucrăm la o cramă de maturare și înnobilare a horincii, cu multe butoaie, cu facilități de producție, accesibile în viitor și prietenilor și iubitorilor produselor noastre, dar și grupurilor organizate.“ Întregul complex este într-un amplu proces investițional și va fi în viitor deschis publicului.
„În noul sediu am gândit și facilități de cazare, tururi de degustare direct din baricuri, dar și mini-cursuri de distilare și blending.“
Astfel, antreprenorii vor putea arăta românilor, dar și străinilor, pe viu, cum se nasc și cum se elaborează aceste licori.
Horinca nu este genul de produs a cărui fabricare să o extinzi în alte zone. „Pentru horinca asta am conceput un caiet de sarcini foarte strict, cu 10 puncte, pe care eu l-am numit Decalogul. Această băutură se poate produce doar la noi, în regiunile Maramureș și Oas, și nu în alte locuri din România.“
Printre cele zece reguli din Decalog, Ștefan Gogota amintește tripla selecție a fructelor, nefolosirea zahărului adăugat la fermentare, dubla sau chiar tripla distilare și maturarea sau extramaturarea în butoaie franțuzești din stejar de cea mai bună calitate.
Investițiile inițiale pentru lansarea unui brand de băuturi (cu tot ceea ce înseamnă el, identitate vizuală, concept grafic, designul fiecărui produs, dar și ambalajele în sine), depind foarte mult de întreaga strategie de marketing și de poziționare. Dacă vrei doar să autorizezi o mică distilerie, unde vei produce și îmbutelia 2-3 produse, fără infrastuctura și achiziția de echipamente noi, costurile pot fi de câteva zeci de mii de euro, spune Ștefan Gogota.
Dacă vorbim însă de o gamă mai complexă de produse, pentru care ai nevoie de sticle de cea mai bună calitate din Franța sau Italia, de dopuri special produse în Portugalia, de concepte și de un design al ambalajelor de o anumită complexitate, de amenajarea și dotarea clădirilor din zona de producție, depozitare și maturare, de anumite tipuri de baricuri dar și de conceptul și amenajarea unei zone de vizitare și degustare, atunci vorbim deja de investiții de sute de mii de euro.
„Acestea sunt deja în curs de derulare și, din păcate, pentru acest domeniu fondurile europene sunt foarte puține, spre deloc.“
Primele produse La Horincie – Gogota Family Distillery au fost lansate oficial pe piață în august 2019, la Cluj-Napoca, în timpul unui festival, după ce s-au maturat în butoaie timp de mai mulți ani. În această perioadă, antreprenorii au lucrat la branding, prezentare și promovare.
„Producția anuală este încă una care se bazează pe calitate, nu pe cantitate. Avem produse straight from the cask, un concept la care am ținut foarte mult și care constă în faptul că îmbutelierea se face direct din butoi, la gamele superioare, extramaturate, fără adăugarea de distilat nou.“
Loturile cu maturare de minimum 16 luni în butoaie sunt cele din categoria premium, iar cele din categoria super premium sau superioară stau 3-5 ani în baricuri franțuzești.
La categoria superioară, extramaturată, sunt trecuți pe etichetă și contraetichetă atât anii, cu cifre mari, vizibile, cât și loturile, data distilării, data îmbutelierii și etapele parcurse de distilat între cele două date. Ștefan Gogota spune că a fost greu de realizat acest lucru, dar conferă originalitate și autenticitate produselor.
Pentru producție, antreprenorii folosesc în prezent mere, pere, prune, gutui, caise, vișine altoite cu vișine pădurețe și căpșuni.
„Cea mai mare parte a fructelor provine din livezile proprii care sunt eco și bio. Sunt livezi tradiționale, iar asta contează mult pentru calitatea distilatului final și anume că fructele nu provin din livezi cu culturi intensive. Desigur, mai completăm cu fructe, însă doar din astfel de livezi tradiționale, pe care le cunoaștem, și care nu folosesc tratamente.“
Horinca de Maramureș – cea premium și cea superioară -, sub brandul La Horincie – Gogota Family Distillery, se vinde în HoReCa – în mai multe orașe din țară, în rețelele de magazine de băuturi fine, în unele benzinării și la bordul aeronavelor Blue Air – aici e vorba de miniaturi de 50 ml.
O gamă entry, pentru retailul mare, urmează a fi lansată, iar aceasta va avea o maturare minimă de câteva luni.
Antreprenorii vor să pună pe piață și produse digestive din categoria afinată cu miere și vișinată cu miere, dar și încă un produs surpriză.
„Printr-un bun distribuitor – Premium Drinks, sticlele noastre ajung la iubitorii de distilate fine și din Belgia, Franța, Portugalia, Germania sau Danemarca. Urmează și alte țări. Ne-au contactat mulți români din diaspora, și nu numai.“
Produsele au ajuns deja la o parte din aceștia și prin livrări directe în spațiul UE. Și în România horinca a fost livrată direct către consumatori dat fiind că în ultimul an funcționarea sectorului HoReCa a fost afectată de pandemie. Acum restaurantele se redeschid, iar La Horincie – Gogota Family Distillery a reușit totodată să își extindă și rețeaua de magazine partenere.
„Palinca și rachiurile din diverse fructe macerate și drojdii reprezintă o piață în creștere în România. Sperăm că autoritățile vor putea eradica piața neagră a distilatelor și spirtoaselor care ajunge să reprezinte 70% din consum, conform unor estimări.“
Ștefan Gogota adaugă că, după o tradiție de sute de ani în producerea distilatelor, mai ales în Transilvania, România merită să aibă atât distilerii bine făcute, cât și distilate de calitate, temeinic elaborate și corect prezentate și ambalate.
„Ungaria, Serbia, Slovenia, Cehia, Slovacia și chiar și Bulgaria ne-au cam luat-o înainte, astfel că distilatele lor din fructe sunt mult mai prezente pe piața internațională a băuturilor.“
Totuși, povestea încă se scrie…
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția