In dulcele stil British

Am tot incercat locuri noi in ultima vreme. Am tot vanat tendintele si meniurile fiecarui bar in parte. Majoritatea au nume inventive si un “je ne sais quoi” aparte.
Insa de data aceasta mi-am impus sa-mi ignor curiozitatea si sa aleg un local mai vechi. Voiam sa vad cum se descurca “veteranii” in fata concurentei “trendy”. Asa ca intr-o luni seara am decis sa merg in Edgar’s Pub, pe Quinet, langa Universitate.
Sunt mai bine de 6 ani de cand am fost aici prima data. Ma atrasese atunci alura sa Irish/British precum si ideea de pub.
Decorul e aproape neschimbat – in genul tuturor localurilor care poarta nume de pub. Sunt multe grinzi de lemn inchis la culoare, sunt mese joase cu canapele (tot din lem) si scaune (mai mult practice decat confortabile). Dar sunt si mai multe tejghele cu scaune inalte care te invita sa stai ca la bar.
La parter sunt doua incaperi comunicante care descriu cel mai bine atmosfera unui pub englezesc. Mesele sunt dispuse in asa fel incat sa poti avea (cand vrei) intimitate, dar nu sunt nici prea distantate, ca sa poti socializa.
O lumina destul de difuza se raspandea in toata incaperea. Lampadarele galbui de pe pereti parca voiau sa adanceasca senzatia de “oldish” – un pub in care nu vii pentru luminozitate, ci pentru un pranz sau la o bere, pe seara, intre prieteni.
Firidele abia perceptibile din pereti erau “mascate” de niste vitralii false care inveseleau atmosfera. Acestora li se adaugau reclamele reprezentative pentru un pub. N-ar fi putul lipsi numele cunoscutelor marci de whiskey la fel cum n-ar fi putut sa lipseasca berea, chiar daca unele dintre reclamele inramate pomeneau nume destul de frantuzesti.
La bar era agitatie tot timpul. Asta pentru ca barul era plin. Era prima seara a saptamanii si abia am gasit un loc liber, mesele neocupate inca fiind rezervate (aveam sa descopar mai tarziu) clientilor straini care probabil ca vin aici frecvent.
Apropo de expatii din Edgar’s, am intalnit in seara aceea un mix foarte interesant. Se vorbea franceza in dreapta mea la o masa, iar putin mai incolo ceva ce semana cu o limba germanica. Restul erau tineri (veniti dupa cursuri, probabil), dar mai ales domni in varsta cu accent englezesc.
Cu toata aglomeratia de la mese, servirea a fost prompta, chiar si atunci cand am insistat sa gasim un loc la o masa. N-aveam neaparat o problema cu tejgheaua din mijlocul incaperii la care am fost invitata sa ma asez, dar venisem sa ma relaxez dupa serviciu. Iar scaunele (prea inalte pentru mine) ma obligau sa-mi concentrez atentia pentru mentinerea echilibrului. Asa ca abia dupa o jumatate de ora am putut savura o bere “at ease”.
Ar trebui sa va spun ca am cercetat mai intai si spatiul aflat la subsol – alte cateva incaperi amenajate in acelasi stil. Doar ca in decor erau mai prezente caramizile rosiatice si arcadele, dar se mentinea settingul cu tejghele. Iar muzica era alta, orientata parca mai mult catre genul “club”.
Trebuie sa marturisesc ca n-am cercetat cu atentie meniul, stiind ca la Edgar’s gasesti cam tot ce-i trebuie unui pub englezesc: bere de calitate, whiskey si alte tarii, cocteiluri si cafele (si Irish, desigur), dar si cateva file de meniu cu pizza, paste si salate.
Mai tarziu o comanda de la masa vecina mi-a amintit sa mai bifez ceva pe lista, caci sosise pe o farfurie (imensa) o clatita la fel de mare, ca desert.
Am incheiat iesirea in oras – la Edgar’s – mai tarziu decat imi propusesem initial. Intrasem prea bine in atmosfera, iar dupa ora 21 se mai eliberasera locuri la mese. Se pastra insa aceeasi atmosfera cu “zumzet” specifica unui pub englezesc.

Edgar’s Pub
Str. Edgar Quinet, nr. 9; Tel: 314 18 43

Gastronomie /DJ Culture