In cautarea linistii pierdute

A avea un job presant, a fi o persoana ambitioasa si a trai intr-o capitala (mai ales daca ea se cheama Bucuresti, locul unde trotuarele se micsoreaza peste noapte, iar masinile sunt mai multe decat oamenii) pot fi factori majori de stres. Din viata scapa cine poate, cum se spunea in filmul “Trainspotting”. Dar, dupa principiul “se poate si mai rau”, lectura unor marturii despre meserii stresante si metode de relaxare poate ajuta.
Nunta e probabil unul dintre cele mai stresante evenimente din viata cuiva. Exista insa persoane care organizeaza si cate doua nunti in fiecare saptamana. Roxana Toscuta, wedding planner la No Surprises, povesteste despre stresul de zi cu zi. Incepe cu partile bune ale meseriei, ca si cum ar incerca sa amortizeze ce va urma… “De doi ani sunt wedding planner si imi place mult contactul cu clientii, cu care legam prietenii durabile. E normal sa doreasca sa iasa totul perfect, iar eu sa ma asigur de asta”. Dar asta nu compenseaza intotdeauna stresul: “Am avut nopti in care vorbeam in somn despre cum o sa decorez o nunta; prietenul meu e in continuare socat. Anul trecut eram in concediu in alta tara si am crezut ca visez cand am vazut zeci de mirese intr-un parc, credeam ca ma urmaresc pe mine (era 07.07.07, declarata cea mai fasta zi pentru nunti)”.
Stresul provine de la telefoanele de la miezul noptii cand mai e adaugata o familie pe cartonasele de la masa, de la intalnirile cu familiile mirilor, de la compromisurile care trebuie facute cand acestea nu se inteleg in privinta culorii fundelor… “Punctele culminante raman insa (pana acum) dimineata unei nunti cand un ospatar a daramat o masa peste o gramada de boluri, iar logistica era in mare parte din produse de sticla. Sau cand, in hol, la primirea invitatilor s-a spart un vas inalt de 1.5 metri plin cu nisip decorativ si eu a trebuit sa il adun”, adauga Toscuta.
In schimb, in businessul cu parfumuri (mai ales dupa ce te intorci de la New York), relaxarea pare sa intre in job description. Si totusi nu e asa, avand in vedere ca Madeleine Florescu, proprietara parfumeriei Madison, a trebuit sa negocieze si sa lupte luni bune cu marci exclusiviste, dar si cu contractori, muncitori si decoratori. In aceste conditii, relaxarea vine tot din arome. Florescu spune ca gatitul cu miresme o relaxeaza si o face sa se simta in elementul ei. “Am cateva retete de deserturi cu arome de flori (ecler cu crema de violete, spuma de trandafir). Ingredientele nu sunt chiar la indemana, majoritatea sunt luate din Franta, din zona gourmet a marilor magazine, dar proiectele culinare imi dau o satisfactie care are efect relaxant”, spune ea. Poate ca prenumele ei e predestinat unor astfel de proiecte proustiene… Poetic sau nu, Madeleine Florescu recunoaste ca e o “city girl” prin definitie (“bucuresteanca traita la New York si revenita in capitala”) si prin urmare se simte bine in “valtoare”. Cat despre oaze de liniste in afara orasului, Madeleine Florescu le gaseste fie intr-o cabana decorata in stilul anilor ’70, flower power, si aflata pe Valea Lotrioarei, aproape de Sibiu, fie la o vila de la Neptun.
Alexandra Dinita, director general Free Communication de aproximativ 6 ani, e un caz mai special. Nu se simte aproape deloc stresata intr-o zi obisnuita. Nu a avut momente exasperante cand sa vrea sa renunte: “Atunci cand s-a intamplat sa ajung la exasperare nu am renuntat, iar cand s-a intamplat sa renunt, nu a fost din cauza exasperarii”, spune ea. De altfel, Dinita a ajuns la concluzia ca momentul cel mai potrivit pentru a te relaxa e exact atunci cand nu ai timp!
Un pont ar fi sa nu incluzi in timpul liber activitatile administrative sau obligatiile de orice fel. Pentru ea calmul si relaxarea sunt mai putin legate de locuri, aproape deloc de ritualuri personale.
“Calmul incerc sa mi-l pastrez prin constientizare si autocontrol. Stresul, conflictele, nervii, grijile – toate acestea nu pot escalada decat daca sunt alimentate”.
