Inca un bar de pe Smardan

Cel putin asa sustine numele barului de pe (surpriza!) Smardan. La Pals am ajuns intr-o seara de miercuri, “inarmata” cu vreo doua prietene. Si daca pe usa am citit cafe-bar, in interior am vazut ca este bistro-bar si ca singura legatura cu “cafe”-ul de la intrare sunt multele tipuri de ciocolata calda din meniu.
Designul este dominat de lemn, fier forjat, caramida rosie. Pals este impartit pe doua etaje. Sub scara cu balustrada de fier forjat intr-o nuanta stearsa de bronz se afla un dulap parca scos din podul bunicii, dintr-o esenta de cires (am presupus pentru ca avea o tenta rosiatica), “tapetat” pe alocuri cu broderie de fier si cu niste lacate mici la usi. Pe el erau asezate in ordine cateva pahare, o tava si meniurile de vinuri. Chiar deasupra lumina difuz o aplica de perete cu doua becuri prinse intr-un caus de fier care semana cu o lalea. Peretii de culoarea lavandei fusesera probabil tratati in asa fel incat sa arate vechi. Iar efectul era minunat, mai ales in combinatie cu lemnul, cu aplicele si cu lumina slaba. Tot la bile albe am trecut si aranjamentele florale de pe mese care, desi erau artificiale, se potriveau foarte bine in decor asezate intr-un cosulet din sarma impletita cu margele de diferite culori. Din acelasi material erau facute si veiozele micute care, scoase din context, ar fi putut fi luate drept cel mai bun exemplu de kitsch, dar care in spatiul acela vintage dau un efect de familiaritate.
Undeva in spatele localului se afla barul din caramida rosie si lemn. Iar in dreptul intrarii (un perete de geam) sta o plasma pe care am putut vedea o emisiune sportiva. Din pacate, muzica nu a fost tocmai cea mai inspirata. Desi nu sunt vreo amatoare inraita de fotbal, cu siguranta as fi preferat sa ascult emisiunea de la TV decat deja faimosul hit international “Dragostea din tei”. Dar, optimista cum sunt, sper ca playlistul a fost o scapare de o seara numai.
Pentru ca, in rest, Pals pare sa fie un local numai bun de vizitat pentru a sta la o sueta sau a lua masa dupa o sesiune de shopping prin centrul vechi. In meniu exista cateva tipuri de pizza (17 lei), clatite siciliene (14 lei), racoritoarele obisnuite, fresh-uri de portocale sau grepfruit (8 lei), multe branduri de whisky (intre 9 si 21 de lei), vinuri portugheze si frantuzesti (32 de lei), dar si o lista bogata de ciocolata calda (8 lei) cu diverse arome, de la vanilie la alune, fondante sau cocos.
Mi-am ales o ciocolata alba care era, intr-adevar calda. Atat de calda incat chiar si dupa ce am lasat-o zece minute, am reusit sa ma frig. Dar nu comentez. Mi-a placut pentru ca era cremoasa, aromata si atat de groasa ca nu am putut sa o “beau” decat cu lingurita.
La bile negre, pe langa muzica de o insipratie nefericita si plasma care nu-si gasea locul, as mai trece meniul care, desi mi-a placut pentru ca avea pe coperta imagini cu Bucurestiul interbelic (eram pe Smardan totusi), in interior fusese garnisit cu ceva bere, motiv pentru care, dupa ce mi-am ales bautura m-am spalat bine pe maini ca sa nu miros ca un butoi tot restul serii.

Adresa: Str. Smardan nr. 21

Gastronomie /DJ Culture