In labirint, pe sub arcade cu inscriptii arabe

In schimb, vizitatorii descopera in anticul oras cafenele stilate, deschise pana la rasaritul soarelui, strazi intregi cu buticuri sic, parcuri verzi pline la aproape orice ora din zi sau din noapte si tinere siriene imbracate dupa ultima moda din revistele glossy.
Multa lume priveste Siria si Iranul ca pe Trinidad si Tobago. Adevarul este departe insa, iar dovada sta in cartierele moderne ale Damascului.
Intr-o dupa-amiaza obisnuita, parcurile din aceasta zona nu se deosebesc cu nimic de cele americane, de exemplu.
Mamele isi urmaresc copiii cum se dau in leaganele special amenajate, tatii isi invata fiii sa joace fotbal, adolescentii se plimba tinandu-se de mana.
Singura diferenta o fac soldatii care se plimba prin zona si care, de fiecare data, reduc la tacere orice discutie a celor din parc. Dar numai pentru cateva momente. Pentru ca, dupa ce “pericolul” trece, totul revine la normal.
Si totusi, unii vorbesc despre presedintele Assad ca despre Saddam Hussein. “Nu este deloc asa”, sustin localnicii. “Iar tara o duce mult mai bine acum decat in perioada in care era conducator tatal sau. Acum zece ani, de exemplu, nu exista televiziune prin satelit. Acum suntem un stat modern. Si evoluam. Trebuie”.
Damascul este un oras care, mai mult decat toate celelalte, marcheaza modernitatea in Orientul Mijlociu. Ingreunat de istorie, inveninat de neintelegerile cu Occidentul, este un oras care incearca sa gaseasca o cale de compromis onorabila intre trecutul mandru si un viitor incert. Poate ca se afla chiar intr-o criza de identitate, desi nu ar fi tocmai adevarul absolut. Pana la urma, cauta informatii in secolele trecute si vei descoperi o cultura nestatornica, mereu in schimbare datorita/din cauza multilor conducatori. In jurul Damascului, fiecare colt de strada spune o poveste despre imperiile trecute. Si cu fiecare zi care trece, sirienii nu stiu ce ii asteapta dupa colt.
Daca va plimbati prin ceea ce este astazi intersectia Levant, cu 8 mii de ani in urma v-ati fi minunat de acelasi nisip rosu care exista si astazi. Damascul este unul dintre cele mai vechi orase locuite de pe planeta. Lunga lista a celor care au fost la carma sa ii include pe babilonieni, persani si romani in antichitate, pe califul Umayyad, care a domnit in perioada “de aur” si, secole mai tarziu, pe otomani si francezi. Orasul Vechi este un superb labirint din piatete si fatade, cu cladiri distruse de timp care se inclina una spre cealalta, in timp ce etajele lor se “imbratiseaza” si batrani cu parul argintiu care se pierd pe stradute prafuite si intortocheate, pentru ca, in final, sa dispara pe sub vreo arcada joasa acoperita de inscriptii arabe in piatra.
Este usor sa te ratacesti in Orasul Vechi – multi sustin ca asta face parte din partea amuzanta a calatoriei – inainte de a-ti regasi calea spre Souk al-Hamidiyeh, artera principala. Desi piata moderna dateaza din secolul 19, este fidela traditiei marilor bazaruri din Damasc, unde condimentele arabe si matasea din Orientul Indepartat erau transportate cu caravane. Astazi, Souk al-Hamidiyeh este populata de buticuri, tarabe si magazine care reflecta paradoxul unui consumator arab contemporan – incaltari Puma impart tejgheaua cu saluri elegante sau “hijab”-uri (esarfe arabe pentru acoperirea capului), carpete din lana lucrate manual stau chiar langa accesorii pentru telefoane mobile.