Un sfat firesc, o abordare foarte rationala care nu prea poate functiona intr-o banca. Valerian Ionescu, sef al departamentului de trading de la BCR, spune ca cele mai stresante momente sunt cele dinaintea luarii unor decizii importante. “Pe o scara a stresului de la 1 la 10, cred ca ma aflu undeva in jurul a 7-8 intr o zi obisnuita, dar apar de cateva ori pe zi si ‘note’ de 10. Presiunea creste atunci cand hotarasti sa investesti sau ii sfatuiesti pe clienti sa o faca, deoarece acestea sunt decizii ale caror rezultate pot fi in general masurate relativ rapid (de obicei in profit sau pierdere)”.
Pauzele sunt in general scurte, in principiu nici nu exista in cursul sedintei de tranzactionare, si nu ajung decat pentru o cafea sau pranz, eventual un telefon, o discutie cu colegii. Solutiile? “Cand raman in Bucuresti incerc sa merg la restaurant sau la mall cu copilul.”
Si Ciprian Mitu, corporate dealer la directia Trezorerie a BCR, admite ca stresul e inevitabil in negocierea cu clientii si in jonglarea sumelor foarte mari. “Jobul meu e sa vand produse de trezorerie catre clienti nebancari. Atmosfera de la birou seamana oarecum cu cea de la bursa, eu strig la un coleg, el la mine, telefoanele suna si e vorba de milioane de euro…”.
“Destresarea” in timpul programului nu poate insemna mai mult de un pranz la restaurantele din zona, de aceea Mitu recupereaza in weekend.
“De obicei nu stau in Bucuresti, dar cand stau merg in cluburi gen Fratelli, la Caru’ cu Bere sau la cafenele, joc baschet tot cu colegii, pentru ca avem o echipa a bancii, mai facem meciuri cu alte banci.” Un punct in plus e ca majoritatea intalnirilor cu clientii se petrec in afara bancii.
Desi nu au paparazzi pe urme, ca la Hollywood, actorii din Bucuresti trebuie totusi sa faca fata unui stres in plus. Actrita Mihaela Sirbu joaca in numeroase piese, sustine ateliere la facultate si conduce si o companie independenta de teatru (ceea ce inseamna ca alearga si dupa sponsori, proiecte, actori, locatii). A jucat in timp ce conducea o masina (intr-o montare neconventionala a piesei Autobahn de Neil LaBute) si e specialista in improvizatie.
Pentru ea, metode de relaxare sunt privitul in sus, mersul prin supermarketuri sau o cafea pe banca in fata Nationalului. “In ziua cand am spectacol imi place sa ma menajez. Sa am timp sa citesc textul acasa, in pat, sa am putin timp sa stau singura, sa visez, sa ma rasfat. Nu reusesc intotdeauna si atunci incerc sa ajung mai devreme la teatru, sa stau putin singura. Sau las scaunul mai pe spate si ascult muzica.”
Mihaelei ii mai plac si plimbarile pe stradutele vechi. “Imi pare rau ca imi vine atat de rar ideea sa ma uit in sus. Exista cladiri pe care nu le percepem decat la nivelul ochilor, dar care sunt incredibile daca te uiti in sus.
Imi doresc de multi ani sa am un apartament, oricat de mic, dar cu o terasa imensa, pe acoperisul unui bloc vechi din centru (fara bulina, ca ar reprezenta un factor de stres). Acolo mi-ar placea sa cresc multe crizanteme toamna, iar primavara si vara legume.
Duminica dimineata imi place sa imi plimb cainele (Taxi), daca e soare afara, sau sa stau pe o banca in fata Teatrului National si sa beau o cafea.”
Altfel, ca sa traiesti mult trebuie sa mananci mai putin, sa gandesti mult si sa te misti la fel de mult, au descoperit cei de la revista Science et Vie. Nimic despre stres…

O oaza de liniste in Bucuresti

Parcul Ioanid dupa-amiaza, cand dorm copiii obisnuiti ai locului (intre Gradina Icoanei si bulevardul Dacia)
Minuscula curte interioara de la Market 8
Cinemateca – sau evadarea in alt timp la bordul unui film vechi
Consignatiile din centrul vechi
Observatorul Astronomic
Biserica Stavropoleos, iar vara si gradina ei
Stradutele cu nume de episcopi din spatele parcului Carol
Barurile cu narghilea din pasajul Villacrosse

Gastronomie /TENDINTE