In coltul criticului

Pana de curand, tot ceea ce era strain era din start mult mai bun decat orice avea stampila de Romania. Acum, insa, aceasta prejudecata pare sa se schimbe. Iar cei care o schimba sunt regizorii, scriitorii, arhitectii, creatorii de moda romani si… criticii. Criticii sunt cei care stabilesc tendintele, cei care recunosc adevarata valoare si tot ei sunt cei care pot “sugruma” din fasa lucrari care nu au potential de a fi remarcabile.

“Best-ul acestui an este romanul lui Filip Florian, “Zilele regelui”, care scoate literatura contemporana de sub tirania autofictionala si o repune in functia esentiala a literaturii, singura universal valabila, aceea de a crea o lume, de a spune povesti, de a da viata personajelor. Aceste insusiri elementare au revenit in trendul literar, dupa mai multe mode experimentale care, la noi, oricum au ajuns mai diluate decat in Franta, bunaoara”, spune Florina Pirjol, critic literar. Cu toate acestea nu se poate vorbi despre o tendinta clara actuala cand vine vorba despre literatura romaneasca. In ceea ce priveste proza, Pirjol recunoaste ca spera “sa ne indreptam spre zona solida, cu personaje, intriga, atmosfera, pasta epica – astfel de lucruri ce nu pot fi trucate”. In acelasi spirit spune ca “sper ca fictiunile mizerabilist-autobiografice vor ocupa din ce in ce mai putin mintile autorilor romani” si incheie cu concluzia: “Aparitia unor romane ca ‘Teodosie cel mic’, ‘Christina Domestica si Vanatorii de suflete’, sau ‘Zilele Regelui’ ar trebui interpretate ca o insanatosire”.

