În dulcele stil florentin

Gilda Lazăr, director de corporate affairs al companiei JTI de aproape 16 ani, are rareori timp să stea acasă pe îndelete. Cu toate astea, și-a amenajat casa cu răbdare și gust, transformând reședința de la Șosea într-o oază de liniște, ferită de forfota orașului: o vilă în stil florentin, îmbrăcată în iederă.

Aproape de șoseaua Kiseleff, în vecinătatea mai multor ambasade și rezidențe, la umbra unor castani seculari, e casa construită de ministrul Grigore Gafencu, om politic, diplomat și ziarist. Vila, de aproximativ 1.000 mp, a fost ridicată între anii 1936 și 1938, după planurile arhitectului Alexandru Zaharia, în stilul florentin care era pe atunci la modă și pe care proprietarii actuali s-au străduit să-l păstreze: arcade, coloane, piatră, fier forjat. Designerul angajat inițial optase pentru îmbinarea elementelor vechi cu cele noi, dar familia a decis, în final, să cultive spiritul casei, patina interbelică și aerul italian, făcând modificări minimale, care să asigure confortul la standardele de azi (încălzire în pardoseală, izolația pereților și ferestrelor, sistem „casă inteligentă“ pentru iluminat, temperatură, jaluzele și pază). Renovările și amenajarea au durat aproape un an, iar vecinii de la etaj au participat la proiect cu entuziasm. După întoarcerea doamnei Gafencu din exil, fostele spații de reprezentare, de la parter, fuseseră deja transformate într-un apartament de sine stătător: cameră de oaspeți, salon, birou, dormitor, ultimele două încăperi având uși-fereastră către grădină. La reamenajare, salonul de la parter a fost și el deschis către curte și teresa nou construită, care se încadrează perfect în proiectul casei. Scara de serviciu a devenit o scară interioară, de o eleganță simplă și clasică, ce leagă cele trei niveluri deținute de familia Gildei, iar mansarda s-a transformat în două apartamente elegante, cu șeminee și vitralii, în care locuiesc fiul și mătușa. Demisolul adânc, unde era înainte centrala cu păcură, a devenit spa, cu piscină, saună, baie turcească și jacuzzi. Casa scărilor este tapetată cu tablouri ale unor artiști români din perioada interbelică, pentru care Gilda Lazăr a făcut o pasiune după apariția albumului „Pictori români uitați“, semnat de Tudor Octavian.

Din livingul luminat de ferestre mari se iese pe terasă și în grădina înconjurată de ziduri cu arcade, pline de iederă și viță-de-vie. Printre tufe de trandafiri, magnolii și smochini, e o masă rotundă, cu blat de ceramică colorată, înconjurată de paisprezece scaune din fier forjat (o caracteristică a stilului florentin, care se regăsește sub diverse forme în toată casa). Masa, asezată în dreptul fântânii, e străjuită în stânga și în dreapta de două bănci sculptate în piatră, iar deasupra, de castanii uriași ce lasă soarele să treacă doar cât să lumineze și să scoată în evidență culorile mediteraneene ale ceramicii.

În salonul cu parchet de sală de bal, lângă șemineul din travertin, sunt canapele comode și jilțuri Savonarola, dar și o masă boierească din lemn masiv, cumpărată, ca multe alte piese de mobilier, de la magazine și târguri de antichități: „De la Hanul cu Tei, de la târgurile de la Sofitel, de pe Kiseleff, de la Comarnic sau din străinătate“.

Oglinda care tronează deasupra șemineului e adusă din Porto Bello, celebra piață de antichități din Londra, câteva lămpi și candelabrul de cristal au fost cumpărate de la Arezzo, din magazinul unei românce, multe obiecte din argint sau aramă au fost aduse de la Brugge, din San Francisco, din Asia sau Kuweit, din Friday Market.

La fel ca în trecut, când casa aparținea soților Gafencu, și acum pereții spațiilor de primire, de la parter, sunt împodobiți cu tablouri de mari dimensiuni, fie reproduceri vechi, după pictori celebri, fie pictură românească interbelică. Mobilierul este preponderent florentin, dar există și câteva piese Boulle, cu intarsii de bronz și o serie de obiecte mari, asiatice. „Galeriile din fier forjat sunt cele originale, iar draperiile și perdelele au fost făcute la comandă, la un magazin din Centrul Vechi, Emerald 2000, căruia îi suntem clienți fideli de peste un deceniu“ .

