In asteptarea toamnei. La Silver

Mobil Silver, o masina ultimul tip de culoarea silver, argint made in Italy, tacamuri din silver, Silver – calul-vedeta din filmul western. La toate argintariile astea imi permit sa adaug tot un Silver, de data aceasta un club din capitala.
L-am ales tocmai fiindca eram curioasa sa vad schimbarile din aceasta locatie. Pe vremuri, clubul se numea Spell si imi amintesc ca rupeam pingelele acolo in fiecare saptamana. Cand l-au transformat in Swing House, nu m-a mai atras cu nimic si vreme buna mi-am protejat incaltamintea.
De ceva vreme, auzisem prin gura targului ca acelasi loc si-a mai schimbat o data denumirea si a devenit Silver. Curioasa din fire, am luat cu asalt noul loc pentru o “inspectie”. Uneori, ma simt ca un inspector OPC fara studii superioare de profil, mai ales ca asa imi vine sa iscodesc cate un club pana la cele mai ascunse cotloane, doar- doar voi gasi cate o neregula pe care sa o diger in rubrica mea.
Primul lucru care mi-a sarit in priviri a fost chiar terasa clubului, cunoscuta pe vremuri sub numele de Strada de Vara. Acum am observat ca imprumutase deja numele clubului, Silver. Bancutele din lemn au fost inlocuite cu fotolii si canapele din paie (fotoliile nu sunt recomandate pentru ca sunt cam incomode, chiar si pentru persoanele mai mici de statura, asa cum sunt si eu), iar mesele s-au schimbat si ele in paie. Peretii cladirilor care sunt pe de-o parte si alta a fostei Strazi de Vara au fost acoperiti cu reclame imense ca sa mascheze subrezimea care caracterizeaza intreaga zona.
La intrarea in club, salasluieste o poarta masiva din metal, si daca reusesti sa treci de ea, vei fi intampinat de niste scari argintii. Am fost surpinsa placut sa remarc noile schimbari din interiorul clubului (care nu dispune de un spatiu atat de generos ca alte localuri), cum ar fi canapelele foarte comode de culoare deschisa si taburetii la fel de moi din jurul meselor micute. Nici mesele inalte nu au fost uitate si le-au “asortat” niste scaune pe masura inaltimii lor si la fel de silver. Cateva plasme amplasate in locuri strategice si ceva parchet pe jos (care nu era pe vremea pingelelor mele rupte).
Cand am inspectat meniul, am vazut ca marea majoritate a cocteilurilor erau insotite de titulatura Avalanche, semn ca aveau un continut abundent.
Fiind inca in plin sezon estival, “activitatea” clubistica din interior era extrem de slaba, drept pentru care, singura mea optiune a fost sa ma inghesui, ca toti ceilalti la terasa, pe unul dintre fotoliile deosebit de chinuitoare pentru trup.
Si, cu un Pinapple Rum in brate (era deosebit de incomod sa ma tot intind dupa el la masa), am asteptat sa vina toamna…cu noile oferte de distractie clubistica, fiindca Bucurestiul inca mai asteapta ratacitii din concediu.

Stil de viață /Unde mergem