În lanurile mării

Când vezi câteodată ardoarea cu care aleargă oamenii pe benzi sau ridică greutăți în sălile de sport luminate până târziu în noapte te întrebi: dar oare nu s-ar putea ca această energie risipită să fie folosită? Oare ce-ar fi dacă Apa Nova sau Radet, când au de săpat șanțuri, ar apela la acești oameni dispuși să își consume energia dând la târnăcop în loc să tragă de „fiare“?

Bineînțeles, este o glumă, oamenii fac sport. Dar senzația de oboseală arsă de soare pe care o ai după o zi pe mare cu velierul seamănă cu cea de după o zi …la culesul porumbului.

Și ai aceeași întrebare: poate că ar fi mai bine să faci ceva folositor?

„The sailing. The fine art of getting really wet, really cold, going nowhere really fast, while spending large amounts of money“.

The sailing. Risipa de energie și de bani este asumată. Zile întregi de pregătire, cursuri de specialitate și, bineînțeles, bani pentru barcă. Pasiune pentru mare, pentru a fi în cursă doar tu cu valurile și vântul.

Dar și acest sentiment de sfârșeală după opt ore de volte și de soare, când abia mai poți să apropii barca de chei și să înnozi parâmele de tacheți, este fără îndoială ceea ce dă atracția acestui sport care acum prinde aripi în România – navigatul pe veliere, adică bărci cu pânze.

Ore bune după ce ieși pe uscat ai în continuare senzația că ești legănat de valuri, la fel de amețit ca după ce te-ai dus și te-ai întors în lanul de porumb timp de o zi întreagă.

În miezul zilei, te încearcă cea mai aprigă sete, soarele te năucește, iar foamea nu o ai pentru că marea nu te lasă să mănânci. La fel ca în nesfârșirea lanului de porumb, te uiți în zare. Unde o fi capătul? Mijești orizontul, oare acolo o fi baliza de semnalizare a sosirii?

Pantaloni și mâneci lungi – soarele pe mare este nemilos. În lan, se adaugă zgârieturile de la cuțitele îngălbenite ale frunzelor uscate. Seara le vei simți și mai aprig. Pas cu pas, te apropii de tulpina înaltă a porumbului, prinzi de mătasea uscată de soare și fâș, fâș, rupi învelișul de frunze al știuletelui cu boabele bine formate, înșiruite ca niște soldați.

Vârr, vârr – zboară școta focului lăsată liberă când primești comanda „Eliberează focul la tribord“. Ai misiunea să ai grijă de școtă (o saulă/o frânghie cu grosimea de circa un cm) pe care să o înfășori și să o desfășori pe un tambur (cabestan în termeni marinărești). Te poți ajuta de o manivelă de oțel cu care să strângi bine saula pe cabestan.

Sunt două pânze mari de formă triunghiulară pe vas – cea din față, mai înaltă, „focul“, și cea din spate, mai mare, „randa“. Ambele sunt prinse de catarg și ambele au pe fiecare parte câte o frânghie care rulează pe un tambur de unde le controlezi.

„Voltă“, zbiară „skipper-ul“, adică cel care mânuiește roata de un metru în diametru a cârmei și tragi sau slăbești parâma, depinde de care parte a bărcii ești. „Voltă, atenție la ghiu“. Dacă nu ai prins deja măcar câteva din denumiri, ești în pericol. „Ghiul“ randei, adică țeava orizontală de la baza pânzei, mătură toată partea din spate a bărcii și trebuie să fii atent. „Pe unde o luăm, spre stânga sau spre dreapta?“, întrebi lăsat fiind la cârma velierului cu o seară înainte într-o plimbare. „Da, vezi luminița aceea verde de la tribord? Ea marchează partea dreaptă a intrării în port. Alături este una roșie, pe partea stângă. Pune prora pe cea verde și ține drept“, ți se răspunde elegant, adică să ai grijă să spui babord la partea stângă a navei și tribord la cea dreaptă, prora la partea din față și pupa la cea din spate.

Puțini români au fost prinși până acum de microbul marinăriei, dar în ultimii ani iahtingul a devenit tot mai popular. Manageri și antreprenori au prins gustul sailingului din om în om, din povești și pe încercate. Pe de altă parte, se dezvoltă mici școli în jurul unor oameni cu experiență care au ajuns să trăiască de pe urma acestui sport. Sunt tineri pasionați care au început să învețe să manevreze vântul în pânze.

Finalizarea în 2014 a autostrăzii București – Constanța va fi probabil cel mai important factor de dezvoltare în România. Față de acum 10 ani există patru-cinci marine (portul unde sunt adăpostite velierele).

„Am închiriat împreună cu alți cinci șase prieteni o barcă și vin cam zece weekend-uri pe vară. Mă costă circa 700 de euro pe an“, spune un întreprinzător, partener într-o firmă de consultanță financiară.

