In Centro
In Centro
Proiect/arh. Adina Dinescu
Design/Carmen Iftimie pentru Boutique de design, Paris
Se zice ca, spre deosebire de spatiul privat, intim, specific domesticului, spatiul public (restaurante, baruri, pub-uri, cafenele etc.), este ceva aflat la “jumatatea drumului spre casa”.
Antropologic vorbind, aceste destinatii, care se interpun intre un alt fel de spatiu public, numit “la serviciu” si cel privat, numit “acasa”, au un statut ambiguu si tranzitoriu: sunt destinate unor oameni de diferite conditii, etnii si culori, cu nevoi la fel de diferite, pe care aceste locuri de de-stresare, relaxare si intalnire se straduiesc sa le armonizeze.
Cand barul se afla la parterul unui hotel, acesta devine “jumatatea drumului” dintre afara si camera de hotel de deasupra, un “acasa” prescurtat.
Si fiindca hotelul este unul de cinci stele, al carui target e centrat pe omul cu costum de firma venit cu business la noi in oras, a fost nevoie de un spatiu semicircular, deschis ambelor extremitati ale lobby-ului central, in care acesta sa-si bea cafeaua de 8, 15, 20 de minute cat poate dura lectura unui articol din “Financial Times”, “Nine o’Clock” sau alte publicatii speciale. Dimineata. Seara, brandy-ul si cigar-ul, cu agenda bifata de peste zi. Nu prea are cum sa plece nesatisfacut din refugiul incredibil de linistit, deschis intersectiei Dorobantilor. O liniste nefireasca, pe care, paradoxal, muzica de colectie “Buddha Bar” sau “HA´tel Costes”, o intretin si-i dau consistenta. Si culoare dominanta. Cealalta, accesoriala, poarta marca Tacchini a fotoliilor cu mese, asezate ca niste flori pe mocheta “visinie si-o traversa”. Poliuretanic expandate si tesute divers colorat, fotoliile creeaza acel “spazio bello da vivere”, concept intim firmei italiene, oferind in acelasi timp o totala buna-stare.
Pe turnanta scurta a traseului este desenat barul Ligne Roset, brun de esenta africana. Simplu, curat in detalii si finisaj, inviorat de cosul cu portocale, barul e accesorizat cu scaune tronconice si cu utilaje Gramko. Peretii ce tricompartimenteaza spatiul sunt frantuzeste tapetati si incastrati cu fasii de oglinda ce insala ochiul. Luminile, ca niste boluri chinezesti potrivite deasupra fiecarei mese sau precum niste patrate angajate lateral potenteaza interiorul, dupa formula Ingo Maurer, mai ales noaptea, cand geamul-perete devine transparent de ambele parti. Unitar cromatic si stilistic cu restul hotelului ce-l gazduieste (etern fascinantul minimalism), “Centro”, este deschis si bucurestenilor, ca un loc de unde se poate vedea zilnic cum defileaza modele ultimilor cincizeci de ani, istoria automobilului, a coafurilor si make-up-urilor, un loc propice admirarii proverbialelor frumuseti ale ASE-ului.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