Naturaletea este principala calitate si in cinematografie. Sau, cel putin, ar trebui sa fie. Stefan Dobroiu, critic de film, spune ca, din nefericire, ii este extrem de usor sa “pescuiasca” din firava noastra productie de film un produs care sa poarte titlul de “cel mai bun”. “Pentru anul care se termina acum, Boogie este primul titlu care imi vine in minte, dar filmul lui Muntean pierde in fata lui 4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Dupa parerea sa, cele doua filme au o calitate importanta si comuna: naturaletea. “Nicicand limba romana n-a sunat mai firesc in sala de cinema ca la Muntean si Mungiu, iar acest lucru este de apreciat, mai ales intr-o cinematografie care importa extrem de multi actori mai degraba obisnuiti cu interpretarile atat de emfatice din piesele de teatru”, explica Dobroiu. In plus, in rand cu 432 si Boogie poate sta fara nicio grija si California Dreamin”, iar 2008 ajunge campionul filmelor de epoca prin Restul e tacere si Nunta muta, lansate anul acesta pe marile ecrane. Dar, asa cum exista un “cel mai bun”, este normal sa existe si un “cel mai prost”. La acest capitol, Stefan Dobroiu a clasificat, “fara nicio urma de indoiala”, filmul Dincolo de America. “Regizat de Theodor Barna, cu Daniela Nane in rolul unei autoare persecutate, acum cateva decenii, de Securitate, Dincolo de America esueaza la mai toate capitolele. Dincolo de America este in primul rand un film trist, iar reactia de dupa vizionarea acestui castigator la CNC in 2004 este sa speri ca intr-o lume mai buna prostia doare si sa-i iei de guler pe cei care au acceptat ca sute de mii de lei sa fie cheltuite pentru aceasta monstruozitate”, completeaza criticul de film. Tendinta este insa de normalizare. In 2009 s-au anuntat cel putin 12 titluri noi. “Ne apropiem de o productie aproape normala (cel putin din punct de vedere cantitativ) pentru o tara cu peste douazeci de milioane de locuitori”, spune Dobroiu. Ceea ce ii lipseste cinematografiei romanesti de astazi este diversitatea. Filmul romanesc sufera in prezent de o acuta specializare. Sunt favorizate in principal titlurile grele, incarcate de esenta si aducatoare de premii. Filmele de gen lipsesc aproape cu desavarsire la noi si probabil ca va mai dura pana vom vedea un horror sau un SF romanesc. O evolutie clara se poate observa in ultima vreme si in domeniul arhitecturii semnate de specialistii romani. De curand s-a lansat “A50 – 50 de birouri de arhitectura”, o carte-tratat care reuneste cele mai reprezentative birouri de arhitectura din Romania si cele mai noi si mai spectaculoase lucrari semnate de acestea. Printre artisti se numara Dan Marin, Adrian Bold, Emil Barbu Popescu, Mircea Ochinciuc. Casa Marin Dracea, proiectata de Radu Teaca, arhitect Artline, este unul dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii contemporane. “Situata pe un teren dificil, care anterior gazduise o groapa de gunoi pentru materialele de constructii colectate dupa cutremurul din ’77, casa a reclamat o fundatie de 12 metri. Neavand un teren lat care sa permita vizibilitatea frontala, arhitectul a ales sa focalizeze catre lac, ca printr-un aparat de fotografiat, prin cele doua obiective – cele doua tuburi ale casei” (A50). Pentru Radu Teaca edificiile noi cu arhitectura veche sunt un kitsch – “casa noua-veche este ca o floare de plastic”. Chiar daca este adeptul cladirilor cat mai moderne, Teaca nu este un adversar al cladirilor istorice, ba chiar si-ar dori sa le protejeze prin conservarea centrului istoric al Capitalei. Crede, totusi, ca pana si in aceasta zona se pot face insertii de cladiri cu arhitectura moderna, cu masura si echilibru intre cele doua registre diferite. BBM Grup, firma de arhitectura din care fac parte Alexandru Beldiman, Doina Butica si Moise Mathe, a realizat proiecte pentru muzee, birouri, locuinte, hoteluri si a conceput lucrari de urbanism si restaurari. Una dintre lucrarile lor preferate este ansamblul “La Mesteceni” de pe strada Grigore Gafencu. “Casele colorate au fost un experiment realizat pe un teren viran. Culorile tari folosite – albastru, rosu si galben – erau consecinta unei intregi istorii a arhitecturii internationale si locale”, spune Beldiman. Si in moda, la fel ca si in arhitectura, sunt creatori care imbina vechiul cu noul intr-un echilibru perfect sau designeri care prefera numai una dintre cele doua variante. Oricare ar fi optiunile lor, cert este ca, in ultimii ani, Romania a evoluat si pe acest plan destul de vizibil. “Tendinta actuala in moda romaneasca se refera in special la segmentul de retail. Se trece de la hobby la afacere in adevaratul sens al cuvantului. Iar acest lucru cere timp. Pentru ca, daca pana nu demult moda era doar o pasiune, acum, ca este o afacere, totul depinde de management”, spune Despina Andrei, critic de moda. Pe de alta parte, romanii au inceput sa-si schimbe mentalitatea. “Pe cei care veneau la prezentarile de moda doar ca la un spectacol si atat, acum ii surprind spunand “mergem la showroom”, “vreau sa comand”, “imi place sa cumpar”. Oamenii au inceput sa vada in designerii romani niste optiuni”, completeaza ea. Unul dintre creatorii noi care au impresionat-o pe Despina Andrei este Elena Criveanu, care anul acesta a avut o colectie foarte indrazneata, cumva inspirata din lumea marina si marcanta prin volumele exagerate. Ceea ce s-ar putea corecta pe piata modei romanesti acum este promovarea, spune Despina Andrei – “o alta problema sunt preturile. Este un cerc vicios. Clientii care isi permit sa cumpere de la creatorii romani prefera sa obtina validarea de statut pe care le-o da un Max Mara sau un Burberry. Aici cred ca gresesc creatorii noi, ca incep cu preturi foarte mari”. Dintre cele mai noi nume, Despina Andrei mentioneaza, de asemenea, designerii Carmen Secareanu, Oana Manolescu, Silvia Serban – “este un boom de designeri pe piata in ultima vreme. Din pacate, nu pot spune ca unul este mai bun sau mai prost decat celalalt si asta si pentru ca nu sunt constanti. Inca sunt intr-o perioada de definire”, conchide criticul de moda.

Cultură /Tendinte