Gastronomie /PROFIL
In vino ...ambitia
Enrico Bernardo a devenit la 27 de ani cel mai bun sommelier din lume, iar acum, la 30, e sommelier-sef la restaurantul parizian de trei stele Le Cinq, se ocupa de lasarea propriului restaurant, Vila Madie, in Cassis, de cateva wine baruri in Barcelona si Paris, dar si de linia sa de pahare speciale pentru vin
Enrico Bernardo a devenit la 27 de ani cel mai bun sommelier din lume, iar acum, la 30, e sommelier-sef la restaurantul parizian de trei stele Le Cinq, se ocupa de lasarea propriului restaurant, Vila Madie, in Cassis, de cateva wine baruri in Barcelona si Paris, dar si de linia sa de pahare speciale pentru vin.
In 2004, cand a fost votat cel mai bun sommelier al anului de catre Asociatia Internationala a Sommelierilor, bifase deja cele mai prestigioase premii ale vinului (primul la 20 de ani). Si, contrar perceptiei generale, a fi sommelier nu inseamna a sta mereu cu nasul in pahar. Enrico s-a pregatit timp de 9 ani pentru concurs: in primii 5 a studiat teorie, urmatorii 4 a facut ucenicie si a calatorit mult. Intrase in domeniu la 17 ani, ca elev la o scoala milaneza de cuisine. Apoi s-a initiat in degustarea de vinuri, pentru a se perfectiona ca chef. Dar cea care i-a deschis apetitul pentru arome a fost, de fapt, mama, supraveghetoare la liceu.
Dupa absolvirea scolii, in 1995, Enrico a inceput trainingul de sommelier la un restaurant din centrul Frantei. In 1996 s-a decis sa concureze la titlul de cel mai bun sommelier italian si l-a castigat, iar in 2002 a luat premiul pe Europa. Cu un an inainte de concurs a fost in China, Martinica si Rusia, iar in 2004 a concurat la World’s Best Sommelier si a fost ales cel mai bun dintre 40 de sommelieri din toata lumea. Cu toate acestea, Enrico spune ca a concurat pentru a-si largi cunostintele, nu pentru a impresiona.
S-a nascut intr-o suburbie a orasului Milano, unde a si copilarit, avand un frate si cinci surori, iar limba franceza a invatat-o abia la 22 ani, cand a “debutat” la un restaurant din Aix-en-Provence. A castigat experienta la Grand Hotel de Stockholm, Maison Troisgros (Roanne), pentru a ajunge in cele din urma la un Four Seasons Hotel, George V (Paris). Mentorul lui a fost Giuseppe Vaccarini, care a obtinut titlul de cel mai bun sommelier in 1979.
In 2000 a inceput sa creeze propria linie de pahare speciale numita The First. De ce pahare? Pentru ca un vin bun poate fi stricat de un pahar prost ales. De pilda, pentru un Puligny Montrachet din 2004, Bernardo alege un pahar inalt, drept, din cauza aciditatii. Dar peste 10 ani, cand vinul va deveni mai complex si aromat, un pahar mai larg ar fi ideal.
In pivnita sa Enrico are in jur de 1500 de sticle, pentru ca din fiecare sortiment ia cate doua-trei, pentru a le putea deschide si compara gustul la momente diferite. La restaurant alege vinul in functie de client, de felul de mancare, de situatie si de sezon, dar cand vorbeste despre preferintele sale, Kim Crawford Wines’ Sauvignon Blanc, din Noua Zeelanda, e in capul listei.
In degustarea vinurilor a avea un “nas bun” e la fel de important ca in industria parfumurilor si italianul glumeste ca nasul sau mare de Cyrano l-a ajutat cel mai mult in cariera. De fapt, recunoaste ca ii plac competitia si studiul. ” Pentru mine degustarea vinului inseamna emotie: in fiecare secunda descoperi cate ceva despre culoarea, aroma, buchetul si gustul vinului”, spune el.
Gastronomie /PROFIL
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
