Gastronomie /TENDINTE
Imperiul contraataca
Orice este la moda, cosmopolit, cu clasa, are, mai mult ca sigur, origini londoneze. Asta pentru ca Londra pare sa fie noua capitala a lumii. Batalia dintre New York si Londra abia a inceput. Dar, in timp ce New York are resursele, Londra are "avantul"
Orice este la moda, cosmopolit, cu clasa, are, mai mult ca sigur, origini londoneze. Asta pentru ca Londra pare sa fie noua capitala a lumii. Batalia dintre New York si Londra abia a inceput. Dar, in timp ce New York are resursele, Londra are “avantul”.
Jumatate de milion de lire sterline pentru o garsoniera mica in Chalcot Square, Primrose Hill, Londra, cea mai frumoasa zona din capitala Marii Britanii. Apartamentul cu pricina – cea mai “cool” proprietate de pe planeta. Cu toate ca exista si locuinte mai scumpe de atat. De cand se vinde un metru patrat in cladirea Number One Hyde Park cu 4.200 de lire, un apartament obisnuit costa intre 84 si 164 de milioane de lire sterline. Asadar, garsoniera e, de fapt, doar “un nimic” ce valoreaza sub un milion de lire.
Cum s-a ajuns la aceste performante? Simplu. Londra este cel mai “cool” oras de pe planeta, dupa cum declara publicatia Times. Capitala lumii. In timp ce New York si Paris au devenit destinatii turistice, un fel de teren de joaca pentru “cei mari” care vor o plimbare in Jardins des Luxembourg, un tur al magazinelor in Soho si pe langa Notre Dame, un spectacol pe Broadway si o friptura mare. Lumea adora un weekend prelungit la New York, dar prefera sa-si faca din Londra un camin. New York este nostalgia, Londra viitorul. New York defineste conceptul de metropolitan, Londra pe cel de cosmopolit.
In timp ce se spune ca New York ii trateaza chiar si pe cei mai vechi dintre rezidentii sai ca pe niste simpli turisti, Londra este “passport-blind”. Proprietarul Clubului de fotbal Chelsea este rus, managerul e portughez si cel mai bun jucator este originar din Coasta de Fildes. Doua dintre cele mai mari companii de telefonie mobila din Anglia sunt conduse de indieni care si-au facut studiile in America. Doua dintre cele mai mari companii miniere din lume au sediul central la Londra. Managerii lor sunt doi australieni si o americanca.
In ianuarie, Nicolas Sarkozy, candidatul prezidential francez, a venit la Londra pentru a castiga voturile tinerilor manageri din publicitate care au plecat din Paris. In urma cu cateva zile, presedintele Democratic National Committee din Statele Unite, Howard Dean, a aterizat in capitala britanica pentru a convinge expatii americani sa contribuie la campania pentru 2008.
Anul trecut, primarul newyorkez Mike Bloomberg si senatorul Chuck Schumer au angajat mai multi consultanti de management care sa descopere de ce Manhattan nu mai este centrul business al lumii.
In termeni de afaceri, Londra pare sa fie “piata” preferata. Statisticile arata ca, in ultima vreme, majoritatea companiilor internationale si-au orientat privirea spre Londra, nicidecum spre New York. Si asta numai in ultimii cinci ani. In 2001, pe piata americana aveau loc 57% din toate listarile de companii (IPO) de peste un miliard de dolari din lume, procent care a cazut la 16% in 2006.
In aceeasi perioada, Europa a crescut, pe acelasi segment, de la 33% la 63%. Pana si companiile mai mici au ales tot capitala britanica.
In timp ce The Alternative Investment Market din Anglia (organismul preferat de start-up-uri pentru listare) a listat 870 de companii la bursa in 2001, Nasdaq, din SUA, a listat numai 526. E adevarat ca New York inca detine suprematia atunci cand vine vorba despre bani, dar Londra are “avantul” si “vibratiile” necesare pentru a atrage cat mai multi proprietari de companii.
In New York sunt inca mult mai multi bani decat in Londra. America s-a dezvoltat din punct de vedere financiar – in 2005, 51 de trilioane de dolari circulau in State prin actiuni, credite si depozite bancare, in timp ce in toata Europa nu erau decat 38 de trilioane de dolari.
Cu toate acestea, Londra este cea care detine suprematia in fata New York-ului in multe arii noi de business. Marele boom in ceea ce priveste serviciile financiare americane din ultima decada a ajuns la final, in timp ce in capitala britanica abia acum se lanseaza. Forta de munca din acest domeniu se inmulteste in Anglia, spre deosebire de cea din State, care pare sa se micsoreze pe zi ce trece – 13.000 de joburi au fost adaugate in capitala britanica, intre 2002 si 2005 (in procente, cu 4,3% in plus).
Acum Londra ofera 318.000 de locuri de munca in domeniul financiar, in timp ce New York tocmai a scazut cu 0,7 procente, la 328.000. Daca tendinta se pastreaza, la finele acestui an este foarte posibil ca in capitala Angliei sa fie mai multe locuri de munca in aceasta piata decat la New York.
Wall Street a dat vina pe noile reguli britanice in ceea ce priveste legislatia pentru imigranti, precum si regimul de taxe pentru rezidentii straini.
Dupa ce au avut loc mai multe colapsuri la nivelul corporatiilor de top, Congresul american a implementat o serie noua de legi, sub numele de Sarbanes-Oxley, care a facut ca sistemul de operare a unei afaceri din State sa fie mult mai obositor. Companiile straine obisnuiau sa creada ca sediul de la New York le tine loc de “insigna de onoare”.