Din salon se intră într-un birou placat cu lemn, demn de Marele Gatsby, unde au fost amenajate o bibliotecă generoasă, din stejar, cu cărti de leadership pentru Dan Pascariu și literatură universală pentru Gilda Lazar. O masă de lucru Boulle, covoare turcești și o canapea mare, din piele, pe care ți-ai putea-o imagina ușor într-un „cigar room“, adâncit în fum de trabuc. Canapeaua și fotoliile au fost cumpărate de la un magazin de mobile vechi, de data asta din Berceni. Biroul e folosit mai ales de soțul Gildei Lazăr, bancherul Dan Pascariu.

Dormitorul, în care se intră tot din living, printre coloane florentine, păstrează stilul italian însă devine aproape auster prin tavanul boltit, ca de mânăstire și prezența mai multor icoane catolice și ortodoxe pictate în diverse stiluri și achiziționate tot din magazine de antichități, din Centrul Vechi sau de la Lucerna. Sub blaturile de travertin ale ferestrelor, în locul vechilor calorifere de fontă, sunt rafturi de stejar și un mic șemineu incastrat, așezat în dreptul patului mare, încadrat de noptiere, executate din același lemn masiv. O oglindaă Rococo, o comodă în același stil și o ladă florentină bogat sculptată, așezată lângă pat, îmbogățesc decorul, în care singurul element modern e un fotoliu de masaj.

În dormitor e și un portret al Gildei Lazăr, din vremea când era jurnalist și alte câteva obiecte cu valoare sentimentală. Băile sunt placate cu marmură verde și albă, cu accesorii englezești clasice Devon&Devon, de foarte bună calitate.

Deși cei doi soți sunt nevoiti, adesea, să ia masa în oraș (preferă restaurantul Patrizia, Il Calcio de pe Clucerului sau Trattoria Roma, de pe Dacia) bucătăria imensă, de la demisolul înalt, este folosită intens.

A fost amenajată la fel de inspirat ca restul casei, cu mobilă italiană Berloni, deschisă la culoare, lămpi din cioburi colorate stil Tiffany, câteva vase de argint și diverse piese vechi, precum comoda Boulle, menită să spargă monotonia. Bucătăria cu colțarul ei de lemn e locul de întâlnire informală a familiei, inclusiv cu ciobănescul german Zack, ce dă târcoale pe la ferestre, de jur împrejur.

În plus, bucătăria este singurul loc de acces către un spațiu important din casă – pivnița care adapostește multe sticle de vin, unele vechi, de colecție, care nu mai pot fi băute. „Cel mai vechi a fost de vârsta mea și avea gust de sherry, iar ultima sticlă, dar din dar, am dat-o fostului meu șef, la plecarea din România, pentru că anul nașterii noastre, 1964, a fost un an bun“. Dan Pascariu și Gilda Lazăr sunt de mai mulți ani membri în Clubul vinului și ambii primesc anual câteva sute de sticle de Cuvée Charlotte, Cuvée Amaury și Sauvignon Blanc de la Terra Romana.

Soiurile lor preferate, datorită gustului special și raportului calitate-preț, rămân totuși cele din Lumea Nouă: Malbec, Carmenere, Shiraz, din Argentina, Chile sau Noua Zeelandă, de la podgorii mici, adesea fără nume sonore, precum Viu Manent sau Salentein.

„Sunt soiuri care au dispărut din Europa din cauza filoxerei, dar care au supraviețuit în America de Sud. Dintre vinurile europene, le preferăm, în ordine, pe cele din Spania, Italia și Franța, dar am descoperit vinuri excelente în Georgia și în Moldova“, spunea ea.

Alternativa casei de la Arcul de Triumf este cabana de la Predeal, iarna, și proprietatea de la Snagov, o altă oază unde cei doi soți evadează des și care păstrează aceeasi caldă atmosferă de La Dolce vita.

Cultură /Acasă la Gilda Lazăr