Important e sa fie o afacere in care sa nu ma plictisesc

In 1992, a facut pionierat (si bani) pe o piata a sucurilor carbogazoase goala, unde Pepsi era mai degraba un nume de fata morgana decat unul de bautura racoritoare. Dupa zece ani de afaceri pe cont propriu, s-a reapucat de pionierat, punand bazele companiei de servicii in domeniul apei potabile La Fantana, alaturi de un fond de investitii suedez.

Cristian Amza este unul din exemplele cele mai clare a modelului de om care a inceput afacerile ca antreprenor iar acum nu mai poate trai fara adrenalina oferita de aceasta postura.

Cu exceptia momentelor in care pescuieste in Delta sau pleaca la scufundari in marile calde.

Prima decizie radicala din viata inginerului mecanic Cristian Amza a aparut imediat dupa revolutie, cand viitorul om de afaceri a plecat in Germania. Tara in care, din cauza diferentelor de temperament si cultura, nu a rezistat decat sase luni.

“Pe atunci, nemtii erau deja satui de emigranti iar eu, ca persoana foarte sociabila, nu am putut sa rezist detasarii cu care erau priviti strainii, indiferent de factura lor”, isi aduce aminte Amza.

Prima idee de afaceri pe cont propriu avea sa ii vina in 1991, fiind legata de pozitionarea apartamentului din Bucuresti al parintilor sai: langa primaria sectorului I.

“Am adus un copiator de mana a 15 – a si am dat drumul la asa numita afacere. M-am plictisit insa imediat pentru ca era mai degraba suport de supravietuire decat afacere”

Beneficiind de o oarecare experienta vestica Amza a pornit in 1992 afacerea care avea sa ii aduca atat bani cat si experienta manageriala: productia de sucuri carbogazoase Suzanne.

“A fost suficient sa observ ca piata era goala, sa identific sursa de aprovizionare cu concentrate si apoi totul a mers de la sine”

Amza isi aduce aminte cu placere de perioada de inceput a afacerii, cand capacitatea de productie putea fi calculata foarte simplu, avand ca baza singurul utilaj al firmei: o linie conceputa in mod traditional pentru sifoane.

“Aveam doar doi angajati iar productia se desfasura intr-o hala a unei foste crescatorii de iepuri, in comuna Catelu. Partea buna era ca nu aveam nevoie de depozit: tot ce produceam era inghitit imediat de piata, pe care nu exista nici macar Coca – Cola”

Amza a demarat productia de racoritoare aproape simultan cu alti antreprenori timpurii ai Romaniei, care nu au rezistat insa pe piata.

“Succesul a venit pentru ca eu, spre deosebire de ceilalti, am ales sa vand sucul in sticle de 1 litru, adica pentru consum casnic. Era un sistem pe care l-am vazut functionand in Germania. Competitorii mei de atunci au mizat pe sticle mici si nu au reusit”

Dupa o lansare in forta a venit,natural, si extinderea: Amza a cumparat, si cu ajutorul unui credit bancar, o linie de productie in toata regula, care a sustinut cresterea puternica a companiei timp de patru ani.

“Catigam bani seriosi pentru vremea aceea in Romania. Cred ca iesirea in vest, chiar daca fara succes, a avut un rol crucial: am vazut cum afaceri de familie cu 2- 3 angajati pot rezista pe o piata matura precum cea a Germaniei, langa colosi cu cifre de afaceri de miliarde de dolari. Asta mi-a dat curaj si m-a facut ca, mental, sa trec la un nivel superior multor romani care atunci se multumeau sa faca doar bisnita”

Amza considera ca Romania “a ars” prea repede etapa afacerilor de familie, foarte dezvoltate in vest in anii ’60 – ’80, multe piete fiind dominate deja clar de gigantii internationali din domeniu.

Afacerea Suzanne a crescut rapid timp de patru ani, pana cand pe piata au intrat hotarat jucatorii de calibru, printre care si Coca- Cola.

Iar obiceiurile de consum incepusera sa se reorienteze de la ambalaje din sticla la PET-uri (ambalaje din plastic).

“Devenise evident ca trebuie sa iau o decizie importanta, in sensul renuntarii la ambalajele din sticla: fie treceam la PET, fie la ambalaje din carton. Decizia mi-a fost facilitata de Combiblock (unul din cei mai importanti producatori europeni de ambajale si masini de ambalat – n.r.), care vroiau sa aduca in Romania o linie de imbuteliere a sucurilor naturale. Mi-au facilitat un fel de contract de leasing pentru linie si asa am inceput productia de sucuri naturale Suzanne”

La trei luni de la intelegea cu Combiblock, la usa lui Amza au batut si cei de la Parmalat, care pana atunci erau pe piata doar prin importuri.