La Marea Neagră poți practica navigarea pe veliere din mai până în octombrie.

Care este însă atracția? Ca la vânătoare sau la pescuit, ești singur față în față cu natura. Pe care trebuie să știi să o stăpânești în folosul tău. Să citești valurile, direcția vântului, să folosești reperele malului ca să menții direcția vasului. Noaptea, să știi să citești chiar și în stele.

Și apoi, eleganța. Când tai valurile cu barca înclinată la 45 de grade și fumurile la orizontală (adică cu pânzele întinse la maxim – fumurile sunt bucăți subțiri de pânză, de zece cm, lipite la mijlocul pânzei, care îți arată intensitatea cu care vântul bate în pânzele bărcii și mai ales direcția fileurilor de aer de pe suprafața velei), când cauți să prinzi vântul în focul care flutură și când barca trosnește în voltă, parcă ai fi în tangou cu marea.

Sunt oameni care sunt atât de absorbiți de acest dans că îl vor perpetuu – pleacă în călătorii cu veliere în jurul pământului. E o bucurie a artei de a dansa cu marea pe care românii abia acum o învață. Pas cu pas. O regată înseamnă o întrecere de bărci cu pânze între două puncte, iar cea la care a participat ZF a presupus parcurgerea a 20 de mile marine (o milă marină înseamnă 1,8 km) între Mangalia și Costinești, dus-întors. Sunt amplasate două balize, iar velierele trebuie să parcurgă distanța dus întors între baliza start și cea de la mijlocul cursei, pe care o ocolește.

Esențială este plecarea în cursă. Înainte de start, velierele se învârt în jurul navei starter, de unde va pleca semnalul de începere. 30 de nave se apropie și se despart, ai senzația că acum-acum se ciocnesc.

Dar regulile sunt respectate. Orice barcă se apropie din babord (stânga) nu reprezintă niciun pericol, va trebui să evite. Orice barcă ce vine dinspre tribord are prioritate. Orice barcă cu motor/skijet trebuie să treacă prin spatele bărcii cu pânze.

Velierele sunt de mai multe tipuri. Cele care aleargă cel mai repede, făcute special pentru curse, sunt racer-urile. Acestea dezvoltă și o viteză de zece noduri (un nod înseamnă o milă pe oră, adică 1,8 km/oră). Celelalte, care merg maxim cu 4-5 noduri, sunt cruisere. Pe acestea din urmă se pot face călătorii lungi, având cabine de dormit. Sunt preferate de familii. Un velier pentru curse și care poate fi utilizat și pentru călătorii pe Mediterană, de exemplu, costă 30.000 de euro-50.000 de euro.

Velierele „Simina“ și „Benga“ au fost câștigătoarele regatei BMW-Beneteau la categoria „race“ respectiv „cruise“, un concurs desfășurat între 19 și 21 iulie la Mangalia organizat de Life Harbour, una dintre cele mai mari marine private din România, împreună cu NauticLife, unul dintre cei mai mari operatori de pe piața de ambarcațiuni din România, cu sprijinul mediatic al Ziarului Financiar și susținerea Alpha Bank România.

Evenimentul a fost parte a Cupei McCANN, competiția cu cel mai mare grad de anvergură din România din acest an, organizată de Yacht Club Regal Roman, cel mai vechi club de iachting din România, Black Sea Sailing, asociația proprietarilor de ambarcațiuni și Life Harbour-NauticLife.

Velierul „Simina“, deținut de firma SYV Investment Company, a fost condus de skipper-ul Iulia Fulicea, iar „Benga“ a fost condus de proprietarul său, Ionuț Iliescu. La categoria „race“ intră veliere mai ușoare și mai rapide, făcute special pentru concursuri, care pot atinge și 10 noduri. Un nod înseamnă o viteză de o milă marină pe oră, adică 1,852 km pe oră, deci 10 noduri înseamnă o viteză de circa 18,5 km pe oră. La „cruise“ intră velierele mai mari sau mai grele, construite pentru croaziere.

Pe locurile doi și trei la categoria „race“ au fost velierul „Alexandra“, deținut de firma Satel Consulting și condus de Mihael Neagu și velierul Farrfalina, deținut de Noli Mirko și condus de skipperul Mihai Făgărășan.

La categoria „cruise“, locurile doi și trei au fost ocupate de „Iris“, deținut de firma Nautic Line International și condus de Bogdan Voinescu și „Tortuga“, cu proprietar și skipper Laurențiu Balcan“. Ziarul Financiar a participat la cursă pe velierul „Echipa Țiriac Auto“, skipper și proprietar Lucian Mândruță, care a ocupat locul 12 la categoria „cruise“.

Călătorii