Turistii sunt captivati de tarabele pline, dar si mai captivati raman la vederea Moscheei Umayyad care se afla in apropierea acestei zone. Minaretele locasului de cult sunt “pazite” in permanenta de o multime de porumbei, care fie se odihnesc cuminti pe acoperisuri, fie zboara agitati in jurul turnurilor. Construita in secolul 8, sub conducerea lui al-Walid, moscheea este inima spirituala a Damascului. Cu 3 mii de ani in urma, poporul din Aram a construit primul templu pe locul in care se afla moscheea acum. O mie de ani mai tarziu, romanii au ridicat propriul templu pentru Jupiter pe ruinele ramase. Mai tarziu, a fost construita o biserica bizantina care avea sa fie loc de rugaciune pentru crestini si islamici deopotriva, pana cand al-Walid a ordonat sa fie daramata pentru a-i face loc Moscheei Umayyad.
Daca nu puteti face pelerinajul la Mecca, Umayyad este considerata alternativa ideala. Mai ales pentru ca are darul de a transpune turistul intr-un fel de prezentare “fashion-culturala” – nord-africani in costume nationale foarte elaborate, arabi in haine rosu cu alb, femei de la tara cu val pe fata si capetele acoperite.
In curtea imensa a moscheei, iarba este de obicei uda si, cum la intrare trebuie sa va descaltati, o veti simti din plin. De jur imprejur sunt pereti de sticla, vitrine intregi impodobite cu bijuterii, alte obiecte din aur si mozaic verde. Tot din gradina se pot observa foarte bine si minaretele, in toata grandoarea lor.
Familii intregi vin aici la picnicuri. Copiii se joaca sau organizeaza mici spectacole, parintii vorbesc, iar batranii stau cuminti cu gandurile lor si se bucura de soare. Salile de rugaciune sunt lungi de cativa kilometri. Lumea intra in liniste, se roaga in genunchi, murmurand fara sa-i deranjeze pe ceilalti si, din cand in cand, se ridica sa mai aprinda vreo lumanare.
De jur imprejur sunt cateva case si din curtile lor te patrunde mireasma firbinte a lipiilor proaspat coapte. Aroma mancarurilor gatite in dupa-amiezele tarzii te poate chinui destul de mult daca ai stomacul gol. La apus, cand incepe ospatul, apar de obicei si cei mai saraci locuitori din Damasc pentru o cina gratis la moschee.
In mod cert, se poate trai si calatori atat modern cat si traditional in Damasc.
Legile mai relaxate ale proprietatii private au contribuit mult la dezvoltarea turismului din ultimii ani. Hotelurile mici infloresc in Orasul Vechi, iar noul Four Seasons – cu trei restaurante sofisticate si extrem de bine vazute – a devenit o locatie “obligatorie” pentru elita siriana inca de la deschidere, din 2005. Cumparatorii care candva erau nevoiti sa mearga la Beirut pentru a-si “aproviziona” garderobele, acum pot ramane acasa, in special de cand barierele importului au fost retrase.
Restaurantele elegante sunt si ele la tot pasul. Se stie despre pasiunea sirienilor pentru mancare.
Multe dintre acestea, cum e si Beit Jabri, de exmplu, situat chiar in centrul Orasului Vechi, se afla in cate o casa restaurata cu o gradina aerisita, impodobita cu iedera.
Pentru cei care sosesc cu un zbor de noapte, Damascul arata ca o scena – lumini verzi care clipesc in moschee, sclipiri portocalii din magazine si din casele oamenilor, neoane albastre din cartierul crestin, toate sunt aprinse imediat cum apune soarele.
Rasaritul dezvaluie, si el, orasul, intr-un fel de glorie haotica, un melanj de strazi antice umbrite de cladiri futuriste in care se afla birouri sau magazine sic. La fiecare colt sunt vanzatori ambulanti cu cosuri pline de rodii de marimea unei mingi de fotbal, iar taxiurile in nuanta canarilor sunt presarate pe strazi.