“Erau decisi sa produca si in Romania iar cum o investitie intr-o fabrica noua nu se justifica atunci au inceput sa caute un partener. M-au gasit pe mine si in scurt timp au instalat o alta linie de productie”

La mijlocul anilor ’90, sucurile Suzanne si Parmalat detineau impreuna circa 40% din piata. Desi suna bine, situatia nu era chiar atat de roz, pentru ca romanii nu au putut fi convinsi sa bea sucuri naturale.

“Cand am investit in industrie, atat eu cat si cei de la Parmalat ne gandeam ca lucrurile vor evolua ca in Cehia sau in Polonia, unde piata sucurilor naturale a explodat. Nu a fost nici pe departe asa: la mijocul anilor ’90, fiecare roman consuma in medie doar o cutie de suc natural pe an. Pe atunci, eu aveam cu cele doua linii o capacitate de productie de doua ori mai mare decat piata”

Amza crede ca slaba dezvoltare a pietei sucurilor naturale este cauzata de obiceiurile de consum ale romanilor si nu neaparat de puterea scazuta de cumparare.

“In Bulgaria, de exemplu, fiecare taran face si sucuri din fructe. La noi, totul merge catre tuica sau alte bauturi similare. In plus, romanii erau reticenti vizavi de produsele ambalate in carton pentru ca nu vedeau ce este inauntrul cutiei”

Din cauza evolutiei sub asteptari a pietei, afacerea, inclusiv productia pentru Parmalat, nu a generat profit in ultimii ani de existenta.

“Punctul aproape final al afacerii Suzanne a fost pus in urma cu patru ani de decizia Parmalat de a-si construi propria fabrica in Romania. Atunci m-am hotarat si eu sa renunt la afacere”

Tot de Suzanne avea sa se lege insa si evolutia urmatoarei afaceri pe care Amza avea sa o inceapa: distributia de apa potabila in sistem water – cooler.

Legatura avea sa se numeasca Oresa Ventures, fond de investitii suedez cu care Amza negociase atunci cand Oresa a dorit sa devina actionar al Suzanne.

Fondul nu a mai investit in Suzanne insa avea sa se reintanlesca cu Amza in 2001, cand au fost puse bazele afacerii La Fantana.

Compania se numea initial Aqua Natural si a fost fondata de Amza, alaturi de alti doi parteneri. Oresa a cumparat actiunile celor doi si a devenit, si in urma unei majorari de capital, actionar majoritar al companiei, al carei nume l-a schimbat in La Fantana.

Amza a ramas in afacere ca partener al Oresa, devenind in acelasi timp director general al companiei.

La Fantana a crescut rapid in ultimii doi ani, ajungand la o cifra de afaceri anuala de 9 milioane de dolari si detinand circa 75% din piata romaneasca de profil. Compania a decis sa se extinda anul acesta si in Serbia, in urma unei investitii de peste 4 milioane de dolari.

Amza spune ca nu a avut probleme in a trece de la libertatea oferita de statutul de antreprenor independent cu rigorile impuse de administrarea unei afaceri alaturi de un fond de investitii.

“Prezenta unui fond de investitii te educa sa lucrezi intr-un anumit stil: esti mai organizat, inveti sa tii cont de parerile partenerului si sa isi argumentezi solid propunerile. Un fond de investitii este o solutie foarte buna pentru a-ti duce afacerea in alta liga. In plus, la un moment dat ajungi sa obosesti investind de unul singur”

Coincidenta sau nu, pasiunile lui Amza sunt legate tot de apa. Omul de afaceri este de mult timp un pescar impatimit iar de ceva ani a descoperit si scufundarile, pe care le practica de obicei in Cipru sau Egipt.

“Este un sport perfect pentru cei care vor sa isi elibereze mintea si corpul de stres. Ajuns acolo, in adancuri, nu iti mai poti permite sa te gandesti la altceva decat la ce vezi”

Detinuta de un fond de investitii, La Fantana va fi vanduta probabil in cativa ani catre un investitor strategic din industria de water – cooler. Catre ce domeniu nou s-ar indrepa atunci spiritul antreprenorial al lui Amza?

“Nu stiu inca, important este sa fie o afacere in care sa nu ma plictisesc. Nu este de fapt asta una din marile intrebari ale vietii: Ce facem ca sa nu ne plictisim?”
laurentiu.ispir@zf.ro

Auto