Dar, in ultimii trei ani, multe au realizat ca este un stres inutil.
Asa ca s-au “transplantat” la Londra, unde Financial Services Authority este un centru principal de business cu un sistem mult mai usor de utilizat decat cel american, care este mereu susceptibil de tot felul de procese, litigii si alte probleme legale.
Plus ca, in amintirea atentatelor teroriste de la 11 septembrie, Washingtonul si-a “ingrosat” granitele. Restrictiile de viza au oprit multi oameni de stiinta straini, matematicieni sau economisti care voiau sa calatoreasca in State. Toate astea in timp ce Londra isi deschidea portile catre straini si, mai mult, schimba regimul de taxe pentru rezidenti. Exista si unele controverse pe aceasta tema si asta pentru ca exista destui miliardari straini in Anglia care nu au domiciliul acolo si care, prin urmare, nu platesc niciun fel de taxa. Dar, conform bancherilor de la HSBC din St. James, “un oligarh plateste suficiente taxe in Rusia pentru a i se mai cere si aici bani”.
Dar toate aceste detalii financiare palesc in fata argumentului geografic: Londra se afla in centrul lumii. La propriu. De la Londra poti avea o zi normala de lucru si in acelasi timp sa vorbesti cu Tokio dimineata si cu Los Angeles dupa-amiaza. Un om de afaceri se poate sui intr-un avion la Moscova si sa ajunga la Londra in numai cinci ore. Pana la Bombay sunt sapte ore, iar pana in Beijing noua. Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care, in ultimii 25 de ani, Londra a devenit un centru comercial global, in timp ce New York a ramas o capitala “domestica”.
Celalalt factor este istoria. Inca din secolul 18 Londra era centrul unui “imperiu comercial”, locul in care companiile europene mergeau sa imprumute bani. Undeva, in Banca Angliei, se afla o camera unde se intalnesc toti directorii in jurul unei mese masive, ovale, de mahon. Aici, in sala numita “The Courtroom”, in afara de pretentiile de opulenta istorica, exista si ceva extrem de original – o girueta. Sus, pe peretele vestic al incaperii, se afla acest instrument care arata din ce parte bate vantul.
Londra a fost mereu sensibila la “brizele” care aduceau noi tranzactii. Mai mult, a fost intotdeauna adepta exploatarii tuturor situatiilor din care avea de castigat din punct de vedere comercial. Lucru care i-a adus roade in ultimii ani, pentru ca din ce in ce mai multi magnati de talie internationala viziteaza capitala engleza pentru ca e aproape de casele lor din Moscova si Bombay, pentru ca este un oras care ofera liniste in parcuri, scoli bune pentru copii si o paleta vasta de restaurante de top.
Gastronomia britanica (chiar daca suna ca o contradictie de termeni) a devenit un “must-have” al sezonului. Nu exista restaurant londonez (care se respecta) care sa aiba o masa libera in mai putin de o luna din momentul in care ai sunat pentru rezervare.
Londra are multe calitati: geografia, istoria, cultura si, cel mai important, cateva dintre cele mai cautate localuri chinezesti, indiene, libaneze, portugheze etc. Mergi doi pasi in West London si vei da peste cea mai buna cafenea unde poti savura linistit o cafea si o placinta care sa rusineze Lisabona. Mai fa doi pasi si gasesti un sushi dupa care si cel mai exigent bucatar din Japonia ar ofta. Sau mergi la Malabar sa te delectezi cu mancare indiana.
Un weekend la Londra este ca un top al celor mai interesante culturi ale lumii – un mic-dejun englezesc la Tom’s, in Westbourne Grove, o dimineata petrecuta in cautarea unor piese vintage pe Portobello Road, o dupa-amiaza in care sa-i urmaresti pe cei mai tari fotbalisti francezi de la Arsenal cum intra la Opera sa asculte Puccini, sa mananci scoici la Sheekey’s si apoi sa mergi in clubul Annabel cu expatii rusi.
A doua zi dimineata trebuie sa incerci un cvartet spaniol la Wigmore Hall, un pranz de duminica traditional si, nu in ultimul rand, o vizita la Galeria Nationala, unde sa admiri pe sub gene un Renoir. Fara indoiala, toate aceste aventuri costa. Destul de mult. Mult mai mult decat si-ar permite un londonez obisnuit. Pentru ca, uimitor, Londra are o rata de somaj de 8%. Si totusi.
Este greu de estimat ce personalitate va fi preferata pana la urma intre cea londoneza si cea newyorkeza.
Pana la urma, newyorkezii vin din cinci orase, in timp ce londonezii vin de pe cinci continente. La Londra sunt polonezi, pakistanezi, brazilieni, americani, nigerieni si lista ramane deschisa. Se spune ca in capitala Angliei se vorbesc 300 de limbi.
Dar Londra este si absurd de costisitoare, de doua ori mai scumpa decat New York. Cu toate astea, nimeni nu vrea sa plece de acolo si sa paraseasca acel stil de viata, stilul orasului. Iar motivul este unul controversat, contestat atat de americani, cat si de englezi. Britanicii care locuiesc in State sustin ca New York-ul este un oras foarte comod si ca Londra a devenit mult prea futurista si cosmopolita, un loc mult prea galant, “cu strazi pavate cu aur”, vorba cantecului.
Gastronomie /TENDINTE
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
