In caz de cutremur, apasati Ctrl+S

Ca multi alti angajati harnici, in aceasta era a capitalismului silitor, eram inca la serviciu in noaptea in care s-a intamplat cutremurul, trudind la urmatorul numar de Dupa Afaceri. In acele momente, redactia arata in felul urmator: eu si detepistul (pentru profani, omul care pune textele in pagina si comenteaza mereu ca editorul a trimis texte mult prea lungi sau prea scurte) eram cufundati intr-o conversatie filosofica despre tendinta unui alt coleg de a purta haine mov si simbolismul acestei preferinte. Ceva mai incolo, seful era adancit in laptop, iar o alta colega se straduia probabil sa depaseasca recordul pentru cel mai lung text scris vreodata la Ziarul Financiar.

Tocmai atunci, incepe cutremurul. Initial, am crezut ca, poate, colegul in haine mov a inceput sa zgaltaie birourile, indignat de ipotezele pe care tocmai le lansam cu referire la unele dintre alegerile sale in viata.

Din pacate, nu numai mesele se scuturau, ci si scaunele, computerele, peretii, muntii de ziare de pe biroul sefului si alte asemenea obiecte decorative. Fiind o cladire foarte moderna si cu o arhitectura complexa, am incercat in zadar, pret de cateva secunde, sa localizam vreo grinda, printre toate arcadele si alte elemente arhitecturale al caror nume nual cunosc. Prin urmare, eu si detepistii am ramas linistiti pe scaune, unul dintre ei tinandu-ma strans de mana in caz ca ma isterizez, dupa cum se presupune ca face orice femeie care se respecta in astfel de situatii.

In acest timp, colega recordmena se lansase si ea in cautarea unei grinzi. Vazand-o, seful, cu o minunata grija paterna si intr-o demonstratie superba de solidaritate umana ii striga: “Stai! Nu fugi! Ai salvat textul?!” raluca.badea@zf.ro

Stil de viață